Homo Luminous
Alberto Villoldo
Problemele cu care ne confruntam sunt vaste si coplesitoare. Dar problema cu care se confrunta Pamantul este simpla: sa scapam de parazitul care o afecteaza. Pamantul are un sistem de imunitate care recunoaste ceea ce este toxic si va face tot ce este necesar pentru a-l elimina. Popoarele indigene au un numar de profetii care anunta ca 2/3 din omenire va disparea in urmatorii 10 ani, incepand de acum, pana in 2012. Va fi o formidabila selectie in vederea sacrificarii, deoarece Pamantul nu mai poate sustine acest parazit care a devenit omenire. Dar orice criza aduce si o minunata sansa si de aceea noi ne-am ridicat si am spus: “Eu”. Munca noastra este de a gasi noi solutii, de a dezvolta practici ecologice permanente, in comert, afaceri si medicina. Aceasta este ceea ce am venit sa facem. Eu vad principala problema ca fiind de natura spirituala. Nu probleme de resurse, ci probleme centrate in jurul credintelor umane, aspecte dure, ce vin din mitologia noastra. Problematica noastra mitologie se prabuseste peste tot in jurul nostru. Este o mitologie jefuitoare, abuziva, care ia ce e mai bun pe Pamantul – lemn, apa, sol de la suprafata – si paseaza generatiilor viitoare costurile spoliatoare.
Aceste paradigme lacome, rapace, care il fac pe om sa domine natura, nu mai pot fi tolerate. Intr-o zi ma plimbam cu o doctorita si sotul ei, la izvoarele Amazonului. “Alberto, traverseaza zona despadurita,” mi-au spus. “Du-te inapoi in padure tropicala si vezi ce se intampla.” Asa ca m-am intors si am patruns in padure. Peste tot in jurul meu padurea era ca un cantec. Sunetele scoase de papagali, de maimute si de alte pasari de peste tot erau ca o orchestra. Primul pas, apoi al doilea, al treilea si brusc totul s-a oprit. Samanii au venit spre mine si au spus: “Vezi? Ei stiu ca ai fost izgonit din Gradina. Ei stiu ca nu apartii acestui loc.” Cu siguranta ca tot ce era in natura putea sa-mi simta deodorantul cu care eram dat, spay-ul din par, pasta de dinti, talcul de pe picioarele mele de atlet. Am privit in jur sa gasesc un mod de a-mi acoperi propriul miros. La malul unui rau am dat peste doi indieni care gateau un boa la protap. Le-am cerut grasimea pe care o stransesera de la sarpele boa. Dandu-mi jos pantalonii, am inceput sa ma ung cu grasimea de boa, gandind ca asa pot sa-mi camuflez mirosul, dupa care am revenit in padure. Primul pas, al doilea, padurea a continua sa cante. Al treilea pas si, din nou liniste. Cu exceptia mustelor, sute si sute de muste care roiau in jurul meu. Mi-au trebuit zece ani de studiu al popoarelor indigene pentru ca sa pot merge prin padure fara ca aceasta sa se mai opreasca din cantat. Deja padurea nu ma mai considera ca pe cineva care nu este de-al locului. Apartineam din nou Gradinii.
Acest lucru spune mult despre mitologia noastra. Mitologia ne creeaza credintele, iar aceste credinte ne creeaza realitatea. In Vest exista singura mitologie de pe planeta conform careia am fost izgoniti din Gradina Edenului. Aborigenii nu au fost izgoniti, africanii din regiunea subsahariana nu au fost izgoniti: acestor populatii li s-a oferit Gradina. Ei au fost ingrijitorii si pastratorii Gradinii. Noi insa, nu numai ca am fost izgoniti, dar, izgoniti fiind, o vocea a soptit “Blestemat fie Pamantul din cauza ta” si am aratat cu degetul spre femeie. Si spre barbat, condamnandu-l la o viata de munca grea: “Cu sudoarea fruntii vei culege fructele Pamantului, iar Pamantul va produce spini si ciulini pentru tine.” Aceasta este osanda originara. Biblia nu spune: “Iar Pamantul va rodi mure, mango si papaya pentru tine.” Ea spune: spini si ciulini. Asta este mitologia noastra. Inca de la inceput avem o relatie ostila cu latura feminina, cu Pamantul insusi. Si, daca privim si mai adanc, chiar inainte de a fi izgoniti din Gradina, am invatat din cea de-a saptea zi a creatiei ca toata hrana de pe planeta ne apartine. Animalele si copacii, si florile au fost create pentru placerea noastra si pentru a hrani oamenii. In loc sa devenim administratorii a tot ceea ce este viata pe planeta, ne-am pus in postura de consumatori. Supozitia este ca toata hrana de pe Pamant apartine oamenilor, si nu apartine. Hrana de pe Pamant apartine tuturor fiintelor de pe Pamant.
Un alt element unic pentru cultura Occidentului este ca avem, practic, singura mitologie de pe planeta in care masculinul da nastere femininului. Eva a fost creata din coasta lui Adam. Nicaieri in alta parte, cu exceptia mitologiei Greciei, nu se spune asa ceva. Pe masura ce laturile feminine au inceputa sa dispara, Zeus a devenit zeitatea dominanta. In mitologiile timpurii grecesti, zeita, creatix, era predominanta. Pe masura ce a fost eclipsata de principiul masculin, Zeus a devenit predominant. Si, desi Zeus a luat-o de sotie pe zeita Hera, ea a refuzat sa i se supuna. Ca urmare, a fost cunoscuta in mitologie ca fiind scorpia, deoarece nu poti reprima femininul fara a avea consecinte. In cele din urma a devenit fatal pentru cultura si asta este ceea ce ni s-a intamplat. Paradigmele Occidentului sunt paradigmele masculinului. Aceasta este esenta problemei. Trebuie sa ne eliberam de aceasta mitologie care considera Pamantul ca fiind al nostru pentru consum, iar femininul ca fiind ceva blestemat. Aceste mitologii se exprima pe sine in sistemul nostru economic, politic, social si de educatie. Chiar si practicile noastre medicale sunt, prin natura lor, ostile si agresive.
Aceste paradigme sustin ca toata hrana si resursele de pe planeta ne apartin. Nu altor animale, nu plantelor: totul ne apartine. Putem viola, prada si jefui, putem murdari Pamantul si lasa generatiile viitoare sa plateasca pentru a face curat. Am fost constransi de o mitologie care ne-a epuizat. Economia noastra, sistemul nostru politic, de educatie si chiar paradigmele relatiilor noastre – toate manifesta semnele colapsului. Vechea mitologie ne-a dus cat de departe a putut. Acum trebuie sa cautam mitologii ale sustinerii, ale relatiilor de colaborare cu Pamantul. Aceasta noua mitologie trebuie sa apara, dar avem traditiile popoarelor Terrei care ne ofera modele ale unei lumi in care copiii copiilor nostri sa poata locui cu adevarat. Populatia Pamantului are o relatie animistica cu tot ceea ce inseamna viata. Animismul este practicat de cei care cred ca pot vorbi cu raurile si copacii, cu canioanele , cu muntii si cu Dumnezeu. Asta puteam noi face inainte de a fi izgoniti din Gradina. Inca ne aflam in relatie cu Spiritul si cu lumea naturii. Spiritul ne vorbeste, de fapt, tot timpul. Dar noi, in Occident, nu avem urechi sa-l auzim. Daca e sa gasim acel Sine care inca merge alaturi de frumusetea de pe Pamant, care vorbeste cu raurile si cu copacii si cu Dumnezeu si caruia raurile si copacii si vocea Spiritului ii raspund, avem mare nevoie sa ne recuperam sufletul.
Am inceput sa studiez samanismul acum 30 de ani, ca urmare a frustrarii mele datorate psihologiei occidentale si a incapacitatii mele de a descoperi cum functioneaza mintea. Am petrecut 25 de ani, mai intai ca medic antropolog si psiholog, apoi devenind elevul samanilor, scufundandu-ma in caile samanului. Am inceput sa studiez tehnicile, metodologiile si practicile populatiilor Pamantului care au creat un sistem de cunoastere care sa treaca dincolo de minte, pentru a trai constient, dar in afara menghinei mintii.
