17 oct. 2008

Templul Schimbarii (Elena Cocis - Erik Berglund)

Sala era frumoasa, spatioasa si luminoasa. Erik era steptat de catre toti participantii, cu bucurie si nerabdare.
Evident, i-a salutat pe toti cei pe care i-a intalnit in drumul sau, cu mici glume, cu imbratisari si schimburi de cuvinte de buna reantalnire. Ca la orice inceput de sesiune, fiecare paticipant vine, de acolo de unde vine, cu problemele lui cu tot, cu echilibrele si dezechilibrele sale – intr-un cuvant, vine asa cum este el. Asadar, la inceput, reuniunea este intotdeauna formata din suma trairilor celor prezenti. Este nevoie de un element – oricare ar fi el – care sa transforme aceasta adunare intr-un egregor, intr-un grup unit, cu trasaturi proprii, cu vointa comuna, cu tel comun, in care fiecare sa fie o particica din acelasi intreg.


Pentru ca totul sa fie perfect, trebuia sa ne ridicam vibratia, era nevoie de ceva care sa ne pregateasca pentru a putea primi initierea din Templul Schimbarii. Cred ca acesta este motivul pentru care Erik a trecut direct la treaba, lasand pe mai tarziu introducerile sau explicatiile.
Asa cum asteptam cu totii, a inceput prin a ne canta, dar nu inainte de a ne reaminti rasul sau inconfundabil. A gasit el ceva sa spuna, ca sa ne aduca veselia in sala.
Ne-a spus sa ne asezam confortabil si sa ne prindem de maini, iar cel ce nu are in dreapta sau in stanga pe cineva, sa-si imagineze ca tine de mana un inger. Atat de repede am devenit un tot, un adevarat grup, ca nici macar nu ne-am dat seama ca aceasta schimbare se petrecuse.
A ales sa inceapa cu un minunat cantec pentru pace. Cu totii ne-am asezat intr-o veche mudra budista, folosita si pentru invocarea Arhanghelului Uriel, Arhanghel al pacii. (vezi mudra mai jos)
Pacea este calitatea prin care trec toate energiile. Orice vrem sa manifestam sau sa realizam, o facem prin pace. Pacea face ca tot cee ce poate fi, sa devina! Pacea inseamna iubire, liniste, creatie si creativitate. Pacea este Pace !
De undeva, de nicaieri si de peste tot, sunetele diafane ale unei harpe au inundat linistea noastra interioara. De ce oare sunetele harpei fac inima sa vibreze?
Simteam profund cum Il rog pe Dumnezeu sa ma faca instrument al Pacii, rezonam cu fiecare vers, cu fiecare acord, ma contopeam cu rugaciunea Sfantului din Assisi, pe care Erik o canta.
Este o rugaciune scrisa la inceputul secolului al XIII-lea. Se spune ca, atunci cand Maica Tereza era rugata sa vorbeasa despre sine, gasea imediat modalitatea de a aduce in discutie aceasta rugaciune, in care se afla intreg secretul filozofiei ce i-a inspirat fiecare actiune.

Doamne, fa-ma pe mine instrumentul pacii Tale.
Lasa-ma sa seman iubire ... acolo unde este ura.
Iertare ... acolo unde e nedreptate.
Credinta ... acolo unde e indoiala.
Speranta ... acolo unde e disperare.
Lumina ... acolo unde e intuneric.
Bucurie ... acolo unde e intristare.
O, Cretorule Divin,
Ingaduie-mi sa ma straduiesc mai mult
Nu sa fiu alinat ... ci sa alin,
Nu sa fiu inteles ... ci sa inteleg,
Nu sa fiu iubit ... cat sa iubesc,
Pentru ca numai daruind ... primim,
Numai iertand ... suntem iertati,
Numai prin moarte ... renastem intru viata vesnica.


