VINDECARE VERSUS INSANATOSIRE
In timpul studiilor mele alaturi de samani, am descoperit ca exista o diferenta intre insanatosire si vindecare. Insanatosirea tine de remedii si implica rezolvarea problemelor externe, ca atunci cand vulcanizezi un cauciuc, tratezi o muscatura de sarpe sau folosesti chimioterapia pentru a controla o tumoare. Ea nu te ajuta sa eviti cuiele de pe sosea, serpii din padure si nici boala care a cauzat tumoarea. Vindecarea este mult mai extinsa, este globala si completa. Vindecarea transforma viata omului si, adesea, chiar daca nu intotdeauna, produce o tamaduire fizica. Am vazut multe cazuri de insanatosire medicala, in care vindecarea nu a survenit. De asemenea, am vazut cazuri in care s-a produs vindecarea, dar pacientul a murit. Vindecarea rezulta din experimentarea nemarginirii. Vindecandu-ne, masuram succesul printr-o stare sporita de bine, printr-un nou sentiment de pace, putere si comuniune cu tot ceea ce inseamna viata.
La cateva saptamani dupa evenimentul cu misionara, pe cand mergeam prin muntii de langa Machu Picchu, m-am ales cu o pneumonie. Antibioticele nu m-au ajutat sa controlez infectia, iar accesele de tuse nu mai incetau. De cate ori tuseam, muschii abdominali mi se cutremurau de spasme. Am ajuns la Don Antonio, cu dureri groaznice. Batranul indian mi-a cerut sa ma lungesc pe o blana pe care o tinea la capul patului. El s-a asezat pe o perna la capataiul meu si a inceput ritualul de vindecare. A adresat chemari spre cele patru puncte cardinale, apoi a invocat Cerul si Pamantul. Dupa aceasta, si-a ridicat bratele, ca si cum ar fi impartit aerul de deasupra capului, apoi le-a coborat incet pe langa trup, de parca ar fi extins marginile unui cerc invizibil. A repetat miscarea, de aceasta data, extinzand marginile cercului invizibil, astfel incat sa ma acopere ca o patura. Am avut imediat sentimentul de siguranta si confort. Agitatia din mintea mea a incetat si am cazut intr-o stare de amorteala si liniste, pe care n-am mai simtit-o decat prin meditatie. Puteam auzi vocea lui Antonio, de undeva de departe. Ma instruia sa respir in acelasi ritm cu el si mi-am simtit respiratia accelerandu-se. I-am simtit degetele rotindu-se in directia opusa acelor de ceasornic, la baza gatului meu, scotand o substanta lipicioasa, precum vata de zahar. Am observat aceste lucruri cu detasare, de parca i s-ar fi intamplat altcuiva, sau le-as fi vazut intr-un vis, fara ca ceva sa ma scoata din starea aceea de calm. Apoi, mana mea stanga a inceput sa tresare involuntar. „Este energia toxica, ce iti paraseste organismul”, a spus Don Antonio. „Nu te teme. Lasa lucrurile sa curga de la sine.” Convulsia s-a raspandit apoi spre umarul stang si piciorul drept. Miscarea era complet involuntara, asemenea smuciturilor bruste pe care le experimentam cateodata, inainte sa adormim – doar ca, in cazul despre care va povestesc, intensitatea continua sa creasca. Apoi a incetat, la fel de brusc pe cat incepuse si am adormit.
A trecut aproape o ora, pana cand m-am trezit si m-am uitat la ceas. Antonio statea langa mine, tinandu-mi capul in palme. M-a intrebat cum ma simt. Mi-am analizat trupul si mi-am dat seama ca nu puteam sa ma misc. In mod ciudat, acest lucru nu m-a deranjat. M-am simtit ca si cum as fi plutit intr-o mare calda si tacuta. Antonio a inceput sa-mi maseze scalpul si, dupa cateva clipe, am putut sa-mi intind mainile si picioare, ca apoi sa ma ridic. Ma simteam de parca as fi avut un somn strasnic, de noapte, iar durerea din pieptul meu disparuse. L-am intrebat pe Antonio ce facuse. „Se numeste Hampe, sau vindecare energetica”, mi-a explicat el. „Ti-ai petrecut ultima ora in nemarginire”, a adaugat el cu un zambet, „dar aceasta este doar o figura de stil, pentru ca nu poti petrece o anumita perioada de timp, acolo unde timpul nu exista.”