Studiile mele m-au dus in America de Sud, in padurea tropicala, pentru a studia cu doctorii, barbati si femei, din regiunea Amazonului. Aceste traditii au fost neglijate de antropologi si de studentii de la teologie deoarece nu au lasat nimic scris. Prejudecata moderna spune ca, daca nu inveti sa citesti si sa scrii, esti analfabet si, prin urmare, nu esti inteligent. Aceste traditii au fost ignorate, iar studentii de la teologie si antropologie au studiat alte traditii ale lumii, cele care au produs, de sute de ani, Vedele, Sutrele, Coranul, Biblia. Practicile ingenioase ale indigenilor americani au fost neglijate, deoarece scrisul aproape lipseste. De-abia cu venirea lui Margaret Meade si a aparitiei antropologiei experimentale am inceput sa descoperim adevarata bunastare si frumusete a invataturilor indigene ale teritoriului nostru. Samanul crede ca traim intr-un univers benign. Raul exista, dar numai in inima omului. Noi traim intr-un univers cooperant, benign, care efectiv se va manifesta pentru a conspira in numele nostru. Trebuie insa sa te afli intr-o relatie corespunzatoare cu el.
In traditiile medicale, samanul nu vede nicio diferenta intre a fi ucis de un microb sau de un jaguar. Pentru noi, una este boala, iar cealalta este accident: “Bietul de el, s-a dus la rau pe inserat si a fost mancat.” Pentru saman, cele doua morti sunt identice. Trebuie sa fii intr-o relatie adecvata cu microbii si cu jaguarii, altfel ambii incep sa te priveasca ca pe o hrana. Cand nu te afli in relatia care trebuie, Universal devine rapace, incepe sa te urmareasca. Atunci cand ne indepartam de relatia corecta, Universul ne este potrivnic (ne lovim de piedici dupa piedici), dar, cand ne aflam in relatia corecta, el conspira in favoarea noastra. Cele mai improbabile posibilitati ni se astern in cale pentru a face ca lucrurile sa mearga pentru noi. Este un aspect esential al procesului de vindecare din medicina: a te afla in relatia corecta. Nu a administra medicamente, a trata, a interveni, ci a te afla in relatia corecta, printr-un proces energetic.
Samanii din continentele americane stiu ca avem un camp de energie luminoasa care inconjoara corpul nostru fizic. El comunica cu corpul fizic intr-un mod similar campului energetic al unui magnet care aranjeaza pilitura de fier pe o bucata de hartie. In paradigmele Occidentului, ne propunem sa amestecam si sa mutam pilitura de fier peste tot, incercand sa facem o schimbare la nivel fizic. Samanii au un sistem vechi de practici de vindecare cu energie prin care miscarea si deplasarea se realizeaza la nivel energetic (deplasarea magnetului), iar corpul fizic ii urmeaza. Samanii actioneaza in centru, la esenta, iar vindecarea se produce. Samanii au descoperit ca timpul este intr-un anumit tipar, ca face bucle in gauri de vierme, inapoi si inainte. Modul in care putem stim acest lucru este eliberandu-ne de stransoarea timpului si experimentand infinitul. Practica esentiala a vindecarii, a medicinei – procesul de iluminare – se produce in afara timpului, in infinit. Se produce atunci cand accesam un Sine care nu a patruns niciodata in fluxul timpului, care nu poate fi afectat de boala, care nu poate fi atins de o sanatate bolnava. Din momentul in care am intrat in contact cu infinitul, putem sa stim din nou cine suntem azi. Putem avea corpuri care imbatranesc diferit, care se vindeca diferit, care mor diferit. In vremuri ca acestea suntem permanent provocati sa ne confruntam cu mici pierderi in vietile noastre: cei care am fost candva, o relatie care ia sfarsit, pierderea unei personae dragi, a carierei, a unui moment drag noua din viata noastra.
In perioadele de tranzitie avem timp sa ne reinventam. Atunci cand nu o facem, devenim lipsiti de viata. Iar aceasta ne face sa imbatranim, nu sa devenim intelepti. Daca trecem prin aceste mici pierderi constient, ele devin oportunitati pentru o noua viata. In loc sa ne raneasca tranzitia, devenim inspirati de ele - daca avem curajul necesar. Modul in care reactionam in fata adversitatilor ne transforma in fiinte curajoase. Curajul poate veni din frustrare, boala, din multe surse, iluminat de nesansa sau de divin. Imi amintesc cand fiica mea a fost aruncata de pe cal la sase ani. Calul a calcat-o si i-a rupt ficatul. A fost foarte aproape de moarte, timp de trei zile. La acea vreme ma aflam pe Amazon. A fost cea mai lunga calatorie a vietii mele sa ajung in partea de nord a New York-ului! Cand am ajuns la spital, era la sectia de pediatrie, conectata prin tuburi la aparate. Nu stiam daca o sa reuseasca. M-am asezat linga ea plangand, rugandu-L pe Dumnezeu sa o salveze, cand, dintr-o data, am avut o iluminare. Tristetea a disparut si m-am adresat sufletului ei. Desi era inconstienta, i-am spus: “Iubita mea, te iubesc si trebuie sa alegi daca a sosit vremea sa pleci sau nu. Este alegerea ta. Te iubesc, sufletul tau stie daca calatoria ta a luat sfarsit.” Dupa trei minute, si-a revenit. Alesese da. Pentru a trece de la victima la erou, ne cufundam in feminin, in Pamant, Mama Cea Mare. Nu este posibil sa facem o calatorie personala fara a imbratisa marea calatorie a planetei. Povestirile istorice sunt cele de acceptare a acestei chemari la calatorie a eroului, acceptarea chemarii destinului. In timp ce noi toti avem un viitor, doar putini au un destin.
Un destin este ceva ce iti creezi singur spunand da vietii, da lui Dumnezeu, da propriei tale cresteri, Spiritului tau. Vindecarea este la fel de actuala azi cum era acum 50.000 de ani. Mentorul meu crede ca noii samani, noii ingrijitori ai Pamantului, vor veni din Vest.
Noi suntem cei care putem sa aducem vindecarea si transformarea pentru familiile, comunitatile noastre si Pamantului. Este un moment critic in istorie, un moment al redesteptarii Pamantului si a propriei noastre naturi feminine. Este un timp al transformarilor fara precedent. Toate vechile noastre modele sunt reinventate, in fiecare aspect al societatii, iar noi suntem agentii schimbarii. Este ceea ce a fost intotdeauna samanulSamanul este un creator de harti. Avem nevoie de noi creatori de harti. Hartile esentiale nu numai ca fixeaxa teritoriul, dar sunt si ghiduri pentru teritorii. Prin urmare, trebuie sa concepem harti noi. Dialogul pe care un saman il are cu natura este unul al vietii care se adreseaza vietii, viata conectata la viata, viata care raspunde chemarii si, raspunzand vietii, noua insine. Avem patru arhetipuri: sarpele, jaguarul, pasarea colibri si condorul (vulturul, in Est). Acestea sunt patru principii de organizare in traditia medicinei. Ele se mai cunosc si sub alte denumiri printre populatiile Hopi, Shoshoni, Navajo, Maya si Inca. Lucrul important nu este ce anume denumesti, nu faptul ca in Vest este jaguar sau bivol: ceea ce conteaza este ca, atunci cand il chemi, vine. Este acordul samanului cu Spiritul. Acordul nostru cu Spiritul, pe care fiecare si toti l-am facut, este ca, atunci cand il chemi, el vine. Nu in 60% din cazuri, nu in 90%, ci 100%.
Fiecare dintre cele patru arhetipuri este o intruchipare a principiilor de organizare din Univers, descrise in forma animista. Fiecare dintre directii reprezinta unul dintre pasii pe care samanul trebuie sa-i faca pentru a deveni un barbat sau o femeie a cunoasterii. Samanul face diferenta intre informatie si cunoastere. Informatia este cea care ne bombardeaza zilnic. Cunoasterea este intelepciune. Informatia este a sti ca apa e formata din doi atomi hidrogen si un atom oxigen. Cunoasterea este a fi capabil sa aduci ploaia. Samanul este o persoana a perceptiei, a traditiilor de perceptie. In Vest, suntem oameni ai perceptiei. Avem rezultate ale perceptiei, legi, reguli. Avem cele 10 porunci, alegem legiuitorii si pe cei care fac legile si care produc si mai multe reguli.
Cand samanii doresc sa schimbe lumea, ei actioneaza la nivelul esentei, pentru a produce o modificare a perceptiei. Modificand perceptia, visam la noua lume ce va veni si la schimbarile lumii. Asta este sarcina noastra: sa visam cu ochii deschisi. Prin aceasta mare transformare, un nou om isi face aparitia pe Pamant, om pe care eu il numesc homo luminous. Traditiile samanice stiu ca evolutia se produce in decursul mai multor generatii. In Vest, noi credem ca evolutia se produce intre doua generatii: poate copiii tai vor fi mai isteti si mai intelepti, poate copiii indigo vor urca pe o noua treapta a scarii de evolutie. Samanul stie ca evolutia se produce in interiorul generatiilor. Depinde de noi sa facem acest salt cuantic in ceea ce devenim. Putem deveni homo luminous chiar in timpul vietii. Aceasta este misiunea noastra suprema: sa facem saltul cuantic individual deoarece, daca o facem noi singuri, o facem pentru intreaga planeta. Toti si fiecare dintre noi, cand alegem adevarul, cand alegem viata, cand alegem lumina, transformam lumea.