Trebuie sa meditam, indelung, pe fiecare vers al acestei rugaciuni. Este una dintre marile comori ale spiritualitatii. Imi navalesc in minte imagini, ganduri, trairi, intelesuri, sensuri, talmaciri si rastalmaciri ale fiecarei respiratii din acest poem.
Iubire, Iertare, Intelegere, Credinta, adevar, Speranta, Lumina, bucurie, NUMAI PRIN MOARTE RENASTEM INTRU VIATA VESNICA!
Cum este posibila atata frumusete si intelepciune, puse la un loc? Ce trebuie sa facem pentru a reusi sa ne construim viata dupa ceea ce descoperim in aceste randuri? Voi fi in stare sa inteleg pe deplin adancurile acestei fraternitati ce leaga o mana de cuvinte aduse din gradina Sfantului Francisc din Assisi?
Nu cumva tentatia nestavilita de a-mi pune asemenea intrebari este dovada ca suntem ingemanati cu dubiul, cu indoiala? Pot eu oare? Sunt eu in stare? Nu, nu vreau sa cred ca asta inseamna. Fiecare intrebare este o treapta este o treapta pe care urcam spre Ceruri. Atunci cand primim un raspuns pe care l-am cerut Universului, sa ne uitam bine in plicul cu care a sosit pentru ca, daca Doamne-Doamne ne iubeste, ne trimite odata cu raspunsul, si cateva intrebari noi. Proportia ideala cam asta ar fi: un raspuns, ca sa putem pasi, si doua intrebari ca sa avem de ce ne agata cu ambele maini.
Si, la un moment dat, pentru ca m-am gandit, chiar si in treacat, la dubiu, fara sa-mi dau seama de unde venea, am auzit un glas care spunea: “Cea mai mare dovada de lipsa de credinta este neincrederea – iar neincredere insemna doar dubiu.” Imi este evident acum de ce, in acel moment, vocea mea interioara a scos la suprafata aceasta teama. Nici nu cred ca mi-am dat seama ca ajunsesem intr-un moment in care urma sa inteleg pe deplin ca pot inlatura, pentru totdeauna, dubiul din structurile mele si ca, astfel, imi consolidez un alt sistem de credinte.
In momentul acela nu am facut nici o legatura intre rugaciunea pusa pe note de Erik si faptul ca urma sa ne vorbeasca despre dubiu. Atunci le-am doua momente distincte si le-am savurat separat, pe fiecare in parte. Acum descopar o multitudine de valente ce formeaza o punte intre ele. Iar ma simt obligata sa spun, desi pentru a nu stiu cata oara, ca la seminarul lui Erik nimic nu este intamplator, ca temele abordate de el curg in cascada, natural, unele dupa altele.
..................................................................................................................................................

Erik ne spune deseori – cu umorul sau inconfundabil – ca mudrele actioneaza asupra noastra, aidoma unui cod introdus intr-un computer. De fiecare data cand facem o mudra – in conformitate cu codul cu care am programat organismul – ea va restructure creierul si astfel va avea asupra noastra un efect foarte puternic. Daca programul pe care ni-l autoinducem spune ca stand cu mainile intr-o anumita pozitie eliminam frica, in momentul in care facem aceasta mudra, creierul va recunoaste codul si, drept urmare, ii va da organismului comanda corespunzatoare.
Pentru ca mudra sa aiba eficienta, trebuie efectuata timp de cel putin trei minute. Daca insa avem cu adevarat nevoie de un efect mai puternic, putem sa o facem timp mai indelungat – chiar si o jumatate de ora, dupa cum simtim. In tot timpul in care apelam la o mudra – asa cum se intampla de altfel, in orice alta situatie in care experimentam ceva – trebuie sa urmarim ceea ce corpul ne spune, sa fim atenti la ceea ce simtim Cel mai important lucru de care trebuie sa tinem seama este increderea in tehnica pe care o aplicam. Daca credem in Divinitate, in puterea Universului, in ajutorul pe care Puterile Ceresti ni-l ofera – chiar si atunci cand il cerem pe aceasta cale, facand o mudra – ea va aduce in viata noastra efectul potrivit.
Sa enumeram cateva dintre mudrele pe care Erik nu le-a transmis prin invataturile sale.
Tineti sageata mousului pe imagine si ea va stationa cat doriti.




http://elenacocis.ro/centrul-daicomyo-elena-cocis/

http://www.erikberglund.com/




Si intalnirea din acest an de la Bucuresti, in perioada 10 - 12, 15 octombrie 2008, a fost la fel de condensata in Lumina, inaltatoare si voioasa. Erik ne-a condus in sferele inalte ale Universului Interior unde ne-am intalnit cu familia noastra celesta, cu maestrii inaltati, cu ingerii nostri. De asemenea Erik ne-a transmis cunoasterea sa in arta meditatiei insotita de sunetele duioase ale harpei. La acest festin de Pace, Lumina si Iubire au participat numeroase entitati care apar in fotografiile de mai jos.