A mai efectuat o singura sedinta de vindecare si am scapat imediat de tuse. Sistemul meu imunitar si-a revenit si am simtit ca incep sa ma insanatosesc. Dar si mai importanta a fost o vindecare mai profunda, care a depasit rezultatele unei simple sedinte de vindecare. Dupa ce s-a incheiat, am avut un sentiment de calm si seninatate, pe care il pot descrie doar ca pe o stare de gratie si iertare, care a ramas cu mine vreme de ani buni. Experimentasem eliberarea din lanturile care ma tinusera legat de trecut, de povestea mea dureroasa, de vina, de regret, cat si de sperantele si teama de viitor. Traisem sentimentul de pace. Fusesem crescut sa cred ca o asemenea stare de gratie se poate obtine doar prin intermediul rugaciunii si al iubirii generoase a lui Dumnezeu.
„Eu nu acord gratie Divina ori ceva de genul asta, nimanui”, mi-a explicat Don Antonio. „N-am facut decat sa-ti ofer un spatiu sacru, in care tu ai trait experienta infinitului. Tu insuti ai facut totul.” Ma anunta astfel ca el crease spatiul sacru in care avusese loc vindecarea. Energia din acel spatiu si asistenta fiintelor luminoase din lumea Spiritului mi-au dat puterea de a ma vindeca singur.
Calea samanului, am descoperit eu, este o cale a puterii, a angajarii directe cu fortele Spiritului. Nu mai experimentasem niciodata calea puterii. In copilaria mea de crestin, invatasem sa ma rog si sa recit rugaciuni absolut in fiecare seara. Mai tarziu, am studiat meditatia. Atat rugaciunea, cat si meditatia au ramas practici importante in viata mea. Dar calea puterii este diferita. Ea necesita experienta directa cu Spiritul, pe domeniul acestuia, in nemarginire. Atunci cand comunicam cu puternicele energii ale Dimensiunii Luminii, au loc vindecari extraordinare. In cursul acestui proces, renunti la propria identitate si la eu-l tau limitat, experimentand o unime nelimitata cu Creatorul si Creatia.
Practicile de vindecare pe care le-am invatat si le-am slefuit impreuna cu mentorul meu indian sunt tehnici antice, menite sa creeze spatii sacre, in care miracolele pot avea loc. Acestea ii permit omului sa paseasca in nemarginire si sa experimenteze Iluminarea in afara timpului. Procesul de Iluminare este practica samanica de vindecare ce sta la baza acestei carti, Atunci cand patrundem in infinit, in nemarginire, trecutul si viitorul nu mai exista, iar ceea ce ramane este doar aici si acum. Nu mai suntem legati de povestile dureroase din trecutul nostru, iar viitorul nu se mai cladeste in functie de trecut. Nu se poate spune ca trecutul este cu desavarsire sters. Pierderile, durerea si tristetea pe care le-am trait raman doar ca o amintire, care nu ne mai defineste fiinta, cine suntem. Ne dam seama ca noi nu suntem povestile noastre. Iar experienta nemarginirii spulbera iluzia mortii, a bolii si a batranetii. Acesta nu este un proces strict psihologic ori spiritual; fiecare celula din corpul nostru este informata si reinnoita. Sistemul nostru imunitar este descatusat, iar vindecarea fizica si emotionala au loc intr-un ritm accelerat. Miracolele devin ceva obisnuit, iar remisiile spontane, acele metode misterioase si uluitoare de vindecare, ce produc confuzii in medicina, devin experiente la ordinea zilei si are loc o eliberare spirituala, sau Iluminarea. Pusi in fata cu nemarginirea, suntem capabili sa experimentam ceea ce am fost inainte sa ne nastem si cine vom fi dupa ce murim.
Samanul alaturi de care am studiat nutrea credinta ca poate da de urma esentei sale de lumina, ceea ce noi numim suflet, prin intermediul timpului, in acelasi fel in care poate urmari o caprioara prin padure. El sustinea ca a urmarit firele luminoase ale fiintei sale, pana la Big Bang, la inceputul timpurilor, dar si in viitor, afland ce avea sa devina, si inca mai departe, pana la momentul in care universul nostru se va intoarce din nou la acea singularitate din care a fost creat.