Alberto Villoldo
Problemele cu care ne confruntam sunt vaste si coplesitoare. Dar problema cu care se confrunta Pamantul este simpla: sa scapam de parazitul care o afecteaza. Pamantul are un sistem de imunitate care recunoaste ceea ce este toxic si va face tot ce este necesar pentru a-l elimina. Popoarele indigene au un numar de profetii care anunta ca 2/3 din omenire va disparea in urmatorii 10 ani, incepand de acum, pana in 2012. Va fi o formidabila selectie in vederea sacrificarii, deoarece Pamantul nu mai poate sustine acest parazit care a devenit omenire. Dar orice criza aduce si o minunata sansa si de aceea noi ne-am ridicat si am spus: “Eu”. Munca noastra este de a gasi noi solutii, de a dezvolta practici ecologice permanente, in comert, afaceri si medicina. Aceasta este ceea ce am venit sa facem. Eu vad principala problema ca fiind de natura spirituala. Nu probleme de resurse, ci probleme centrate in jurul credintelor umane, aspecte dure, ce vin din mitologia noastra. Problematica noastra mitologie se prabuseste peste tot in jurul nostru. Este o mitologie jefuitoare, abuziva, care ia ce e mai bun pe Pamantul – lemn, apa, sol de la suprafata – si paseaza generatiilor viitoare costurile spoliatoare.
Aceste paradigme lacome, rapace, care il fac pe om sa domine natura, nu mai pot fi tolerate. Intr-o zi ma plimbam cu o doctorita si sotul ei, la izvoarele Amazonului. “Alberto, traverseaza zona despadurita,” mi-au spus. “Du-te inapoi in padure tropicala si vezi ce se intampla.” Asa ca m-am intors si am patruns in padure. Peste tot in jurul meu padurea era ca un cantec. Sunetele scoase de papagali, de maimute si de alte pasari de peste tot erau ca o orchestra. Primul pas, apoi al doilea, al treilea si brusc totul s-a oprit. Samanii au venit spre mine si au spus: “Vezi? Ei stiu ca ai fost izgonit din Gradina. Ei stiu ca nu apartii acestui loc.” Cu siguranta ca tot ce era in natura putea sa-mi simta deodorantul cu care eram dat, spay-ul din par, pasta de dinti, talcul de pe picioarele mele de atlet. Am privit in jur sa gasesc un mod de a-mi acoperi propriul miros. La malul unui rau am dat peste doi indieni care gateau un boa la protap. Le-am cerut grasimea pe care o stransesera de la sarpele boa. Dandu-mi jos pantalonii, am inceput sa ma ung cu grasimea de boa, gandind ca asa pot sa-mi camuflez mirosul, dupa care am revenit in padure. Primul pas, al doilea, padurea a continua sa cante. Al treilea pas si, din nou liniste. Cu exceptia mustelor, sute si sute de muste care roiau in jurul meu. Mi-au trebuit zece ani de studiu al popoarelor indigene pentru ca sa pot merge prin padure fara ca aceasta sa se mai opreasca din cantat. Deja padurea nu ma mai considera ca pe cineva care nu este de-al locului. Apartineam din nou Gradinii.
Acest lucru spune mult despre mitologia noastra. Mitologia ne creeaza credintele, iar aceste credinte ne creeaza realitatea. In Vest exista singura mitologie de pe planeta conform careia am fost izgoniti din Gradina Edenului. Aborigenii nu au fost izgoniti, africanii din regiunea subsahariana nu au fost izgoniti: acestor populatii li s-a oferit Gradina. Ei au fost ingrijitorii si pastratorii Gradinii. Noi insa, nu numai ca am fost izgoniti, dar, izgoniti fiind, o vocea a soptit “Blestemat fie Pamantul din cauza ta” si am aratat cu degetul spre femeie. Si spre barbat, condamnandu-l la o viata de munca grea: “Cu sudoarea fruntii vei culege fructele Pamantului, iar Pamantul va produce spini si ciulini pentru tine.” Aceasta este osanda originara. Biblia nu spune: “Iar Pamantul va rodi mure, mango si papaya pentru tine.” Ea spune: spini si ciulini. Asta este mitologia noastra. Inca de la inceput avem o relatie ostila cu latura feminina, cu Pamantul insusi. Si, daca privim si mai adanc, chiar inainte de a fi izgoniti din Gradina, am invatat din cea de-a saptea zi a creatiei ca toata hrana de pe planeta ne apartine. Animalele si copacii, si florile au fost create pentru placerea noastra si pentru a hrani oamenii. In loc sa devenim administratorii a tot ceea ce este viata pe planeta, ne-am pus in postura de consumatori. Supozitia este ca toata hrana de pe Pamant apartine oamenilor, si nu apartine. Hrana de pe Pamant apartine tuturor fiintelor de pe Pamant.
Un alt element unic pentru cultura Occidentului este ca avem, practic, singura mitologie de pe planeta in care masculinul da nastere femininului. Eva a fost creata din coasta lui Adam. Nicaieri in alta parte, cu exceptia mitologiei Greciei, nu se spune asa ceva. Pe masura ce laturile feminine au inceputa sa dispara, Zeus a devenit zeitatea dominanta. In mitologiile timpurii grecesti, zeita, creatix, era predominanta. Pe masura ce a fost eclipsata de principiul masculin, Zeus a devenit predominant. Si, desi Zeus a luat-o de sotie pe zeita Hera, ea a refuzat sa i se supuna. Ca urmare, a fost cunoscuta in mitologie ca fiind scorpia, deoarece nu poti reprima femininul fara a avea consecinte. In cele din urma a devenit fatal pentru cultura si asta este ceea ce ni s-a intamplat. Paradigmele Occidentului sunt paradigmele masculinului. Aceasta este esenta problemei. Trebuie sa ne eliberam de aceasta mitologie care considera Pamantul ca fiind al nostru pentru consum, iar femininul ca fiind ceva blestemat. Aceste mitologii se exprima pe sine in sistemul nostru economic, politic, social si de educatie. Chiar si practicile noastre medicale sunt, prin natura lor, ostile si agresive.
Aceste paradigme sustin ca toata hrana si resursele de pe planeta ne apartin. Nu altor animale, nu plantelor: totul ne apartine. Putem viola, prada si jefui, putem murdari Pamantul si lasa generatiile viitoare sa plateasca pentru a face curat. Am fost constransi de o mitologie care ne-a epuizat. Economia noastra, sistemul nostru politic, de educatie si chiar paradigmele relatiilor noastre – toate manifesta semnele colapsului. Vechea mitologie ne-a dus cat de departe a putut. Acum trebuie sa cautam mitologii ale sustinerii, ale relatiilor de colaborare cu Pamantul. Aceasta noua mitologie trebuie sa apara, dar avem traditiile popoarelor Terrei care ne ofera modele ale unei lumi in care copiii copiilor nostri sa poata locui cu adevarat. Populatia Pamantului are o relatie animistica cu tot ceea ce inseamna viata. Animismul este practicat de cei care cred ca pot vorbi cu raurile si copacii, cu canioanele , cu muntii si cu Dumnezeu. Asta puteam noi face inainte de a fi izgoniti din Gradina. Inca ne aflam in relatie cu Spiritul si cu lumea naturii. Spiritul ne vorbeste, de fapt, tot timpul. Dar noi, in Occident, nu avem urechi sa-l auzim. Daca e sa gasim acel Sine care inca merge alaturi de frumusetea de pe Pamant, care vorbeste cu raurile si cu copacii si cu Dumnezeu si caruia raurile si copacii si vocea Spiritului ii raspund, avem mare nevoie sa ne recuperam sufletul.
Am inceput sa studiez samanismul acum 30 de ani, ca urmare a frustrarii mele datorate psihologiei occidentale si a incapacitatii mele de a descoperi cum functioneaza mintea. Am petrecut 25 de ani, mai intai ca medic antropolog si psiholog, apoi devenind elevul samanilor, scufundandu-ma in caile samanului. Am inceput sa studiez tehnicile, metodologiile si practicile populatiilor Pamantului care au creat un sistem de cunoastere care sa treaca dincolo de minte, pentru a trai constient, dar in afara menghinei mintii.
Studiile mele m-au dus in America de Sud, in padurea tropicala, pentru a studia cu doctorii, barbati si femei, din regiunea Amazonului. Aceste traditii au fost neglijate de antropologi si de studentii de la teologie deoarece nu au lasat nimic scris. Prejudecata moderna spune ca, daca nu inveti sa citesti si sa scrii, esti analfabet si, prin urmare, nu esti inteligent. Aceste traditii au fost ignorate, iar studentii de la teologie si antropologie au studiat alte traditii ale lumii, cele care au produs, de sute de ani, Vedele, Sutrele, Coranul, Biblia. Practicile ingenioase ale indigenilor americani au fost neglijate, deoarece scrisul aproape lipseste. De-abia cu venirea lui Margaret Meade si a aparitiei antropologiei experimentale am inceput sa descoperim adevarata bunastare si frumusete a invataturilor indigene ale teritoriului nostru. Samanul crede ca traim intr-un univers benign. Raul exista, dar numai in inima omului. Noi traim intr-un univers cooperant, benign, care efectiv se va manifesta pentru a conspira in numele nostru. Trebuie insa sa te afli intr-o relatie corespunzatoare cu el.
In traditiile medicale, samanul nu vede nicio diferenta intre a fi ucis de un microb sau de un jaguar. Pentru noi, una este boala, iar cealalta este accident: “Bietul de el, s-a dus la rau pe inserat si a fost mancat.” Pentru saman, cele doua morti sunt identice. Trebuie sa fii intr-o relatie adecvata cu microbii si cu jaguarii, altfel ambii incep sa te priveasca ca pe o hrana. Cand nu te afli in relatia care trebuie, Universal devine rapace, incepe sa te urmareasca. Atunci cand ne indepartam de relatia corecta, Universul ne este potrivnic (ne lovim de piedici dupa piedici), dar, cand ne aflam in relatia corecta, el conspira in favoarea noastra. Cele mai improbabile posibilitati ni se astern in cale pentru a face ca lucrurile sa mearga pentru noi. Este un aspect esential al procesului de vindecare din medicina: a te afla in relatia corecta. Nu a administra medicamente, a trata, a interveni, ci a te afla in relatia corecta, printr-un proces energetic.
Samanii din continentele americane stiu ca avem un camp de energie luminoasa care inconjoara corpul nostru fizic. El comunica cu corpul fizic intr-un mod similar campului energetic al unui magnet care aranjeaza pilitura de fier pe o bucata de hartie. In paradigmele Occidentului, ne propunem sa amestecam si sa mutam pilitura de fier peste tot, incercand sa facem o schimbare la nivel fizic. Samanii au un sistem vechi de practici de vindecare cu energie prin care miscarea si deplasarea se realizeaza la nivel energetic (deplasarea magnetului), iar corpul fizic ii urmeaza. Samanii actioneaza in centru, la esenta, iar vindecarea se produce. Samanii au descoperit ca timpul este intr-un anumit tipar, ca face bucle in gauri de vierme, inapoi si inainte. Modul in care putem stim acest lucru este eliberandu-ne de stransoarea timpului si experimentand infinitul. Practica esentiala a vindecarii, a medicinei – procesul de iluminare – se produce in afara timpului, in infinit. Se produce atunci cand accesam un Sine care nu a patruns niciodata in fluxul timpului, care nu poate fi afectat de boala, care nu poate fi atins de o sanatate bolnava. Din momentul in care am intrat in contact cu infinitul, putem sa stim din nou cine suntem azi. Putem avea corpuri care imbatranesc diferit, care se vindeca diferit, care mor diferit. In vremuri ca acestea suntem permanent provocati sa ne confruntam cu mici pierderi in vietile noastre: cei care am fost candva, o relatie care ia sfarsit, pierderea unei personae dragi, a carierei, a unui moment drag noua din viata noastra.
In perioadele de tranzitie avem timp sa ne reinventam. Atunci cand nu o facem, devenim lipsiti de viata. Iar aceasta ne face sa imbatranim, nu sa devenim intelepti. Daca trecem prin aceste mici pierderi constient, ele devin oportunitati pentru o noua viata. In loc sa ne raneasca tranzitia, devenim inspirati de ele - daca avem curajul necesar. Modul in care reactionam in fata adversitatilor ne transforma in fiinte curajoase. Curajul poate veni din frustrare, boala, din multe surse, iluminat de nesansa sau de divin. Imi amintesc cand fiica mea a fost aruncata de pe cal la sase ani. Calul a calcat-o si i-a rupt ficatul. A fost foarte aproape de moarte, timp de trei zile. La acea vreme ma aflam pe Amazon. A fost cea mai lunga calatorie a vietii mele sa ajung in partea de nord a New York-ului! Cand am ajuns la spital, era la sectia de pediatrie, conectata prin tuburi la aparate. Nu stiam daca o sa reuseasca. M-am asezat linga ea plangand, rugandu-L pe Dumnezeu sa o salveze, cand, dintr-o data, am avut o iluminare. Tristetea a disparut si m-am adresat sufletului ei. Desi era inconstienta, i-am spus: “Iubita mea, te iubesc si trebuie sa alegi daca a sosit vremea sa pleci sau nu. Este alegerea ta. Te iubesc, sufletul tau stie daca calatoria ta a luat sfarsit.” Dupa trei minute, si-a revenit. Alesese da. Pentru a trece de la victima la erou, ne cufundam in feminin, in Pamant, Mama Cea Mare. Nu este posibil sa facem o calatorie personala fara a imbratisa marea calatorie a planetei. Povestirile istorice sunt cele de acceptare a acestei chemari la calatorie a eroului, acceptarea chemarii destinului. In timp ce noi toti avem un viitor, doar putini au un destin.
Un destin este ceva ce iti creezi singur spunand da vietii, da lui Dumnezeu, da propriei tale cresteri, Spiritului tau. Vindecarea este la fel de actuala azi cum era acum 50.000 de ani. Mentorul meu crede ca noii samani, noii ingrijitori ai Pamantului, vor veni din Vest.
Noi suntem cei care putem sa aducem vindecarea si transformarea pentru familiile, comunitatile noastre si Pamantului. Este un moment critic in istorie, un moment al redesteptarii Pamantului si a propriei noastre naturi feminine. Este un timp al transformarilor fara precedent. Toate vechile noastre modele sunt reinventate, in fiecare aspect al societatii, iar noi suntem agentii schimbarii. Este ceea ce a fost intotdeauna samanulSamanul este un creator de harti. Avem nevoie de noi creatori de harti. Hartile esentiale nu numai ca fixeaxa teritoriul, dar sunt si ghiduri pentru teritorii. Prin urmare, trebuie sa concepem harti noi. Dialogul pe care un saman il are cu natura este unul al vietii care se adreseaza vietii, viata conectata la viata, viata care raspunde chemarii si, raspunzand vietii, noua insine. Avem patru arhetipuri: sarpele, jaguarul, pasarea colibri si condorul (vulturul, in Est). Acestea sunt patru principii de organizare in traditia medicinei. Ele se mai cunosc si sub alte denumiri printre populatiile Hopi, Shoshoni, Navajo, Maya si Inca. Lucrul important nu este ce anume denumesti, nu faptul ca in Vest este jaguar sau bivol: ceea ce conteaza este ca, atunci cand il chemi, vine. Este acordul samanului cu Spiritul. Acordul nostru cu Spiritul, pe care fiecare si toti l-am facut, este ca, atunci cand il chemi, el vine. Nu in 60% din cazuri, nu in 90%, ci 100%.
Fiecare dintre cele patru arhetipuri este o intruchipare a principiilor de organizare din Univers, descrise in forma animista. Fiecare dintre directii reprezinta unul dintre pasii pe care samanul trebuie sa-i faca pentru a deveni un barbat sau o femeie a cunoasterii. Samanul face diferenta intre informatie si cunoastere. Informatia este cea care ne bombardeaza zilnic. Cunoasterea este intelepciune. Informatia este a sti ca apa e formata din doi atomi hidrogen si un atom oxigen. Cunoasterea este a fi capabil sa aduci ploaia. Samanul este o persoana a perceptiei, a traditiilor de perceptie. In Vest, suntem oameni ai perceptiei. Avem rezultate ale perceptiei, legi, reguli. Avem cele 10 porunci, alegem legiuitorii si pe cei care fac legile si care produc si mai multe reguli.