In timpul studiilor mele alaturi de samani, am descoperit ca exista o diferenta intre insanatosire si vindecare. Insanatosirea tine de remedii si implica rezolvarea problemelor externe, ca atunci cand vulcanizezi un cauciuc, tratezi o muscatura de sarpe sau folosesti chimioterapia pentru a controla o tumoare. Ea nu te ajuta sa eviti cuiele de pe sosea, serpii din padure si nici boala care a cauzat tumoarea. Vindecarea este mult mai extinsa, este globala si completa. Vindecarea transforma viata omului si, adesea, chiar daca nu intotdeauna, produce o tamaduire fizica. Am vazut multe cazuri de insanatosire medicala, in care vindecarea nu a survenit. De asemenea, am vazut cazuri in care s-a produs vindecarea, dar pacientul a murit. Vindecarea rezulta din experimentarea nemarginirii. Vindecandu-ne, masuram succesul printr-o stare sporita de bine, printr-un nou sentiment de pace, putere si comuniune cu tot ceea ce inseamna viata.
La cateva saptamani dupa evenimentul cu misionara, pe cand mergeam prin muntii de langa Machu Picchu, m-am ales cu o pneumonie. Antibioticele nu m-au ajutat sa controlez infectia, iar accesele de tuse nu mai incetau. De cate ori tuseam, muschii abdominali mi se cutremurau de spasme. Am ajuns la Don Antonio, cu dureri groaznice. Batranul indian mi-a cerut sa ma lungesc pe o blana pe care o tinea la capul patului. El s-a asezat pe o perna la capataiul meu si a inceput ritualul de vindecare. A adresat chemari spre cele patru puncte cardinale, apoi a invocat Cerul si Pamantul. Dupa aceasta, si-a ridicat bratele, ca si cum ar fi impartit aerul de deasupra capului, apoi le-a coborat incet pe langa trup, de parca ar fi extins marginile unui cerc invizibil. A repetat miscarea, de aceasta data, extinzand marginile cercului invizibil, astfel incat sa ma acopere ca o patura. Am avut imediat sentimentul de siguranta si confort. Agitatia din mintea mea a incetat si am cazut intr-o stare de amorteala si liniste, pe care n-am mai simtit-o decat prin meditatie. Puteam auzi vocea lui Antonio, de undeva de departe. Ma instruia sa respir in acelasi ritm cu el si mi-am simtit respiratia accelerandu-se. I-am simtit degetele rotindu-se in directia opusa acelor de ceasornic, la baza gatului meu, scotand o substanta lipicioasa, precum vata de zahar. Am observat aceste lucruri cu detasare, de parca i s-ar fi intamplat altcuiva, sau le-as fi vazut intr-un vis, fara ca ceva sa ma scoata din starea aceea de calm. Apoi, mana mea stanga a inceput sa tresare involuntar. „Este energia toxica, ce iti paraseste organismul”, a spus Don Antonio. „Nu te teme. Lasa lucrurile sa curga de la sine.” Convulsia s-a raspandit apoi spre umarul stang si piciorul drept. Miscarea era complet involuntara, asemenea smuciturilor bruste pe care le experimentam cateodata, inainte sa adormim – doar ca, in cazul despre care va povestesc, intensitatea continua sa creasca. Apoi a incetat, la fel de brusc pe cat incepuse si am adormit.
A trecut aproape o ora, pana cand m-am trezit si m-am uitat la ceas. Antonio statea langa mine, tinandu-mi capul in palme. M-a intrebat cum ma simt. Mi-am analizat trupul si mi-am dat seama ca nu puteam sa ma misc. In mod ciudat, acest lucru nu m-a deranjat. M-am simtit ca si cum as fi plutit intr-o mare calda si tacuta. Antonio a inceput sa-mi maseze scalpul si, dupa cateva clipe, am putut sa-mi intind mainile si picioare, ca apoi sa ma ridic. Ma simteam de parca as fi avut un somn strasnic, de noapte, iar durerea din pieptul meu disparuse. L-am intrebat pe Antonio ce facuse. „Se numeste Hampe, sau vindecare energetica”, mi-a explicat el. „Ti-ai petrecut ultima ora in nemarginire”, a adaugat el cu un zambet, „dar aceasta este doar o figura de stil, pentru ca nu poti petrece o anumita perioada de timp, acolo unde timpul nu exista.”