Cand samanii doresc sa schimbe lumea, ei actioneaza la nivelul esentei, pentru a produce o modificare a perceptiei. Modificand perceptia, visam la noua lume ce va veni si la schimbarile lumii. Asta este sarcina noastra: sa visam cu ochii deschisi. Prin aceasta mare transformare, un nou om isi face aparitia pe Pamant, om pe care eu il numesc homo luminous. Traditiile samanice stiu ca evolutia se produce in decursul mai multor generatii. In Vest, noi credem ca evolutia se produce intre doua generatii: poate copiii tai vor fi mai isteti si mai intelepti, poate copiii indigo vor urca pe o noua treapta a scarii de evolutie. Samanul stie ca evolutia se produce in interiorul generatiilor. Depinde de noi sa facem acest salt cuantic in ceea ce devenim. Putem deveni homo luminous chiar in timpul vietii. Aceasta este misiunea noastra suprema: sa facem saltul cuantic individual deoarece, daca o facem noi singuri, o facem pentru intreaga planeta. Toti si fiecare dintre noi, cand alegem adevarul, cand alegem viata, cand alegem lumina, transformam lumea.
Eu vad principala problema ca fiind de natura spirituala. Nu probleme de resurse, ci probleme centrate in jurul credintelor umane, aspecte dure, ce vin din mitologia noastra. Problematica noastra mitologie se prabuseste peste tot in jurul nostru. Este o mitologie jefuitoare, abuziva, care ia ce e mai bun pe Pamantul – lemn, apa, sol de la suprafata – si paseaza generatiilor viitoare costurile spoliatoare.
Aceste paradigme lacome, rapace, care il fac pe om sa domine natura, nu mai pot fi tolerate. Intr-o zi ma plimbam cu o doctorita si sotul ei, la izvoarele Amazonului. “Alberto, traverseaza zona despadurita,” mi-au spus. “Du-te inapoi in padure tropicala si vezi ce se intampla.” Asa ca m-am intors si am patruns in padure. Peste tot in jurul meu padurea era ca un cantec. Sunetele scoase de papagali, de maimute si de alte pasari de peste tot erau ca o orchestra. Primul pas, apoi al doilea, al treilea si brusc totul s-a oprit. Samanii au venit spre mine si au spus: “Vezi? Ei stiu ca ai fost izgonit din Gradina. Ei stiu ca nu apartii acestui loc.” Cu siguranta ca tot ce era in natura putea sa-mi simta deodorantul cu care eram dat, spay-ul din par, pasta de dinti, talcul de pe picioarele mele de atlet. Am privit in jur sa gasesc un mod de a-mi acoperi propriul miros. La malul unui rau am dat peste doi indieni care gateau un boa la protap. Le-am cerut grasimea pe care o stransesera de la sarpele boa. Dandu-mi jos pantalonii, am inceput sa ma ung cu grasimea de boa, gandind ca asa pot sa-mi camuflez mirosul, dupa care am revenit in padure. Primul pas, al doilea, padurea a continua sa cante. Al treilea pas si, din nou liniste. Cu exceptia mustelor, sute si sute de muste care roiau in jurul meu. Mi-au trebuit zece ani de studiu al popoarelor indigene pentru ca sa pot merge prin padure fara ca aceasta sa se mai opreasca din cantat. Deja padurea nu ma mai considera ca pe cineva care nu este de-al locului. Apartineam din nou Gradinii.
Acest lucru spune mult despre mitologia noastra. Mitologia ne creeaza credintele, iar aceste credinte ne creeaza realitatea. In Vest exista singura mitologie de pe planeta conform careia am fost izgoniti din Gradina Edenului. Aborigenii nu au fost izgoniti, africanii din regiunea subsahariana nu au fost izgoniti: acestor populatii li s-a oferit Gradina. Ei au fost ingrijitorii si pastratorii Gradinii. Noi insa, nu numai ca am fost izgoniti, dar, izgoniti fiind, o vocea a soptit “Blestemat fie Pamantul din cauza ta” si am aratat cu degetul spre femeie. Si spre barbat, condamnandu-l la o viata de munca grea: “Cu sudoarea fruntii vei culege fructele Pamantului, iar Pamantul va produce spini si ciulini pentru tine.” Aceasta este osanda originara. Biblia nu spune: “Iar Pamantul va rodi mure, mango si papaya pentru tine.” Ea spune: spini si ciulini. Asta este mitologia noastra. Inca de la inceput avem o relatie ostila cu latura feminina, cu Pamantul insusi. Si, daca privim si mai adanc, chiar inainte de a fi izgoniti din Gradina, am invatat din cea de-a saptea zi a creatiei ca toata hrana de pe planeta ne apartine. Animalele si copacii, si florile au fost create pentru placerea noastra si pentru a hrani oamenii. In loc sa devenim administratorii a tot ceea ce este viata pe planeta, ne-am pus in postura de consumatori. Supozitia este ca toata hrana de pe Pamant apartine oamenilor, si nu apartine. Hrana de pe Pamant apartine tuturor fiintelor de pe Pamant.
Un alt element unic pentru cultura Occidentului este ca avem, practic, singura mitologie de pe planeta in care masculinul da nastere femininului. Eva a fost creata din coasta lui Adam. Nicaieri in alta parte, cu exceptia mitologiei Greciei, nu se spune asa ceva. Pe masura ce laturile feminine au inceputa sa dispara, Zeus a devenit zeitatea dominanta. In mitologiile timpurii grecesti, zeita, creatix, era predominanta. Pe masura ce a fost eclipsata de principiul masculin, Zeus a devenit predominant. Si, desi Zeus a luat-o de sotie pe zeita Hera, ea a refuzat sa i se supuna. Ca urmare, a fost cunoscuta in mitologie ca fiind scorpia, deoarece nu poti reprima femininul fara a avea consecinte. In cele din urma a devenit fatal pentru cultura si asta este ceea ce ni s-a intamplat. Paradigmele Occidentului sunt paradigmele masculinului. Aceasta este esenta problemei. Trebuie sa ne eliberam de aceasta mitologie care considera Pamantul ca fiind al nostru pentru consum, iar femininul ca fiind ceva blestemat. Aceste mitologii se exprima pe sine in sistemul nostru economic, politic, social si de educatie. Chiar si practicile noastre medicale sunt, prin natura lor, ostile si agresive.
Aceste paradigme sustin ca toata hrana si resursele de pe planeta ne apartin. Nu altor animale, nu plantelor: totul ne apartine. Putem viola, prada si jefui, putem murdari Pamantul si lasa generatiile viitoare sa plateasca pentru a face curat. Am fost constransi de o mitologie care ne-a epuizat. Economia noastra, sistemul nostru politic, de educatie si chiar paradigmele relatiilor noastre – toate manifesta semnele colapsului. Vechea mitologie ne-a dus cat de departe a putut. Acum trebuie sa cautam mitologii ale sustinerii, ale relatiilor de colaborare cu Pamantul. Aceasta noua mitologie trebuie sa apara, dar avem traditiile popoarelor Terrei care ne ofera modele ale unei lumi in care copiii copiilor nostri sa poata locui cu adevarat. Populatia Pamantului are o relatie animistica cu tot ceea ce inseamna viata. Animismul este practicat de cei care cred ca pot vorbi cu raurile si copacii, cu canioanele , cu muntii si cu Dumnezeu. Asta puteam noi face inainte de a fi izgoniti din Gradina. Inca ne aflam in relatie cu Spiritul si cu lumea naturii. Spiritul ne vorbeste, de fapt, tot timpul. Dar noi, in Occident, nu avem urechi sa-l auzim. Daca e sa gasim acel Sine care inca merge alaturi de frumusetea de pe Pamant, care vorbeste cu raurile si cu copacii si cu Dumnezeu si caruia raurile si copacii si vocea Spiritului ii raspund, avem mare nevoie sa ne recuperam sufletul.
Am inceput sa studiez samanismul acum 30 de ani, ca urmare a frustrarii mele datorate psihologiei occidentale si a incapacitatii mele de a descoperi cum functioneaza mintea. Am petrecut 25 de ani, mai intai ca medic antropolog si psiholog, apoi devenind elevul samanilor, scufundandu-ma in caile samanului. Am inceput sa studiez tehnicile, metodologiile si practicile populatiilor Pamantului care au creat un sistem de cunoastere care sa treaca dincolo de minte, pentru a trai constient, dar in afara menghinei mintii.
Studiile mele m-au dus in America de Sud, in padurea tropicala, pentru a studia cu doctorii, barbati si femei, din regiunea Amazonului. Aceste traditii au fost neglijate de antropologi si de studentii de la teologie deoarece nu au lasat nimic scris. Prejudecata moderna spune ca, daca nu inveti sa citesti si sa scrii, esti analfabet si, prin urmare, nu esti inteligent. Aceste traditii au fost ignorate, iar studentii de la teologie si antropologie au studiat alte traditii ale lumii, cele care au produs, de sute de ani, Vedele, Sutrele, Coranul, Biblia. Practicile ingenioase ale indigenilor americani au fost neglijate, deoarece scrisul aproape lipseste. De-abia cu venirea lui Margaret Meade si a aparitiei antropologiei experimentale am inceput sa descoperim adevarata bunastare si frumusete a invataturilor indigene ale teritoriului nostru. Samanul crede ca traim intr-un univers benign. Raul exista, dar numai in inima omului. Noi traim intr-un univers cooperant, benign, care efectiv se va manifesta pentru a conspira in numele nostru. Trebuie insa sa te afli intr-o relatie corespunzatoare cu el.
In traditiile medicale, samanul nu vede nicio diferenta intre a fi ucis de un microb sau de un jaguar. Pentru noi, una este boala, iar cealalta este accident: “Bietul de el, s-a dus la rau pe inserat si a fost mancat.” Pentru saman, cele doua morti sunt identice. Trebuie sa fii intr-o relatie adecvata cu microbii si cu jaguarii, altfel ambii incep sa te priveasca ca pe o hrana. Cand nu te afli in relatia care trebuie, Universal devine rapace, incepe sa te urmareasca. Atunci cand ne indepartam de relatia corecta, Universul ne este potrivnic (ne lovim de piedici dupa piedici), dar, cand ne aflam in relatia corecta, el conspira in favoarea noastra. Cele mai improbabile posibilitati ni se astern in cale pentru a face ca lucrurile sa mearga pentru noi. Este un aspect esential al procesului de vindecare din medicina: a te afla in relatia corecta. Nu a administra medicamente, a trata, a interveni, ci a te afla in relatia corecta, printr-un proces energetic.
Samanii din continentele americane stiu ca avem un camp de energie luminoasa care inconjoara corpul nostru fizic. El comunica cu corpul fizic intr-un mod similar campului energetic al unui magnet care aranjeaza pilitura de fier pe o bucata de hartie. In paradigmele Occidentului, ne propunem sa amestecam si sa mutam pilitura de fier peste tot, incercand sa facem o schimbare la nivel fizic. Samanii au un sistem vechi de practici de vindecare cu energie prin care miscarea si deplasarea se realizeaza la nivel energetic (deplasarea magnetului), iar corpul fizic ii urmeaza. Samanii actioneaza in centru, la esenta, iar vindecarea se produce. Samanii au descoperit ca timpul este intr-un anumit tipar, ca face bucle in gauri de vierme, inapoi si inainte. Modul in care putem stim acest lucru este eliberandu-ne de stransoarea timpului si experimentand infinitul. Practica esentiala a vindecarii, a medicinei – procesul de iluminare – se produce in afara timpului, in infinit. Se produce atunci cand accesam un Sine care nu a patruns niciodata in fluxul timpului, care nu poate fi afectat de boala, care nu poate fi atins de o sanatate bolnava. Din momentul in care am intrat in contact cu infinitul, putem sa stim din nou cine suntem azi. Putem avea corpuri care imbatranesc diferit, care se vindeca diferit, care mor diferit. In vremuri ca acestea suntem permanent provocati sa ne confruntam cu mici pierderi in vietile noastre: cei care am fost candva, o relatie care ia sfarsit, pierderea unei personae dragi, a carierei, a unui moment drag noua din viata noastra.
In perioadele de tranzitie avem timp sa ne reinventam. Atunci cand nu o facem, devenim lipsiti de viata. Iar aceasta ne face sa imbatranim, nu sa devenim intelepti. Daca trecem prin aceste mici pierderi constient, ele devin oportunitati pentru o noua viata. In loc sa ne raneasca tranzitia, devenim inspirati de ele - daca avem curajul necesar. Modul in care reactionam in fata adversitatilor ne transforma in fiinte curajoase. Curajul poate veni din frustrare, boala, din multe surse, iluminat de nesansa sau de divin. Imi amintesc cand fiica mea a fost aruncata de pe cal la sase ani. Calul a calcat-o si i-a rupt ficatul. A fost foarte aproape de moarte, timp de trei zile. La acea vreme ma aflam pe Amazon. A fost cea mai lunga calatorie a vietii mele sa ajung in partea de nord a New York-ului! Cand am ajuns la spital, era la sectia de pediatrie, conectata prin tuburi la aparate. Nu stiam daca o sa reuseasca. M-am asezat linga ea plangand, rugandu-L pe Dumnezeu sa o salveze, cand, dintr-o data, am avut o iluminare. Tristetea a disparut si m-am adresat sufletului ei. Desi era inconstienta, i-am spus: “Iubita mea, te iubesc si trebuie sa alegi daca a sosit vremea sa pleci sau nu. Este alegerea ta. Te iubesc, sufletul tau stie daca calatoria ta a luat sfarsit.” Dupa trei minute, si-a revenit. Alesese da. Pentru a trece de la victima la erou, ne cufundam in feminin, in Pamant, Mama Cea Mare. Nu este posibil sa facem o calatorie personala fara a imbratisa marea calatorie a planetei. Povestirile istorice sunt cele de acceptare a acestei chemari la calatorie a eroului, acceptarea chemarii destinului. In timp ce noi toti avem un viitor, doar putini au un destin.
Un destin este ceva ce iti creezi singur spunand da vietii, da lui Dumnezeu, da propriei tale cresteri, Spiritului tau. Vindecarea este la fel de actuala azi cum era acum 50.000 de ani. Mentorul meu crede ca noii samani, noii ingrijitori ai Pamantului, vor veni din Vest.(
)
Noi suntem cei care putem sa aducem vindecarea si transformarea pentru familiile, comunitatile noastre si Pamantului. Este un moment critic in istorie, un moment al redesteptarii Pamantului si a propriei noastre naturi feminine. Este un timp al transformarilor fara precedent. Toate vechile noastre modele sunt reinventate, in fiecare aspect al societatii, iar noi suntem agentii schimbarii. Este ceea ce a fost intotdeauna samanul.
Samanul este un creator de harti. Avem nevoie de noi creatori de harti. Hartile esentiale nu numai ca fixeaxa teritoriul, dar sunt si ghiduri pentru teritorii. Prin urmare, trebuie sa concepem harti noi. Dialogul pe care un saman il are cu natura este unul al vietii care se adreseaza vietii, viata conectata la viata, viata care raspunde chemarii si, raspunzand vietii, noua insine. Avem patru arhetipuri: sarpele, jaguarul, pasarea colibri si condorul (vulturul, in Est). Acestea sunt patru principii de organizare in traditia medicinei. Ele se mai cunosc si sub alte denumiri printre populatiile Hopi, Shoshoni, Navajo, Maya si Inca. Lucrul important nu este ce anume denumesti, nu faptul ca in Vest este jaguar sau bivol: ceea ce conteaza este ca, atunci cand il chemi, vine. Este acordul samanului cu Spiritul. Acordul nostru cu Spiritul, pe care fiecare si toti l-am facut, este ca, atunci cand il chemi, el vine. Nu in 60% din cazuri, nu in 90%, ci 100%.
Fiecare dintre cele patru arhetipuri este o intruchipare a principiilor de organizare din Univers, descrise in forma animista. Fiecare dintre directii reprezinta unul dintre pasii pe care samanul trebuie sa-i faca pentru a deveni un barbat sau o femeie a cunoasterii. Samanul face diferenta intre informatie si cunoastere. Informatia este cea care ne bombardeaza zilnic. Cunoasterea este intelepciune. Informatia este a sti ca apa e formata din doi atomi hidrogen si un atom oxigen. Cunoasterea este a fi capabil sa aduci ploaia. Samanul este o persoana a perceptiei, a traditiilor de perceptie. In Vest, suntem oameni ai perceptiei. Avem rezultate ale perceptiei, legi, reguli. Avem cele 10 porunci, alegem legiuitorii si pe cei care fac legile si care produc si mai multe reguli.