A mai efectuat o singura sedinta de vindecare si am scapat imediat de tuse. Sistemul meu imunitar si-a revenit si am simtit ca incep sa ma insanatosesc. Dar si mai importanta a fost o vindecare mai profunda, care a depasit rezultatele unei simple sedinte de vindecare. Dupa ce s-a incheiat, am avut un sentiment de calm si seninatate, pe care il pot descrie doar ca pe o stare de gratie si iertare, care a ramas cu mine vreme de ani buni. Experimentasem eliberarea din lanturile care ma tinusera legat de trecut, de povestea mea dureroasa, de vina, de regret, cat si de sperantele si teama de viitor. Traisem sentimentul de pace. Fusesem crescut sa cred ca o asemenea stare de gratie se poate obtine doar prin intermediul rugaciunii si al iubirii generoase a lui Dumnezeu.
„Eu nu acord gratie Divina ori ceva de genul asta, nimanui”, mi-a explicat Don Antonio. „N-am facut decat sa-ti ofer un spatiu sacru, in care tu ai trait experienta infinitului. Tu insuti ai facut totul.” Ma anunta astfel ca el crease spatiul sacru in care avusese loc vindecarea. Energia din acel spatiu si asistenta fiintelor luminoase din lumea Spiritului mi-au dat puterea de a ma vindeca singur.
Calea samanului, am descoperit eu, este o cale a puterii, a angajarii directe cu fortele Spiritului. Nu mai experimentasem niciodata calea puterii. In copilaria mea de crestin, invatasem sa ma rog si sa recit rugaciuni absolut in fiecare seara. Mai tarziu, am studiat meditatia. Atat rugaciunea, cat si meditatia au ramas practici importante in viata mea. Dar calea puterii este diferita. Ea necesita experienta directa cu Spiritul, pe domeniul acestuia, in nemarginire. Atunci cand comunicam cu puternicele energii ale Dimensiunii Luminii, au loc vindecari extraordinare. In cursul acestui proces, renunti la propria identitate si la eu-l tau limitat, experimentand o unime nelimitata cu Creatorul si Creatia.
Practicile de vindecare pe care le-am invatat si le-am slefuit impreuna cu mentorul meu indian sunt tehnici antice, menite sa creeze spatii sacre, in care miracolele pot avea loc. Acestea ii permit omului sa paseasca in nemarginire si sa experimenteze Iluminarea in afara timpului. Procesul de Iluminare este practica samanica de vindecare ce sta la baza acestei carti, Atunci cand patrundem in infinit, in nemarginire, trecutul si viitorul nu mai exista, iar ceea ce ramane este doar aici si acum. Nu mai suntem legati de povestile dureroase din trecutul nostru, iar viitorul nu se mai cladeste in functie de trecut. Nu se poate spune ca trecutul este cu desavarsire sters. Pierderile, durerea si tristetea pe care le-am trait raman doar ca o amintire, care nu ne mai defineste fiinta, cine suntem. Ne dam seama ca noi nu suntem povestile noastre. Iar experienta nemarginirii spulbera iluzia mortii, a bolii si a batranetii. Acesta nu este un proces strict psihologic ori spiritual; fiecare celula din corpul nostru este informata si reinnoita. Sistemul nostru imunitar este descatusat, iar vindecarea fizica si emotionala au loc intr-un ritm accelerat. Miracolele devin ceva obisnuit, iar remisiile spontane, acele metode misterioase si uluitoare de vindecare, ce produc confuzii in medicina, devin experiente la ordinea zilei si are loc o eliberare spirituala, sau Iluminarea. Pusi in fata cu nemarginirea, suntem capabili sa experimentam ceea ce am fost inainte sa ne nastem si cine vom fi dupa ce murim.
Samanul alaturi de care am studiat nutrea credinta ca poate da de urma esentei sale de lumina, ceea ce noi numim suflet, prin intermediul timpului, in acelasi fel in care poate urmari o caprioara prin padure. El sustinea ca a urmarit firele luminoase ale fiintei sale, pana la Big Bang, la inceputul timpurilor, dar si in viitor, afland ce avea sa devina, si inca mai departe, pana la momentul in care universul nostru se va intoarce din nou la acea singularitate din care a fost creat.
Preluat de la ... http://www.universulterapiilor.ro/vindecare.html