Cand samanii doresc sa schimbe lumea, ei actioneaza la nivelul esentei, pentru a produce o modificare a perceptiei. Modificand perceptia, visam la noua lume ce va veni si la schimbarile lumii. Asta este sarcina noastra: sa visam cu ochii deschisi. Prin aceasta mare transformare, un nou om isi face aparitia pe Pamant, om pe care eu il numesc homo luminous. Traditiile samanice stiu ca evolutia se produce in decursul mai multor generatii. In Vest, noi credem ca evolutia se produce intre doua generatii: poate copiii tai vor fi mai isteti si mai intelepti, poate copiii indigo vor urca pe o noua treapta a scarii de evolutie. Samanul stie ca evolutia se produce in interiorul generatiilor. Depinde de noi sa facem acest salt cuantic in ceea ce devenim. Putem deveni homo luminous chiar in timpul vietii. Aceasta este misiunea noastra suprema: sa facem saltul cuantic individual deoarece, daca o facem noi singuri, o facem pentru intreaga planeta. Toti si fiecare dintre noi, cand alegem adevarul, cand alegem viata, cand alegem lumina, transformam lumea.
(ii multumim lui Rori)
Editura FOR YOU http://www.editura-foryou.ro/
http://www.universulterapiilor.ro/homo%20luminous.htmlAceste paradigme lacome, rapace, care il fac pe om sa domine natura, nu mai pot fi tolerate. Intr-o zi ma plimbam cu o doctorita si sotul ei, la izvoarele Amazonului. “Alberto, traverseaza zona despadurita,” mi-au spus. “Du-te inapoi in padure tropicala si vezi ce se intampla.” Asa ca m-am intors si am patruns in padure. Peste tot in jurul meu padurea era ca un cantec. Sunetele scoase de papagali, de maimute si de alte pasari de peste tot erau ca o orchestra. Primul pas, apoi al doilea, al treilea si brusc totul s-a oprit. Samanii au venit spre mine si au spus: “Vezi? Ei stiu ca ai fost izgonit din Gradina. Ei stiu ca nu apartii acestui loc.” Cu siguranta ca tot ce era in natura putea sa-mi simta deodorantul cu care eram dat, spay-ul din par, pasta de dinti, talcul de pe picioarele mele de atlet. Am privit in jur sa gasesc un mod de a-mi acoperi propriul miros. La malul unui rau am dat peste doi indieni care gateau un boa la protap. Le-am cerut grasimea pe care o stransesera de la sarpele boa. Dandu-mi jos pantalonii, am inceput sa ma ung cu grasimea de boa, gandind ca asa pot sa-mi camuflez mirosul, dupa care am revenit in padure. Primul pas, al doilea, padurea a continua sa cante. Al treilea pas si, din nou liniste. Cu exceptia mustelor, sute si sute de muste care roiau in jurul meu. Mi-au trebuit zece ani de studiu al popoarelor indigene pentru ca sa pot merge prin padure fara ca aceasta sa se mai opreasca din cantat. Deja padurea nu ma mai considera ca pe cineva care nu este de-al locului. Apartineam din nou Gradinii.
Acest lucru spune mult despre mitologia noastra. Mitologia ne creeaza credintele, iar aceste credinte ne creeaza realitatea. In Vest exista singura mitologie de pe planeta conform careia am fost izgoniti din Gradina Edenului. Aborigenii nu au fost izgoniti, africanii din regiunea subsahariana nu au fost izgoniti: acestor populatii li s-a oferit Gradina. Ei au fost ingrijitorii si pastratorii Gradinii. Noi insa, nu numai ca am fost izgoniti, dar, izgoniti fiind, o vocea a soptit “Blestemat fie Pamantul din cauza ta” si am aratat cu degetul spre femeie. Si spre barbat, condamnandu-l la o viata de munca grea: “Cu sudoarea fruntii vei culege fructele Pamantului, iar Pamantul va produce spini si ciulini pentru tine.” Aceasta este osanda originara. Biblia nu spune: “Iar Pamantul va rodi mure, mango si papaya pentru tine.” Ea spune: spini si ciulini. Asta este mitologia noastra. Inca de la inceput avem o relatie ostila cu latura feminina, cu Pamantul insusi. Si, daca privim si mai adanc, chiar inainte de a fi izgoniti din Gradina, am invatat din cea de-a saptea zi a creatiei ca toata hrana de pe planeta ne apartine. Animalele si copacii, si florile au fost create pentru placerea noastra si pentru a hrani oamenii. In loc sa devenim administratorii a tot ceea ce este viata pe planeta, ne-am pus in postura de consumatori. Supozitia este ca toata hrana de pe Pamant apartine oamenilor, si nu apartine. Hrana de pe Pamant apartine tuturor fiintelor de pe Pamant.
Un alt element unic pentru cultura Occidentului este ca avem, practic, singura mitologie de pe planeta in care masculinul da nastere femininului. Eva a fost creata din coasta lui Adam. Nicaieri in alta parte, cu exceptia mitologiei Greciei, nu se spune asa ceva. Pe masura ce laturile feminine au inceputa sa dispara, Zeus a devenit zeitatea dominanta. In mitologiile timpurii grecesti, zeita, creatix, era predominanta. Pe masura ce a fost eclipsata de principiul masculin, Zeus a devenit predominant. Si, desi Zeus a luat-o de sotie pe zeita Hera, ea a refuzat sa i se supuna. Ca urmare, a fost cunoscuta in mitologie ca fiind scorpia, deoarece nu poti reprima femininul fara a avea consecinte. In cele din urma a devenit fatal pentru cultura si asta este ceea ce ni s-a intamplat. Paradigmele Occidentului sunt paradigmele masculinului. Aceasta este esenta problemei. Trebuie sa ne eliberam de aceasta mitologie care considera Pamantul ca fiind al nostru pentru consum, iar femininul ca fiind ceva blestemat. Aceste mitologii se exprima pe sine in sistemul nostru economic, politic, social si de educatie. Chiar si practicile noastre medicale sunt, prin natura lor, ostile si agresive.
Aceste paradigme sustin ca toata hrana si resursele de pe planeta ne apartin. Nu altor animale, nu plantelor: totul ne apartine. Putem viola, prada si jefui, putem murdari Pamantul si lasa generatiile viitoare sa plateasca pentru a face curat. Am fost constransi de o mitologie care ne-a epuizat. Economia noastra, sistemul nostru politic, de educatie si chiar paradigmele relatiilor noastre – toate manifesta semnele colapsului. Vechea mitologie ne-a dus cat de departe a putut. Acum trebuie sa cautam mitologii ale sustinerii, ale relatiilor de colaborare cu Pamantul. Aceasta noua mitologie trebuie sa apara, dar avem traditiile popoarelor Terrei care ne ofera modele ale unei lumi in care copiii copiilor nostri sa poata locui cu adevarat. Populatia Pamantului are o relatie animistica cu tot ceea ce inseamna viata. Animismul este practicat de cei care cred ca pot vorbi cu raurile si copacii, cu canioanele , cu muntii si cu Dumnezeu. Asta puteam noi face inainte de a fi izgoniti din Gradina. Inca ne aflam in relatie cu Spiritul si cu lumea naturii. Spiritul ne vorbeste, de fapt, tot timpul. Dar noi, in Occident, nu avem urechi sa-l auzim. Daca e sa gasim acel Sine care inca merge alaturi de frumusetea de pe Pamant, care vorbeste cu raurile si cu copacii si cu Dumnezeu si caruia raurile si copacii si vocea Spiritului ii raspund, avem mare nevoie sa ne recuperam sufletul.
Am inceput sa studiez samanismul acum 30 de ani, ca urmare a frustrarii mele datorate psihologiei occidentale si a incapacitatii mele de a descoperi cum functioneaza mintea. Am petrecut 25 de ani, mai intai ca medic antropolog si psiholog, apoi devenind elevul samanilor, scufundandu-ma in caile samanului. Am inceput sa studiez tehnicile, metodologiile si practicile populatiilor Pamantului care au creat un sistem de cunoastere care sa treaca dincolo de minte, pentru a trai constient, dar in afara menghinei mintii.
Studiile mele m-au dus in America de Sud, in padurea tropicala, pentru a studia cu doctorii, barbati si femei, din regiunea Amazonului. Aceste traditii au fost neglijate de antropologi si de studentii de la teologie deoarece nu au lasat nimic scris. Prejudecata moderna spune ca, daca nu inveti sa citesti si sa scrii, esti analfabet si, prin urmare, nu esti inteligent. Aceste traditii au fost ignorate, iar studentii de la teologie si antropologie au studiat alte traditii ale lumii, cele care au produs, de sute de ani, Vedele, Sutrele, Coranul, Biblia. Practicile ingenioase ale indigenilor americani au fost neglijate, deoarece scrisul aproape lipseste. De-abia cu venirea lui Margaret Meade si a aparitiei antropologiei experimentale am inceput sa descoperim adevarata bunastare si frumusete a invataturilor indigene ale teritoriului nostru. Samanul crede ca traim intr-un univers benign. Raul exista, dar numai in inima omului. Noi traim intr-un univers cooperant, benign, care efectiv se va manifesta pentru a conspira in numele nostru. Trebuie insa sa te afli intr-o relatie corespunzatoare cu el.
In traditiile medicale, samanul nu vede nicio diferenta intre a fi ucis de un microb sau de un jaguar. Pentru noi, una este boala, iar cealalta este accident: “Bietul de el, s-a dus la rau pe inserat si a fost mancat.” Pentru saman, cele doua morti sunt identice. Trebuie sa fii intr-o relatie adecvata cu microbii si cu jaguarii, altfel ambii incep sa te priveasca ca pe o hrana. Cand nu te afli in relatia care trebuie, Universal devine rapace, incepe sa te urmareasca. Atunci cand ne indepartam de relatia corecta, Universul ne este potrivnic (ne lovim de piedici dupa piedici), dar, cand ne aflam in relatia corecta, el conspira in favoarea noastra. Cele mai improbabile posibilitati ni se astern in cale pentru a face ca lucrurile sa mearga pentru noi. Este un aspect esential al procesului de vindecare din medicina: a te afla in relatia corecta. Nu a administra medicamente, a trata, a interveni, ci a te afla in relatia corecta, printr-un proces energetic.
Samanii din continentele americane stiu ca avem un camp de energie luminoasa care inconjoara corpul nostru fizic. El comunica cu corpul fizic intr-un mod similar campului energetic al unui magnet care aranjeaza pilitura de fier pe o bucata de hartie. In paradigmele Occidentului, ne propunem sa amestecam si sa mutam pilitura de fier peste tot, incercand sa facem o schimbare la nivel fizic. Samanii au un sistem vechi de practici de vindecare cu energie prin care miscarea si deplasarea se realizeaza la nivel energetic (deplasarea magnetului), iar corpul fizic ii urmeaza. Samanii actioneaza in centru, la esenta, iar vindecarea se produce. Samanii au descoperit ca timpul este intr-un anumit tipar, ca face bucle in gauri de vierme, inapoi si inainte. Modul in care putem stim acest lucru este eliberandu-ne de stransoarea timpului si experimentand infinitul. Practica esentiala a vindecarii, a medicinei – procesul de iluminare – se produce in afara timpului, in infinit. Se produce atunci cand accesam un Sine care nu a patruns niciodata in fluxul timpului, care nu poate fi afectat de boala, care nu poate fi atins de o sanatate bolnava. Din momentul in care am intrat in contact cu infinitul, putem sa stim din nou cine suntem azi. Putem avea corpuri care imbatranesc diferit, care se vindeca diferit, care mor diferit. In vremuri ca acestea suntem permanent provocati sa ne confruntam cu mici pierderi in vietile noastre: cei care am fost candva, o relatie care ia sfarsit, pierderea unei personae dragi, a carierei, a unui moment drag noua din viata noastra.
In perioadele de tranzitie avem timp sa ne reinventam. Atunci cand nu o facem, devenim lipsiti de viata. Iar aceasta ne face sa imbatranim, nu sa devenim intelepti. Daca trecem prin aceste mici pierderi constient, ele devin oportunitati pentru o noua viata. In loc sa ne raneasca tranzitia, devenim inspirati de ele - daca avem curajul necesar. Modul in care reactionam in fata adversitatilor ne transforma in fiinte curajoase. Curajul poate veni din frustrare, boala, din multe surse, iluminat de nesansa sau de divin. Imi amintesc cand fiica mea a fost aruncata de pe cal la sase ani. Calul a calcat-o si i-a rupt ficatul. A fost foarte aproape de moarte, timp de trei zile. La acea vreme ma aflam pe Amazon. A fost cea mai lunga calatorie a vietii mele sa ajung in partea de nord a New York-ului! Cand am ajuns la spital, era la sectia de pediatrie, conectata prin tuburi la aparate. Nu stiam daca o sa reuseasca. M-am asezat linga ea plangand, rugandu-L pe Dumnezeu sa o salveze, cand, dintr-o data, am avut o iluminare. Tristetea a disparut si m-am adresat sufletului ei. Desi era inconstienta, i-am spus: “Iubita mea, te iubesc si trebuie sa alegi daca a sosit vremea sa pleci sau nu. Este alegerea ta. Te iubesc, sufletul tau stie daca calatoria ta a luat sfarsit.” Dupa trei minute, si-a revenit. Alesese da. Pentru a trece de la victima la erou, ne cufundam in feminin, in Pamant, Mama Cea Mare. Nu este posibil sa facem o calatorie personala fara a imbratisa marea calatorie a planetei. Povestirile istorice sunt cele de acceptare a acestei chemari la calatorie a eroului, acceptarea chemarii destinului. In timp ce noi toti avem un viitor, doar putini au un destin.
Un destin este ceva ce iti creezi singur spunand da vietii, da lui Dumnezeu, da propriei tale cresteri, Spiritului tau. Vindecarea este la fel de actuala azi cum era acum 50.000 de ani. Mentorul meu crede ca noii samani, noii ingrijitori ai Pamantului, vor veni din Vest.(
)Noi suntem cei care putem sa aducem vindecarea si transformarea pentru familiile, comunitatile noastre si Pamantului. Este un moment critic in istorie, un moment al redesteptarii Pamantului si a propriei noastre naturi feminine. Este un timp al transformarilor fara precedent. Toate vechile noastre modele sunt reinventate, in fiecare aspect al societatii, iar noi suntem agentii schimbarii. Este ceea ce a fost intotdeauna samanul.
Samanul este un creator de harti. Avem nevoie de noi creatori de harti. Hartile esentiale nu numai ca fixeaxa teritoriul, dar sunt si ghiduri pentru teritorii. Prin urmare, trebuie sa concepem harti noi. Dialogul pe care un saman il are cu natura este unul al vietii care se adreseaza vietii, viata conectata la viata, viata care raspunde chemarii si, raspunzand vietii, noua insine. Avem patru arhetipuri: sarpele, jaguarul, pasarea colibri si condorul (vulturul, in Est). Acestea sunt patru principii de organizare in traditia medicinei. Ele se mai cunosc si sub alte denumiri printre populatiile Hopi, Shoshoni, Navajo, Maya si Inca. Lucrul important nu este ce anume denumesti, nu faptul ca in Vest este jaguar sau bivol: ceea ce conteaza este ca, atunci cand il chemi, vine. Este acordul samanului cu Spiritul. Acordul nostru cu Spiritul, pe care fiecare si toti l-am facut, este ca, atunci cand il chemi, el vine. Nu in 60% din cazuri, nu in 90%, ci 100%.
Fiecare dintre cele patru arhetipuri este o intruchipare a principiilor de organizare din Univers, descrise in forma animista. Fiecare dintre directii reprezinta unul dintre pasii pe care samanul trebuie sa-i faca pentru a deveni un barbat sau o femeie a cunoasterii. Samanul face diferenta intre informatie si cunoastere. Informatia este cea care ne bombardeaza zilnic. Cunoasterea este intelepciune. Informatia este a sti ca apa e formata din doi atomi hidrogen si un atom oxigen. Cunoasterea este a fi capabil sa aduci ploaia. Samanul este o persoana a perceptiei, a traditiilor de perceptie. In Vest, suntem oameni ai perceptiei. Avem rezultate ale perceptiei, legi, reguli. Avem cele 10 porunci, alegem legiuitorii si pe cei care fac legile si care produc si mai multe reguli.
Cand samanii doresc sa schimbe lumea, ei actioneaza la nivelul esentei, pentru a produce o modificare a perceptiei. Modificand perceptia, visam la noua lume ce va veni si la schimbarile lumii. Asta este sarcina noastra: sa visam cu ochii deschisi. Prin aceasta mare transformare, un nou om isi face aparitia pe Pamant, om pe care eu il numesc homo luminous. Traditiile samanice stiu ca evolutia se produce in decursul mai multor generatii. In Vest, noi credem ca evolutia se produce intre doua generatii: poate copiii tai vor fi mai isteti si mai intelepti, poate copiii indigo vor urca pe o noua treapta a scarii de evolutie. Samanul stie ca evolutia se produce in interiorul generatiilor. Depinde de noi sa facem acest salt cuantic in ceea ce devenim. Putem deveni homo luminous chiar in timpul vietii. Aceasta este misiunea noastra suprema: sa facem saltul cuantic individual deoarece, daca o facem noi singuri, o facem pentru intreaga planeta. Toti si fiecare dintre noi, cand alegem adevarul, cand alegem viata, cand alegem lumina, transformam lumea.
(ii multumim lui Rori)
Editura FOR YOU http://www.editura-foryou.ro/
