Daca ai putea sa ramai linistit, liber de amintiri si de asteptari ai fi capabil sa discerni frumosul tipar al evenimentelor. Agiratia ta este cea care produce haos.
Nesteptatul este destinat sa se intample, pe cand anticipatul s-ar putea sa nu vina niciodata.
Placerea si durerea nu sunt decat simple tulbrari ale simturilor; trateaza-le in mod egal si va fi numai beatitudine. Lumea este asa cum o faci tu.
Exista momente cand te simti gol si instrainat. Insa asemenea momente sunt cat se poate de dezirabile, caci asta inseamna ca sufletul si-a aruncat lanturile si ancorele si pluteste lin spre tinuturi indepartate. Aceasta este detasarea cand vechiul s-a sfarsit si noul n-a sosit inca.
Ca trup tu esti in spatiu. Ca minte tu esti in timp. Dar esti tu doar un simplu corp cu o minte in el?
Fara constienta, corpul nu va dura nici o secunda. Exizta in corp un curent de energie, afectiune si inteligenta care calauzeste, mentine si energizeaza corpul. Descopera acest curent si ramai in el.
Comporta-te ca si cum ai fi constienta pura, fara timp si fara minte, aspatiala, atemporala, dincolo de “unde, cand, cum”.
Daca vrei sa ajuti o persoana, atunci tine-te la distanta. Daca ajuti doar penttru ca te lasi purtat de sentimente, vei esua in incercarea ta. Tu vei putea fi foarte ocupat si foarte multumit de natura ta caritabila, dar nu vei realiza prea mult. Un om este ajutat cu adevarat numai cand nu mai are nevoie de ajutor. Orice altceva este inutil.
Chiar si atunci cand mananci si bei, ti iti ajuti doar corpul. Pentru tine insuti nu ai nevoie de nimic. A ajuta ca suferinta sa fie inteleasa este adevaratul ajutor.
Dar din clipa cand mintea, inspirandu-se din teancul ei de amintiri, incepe sa-si imagineze, ea umple spatiul cu obiecte si timpul cu evenimente.
Durerea este fizica, suferinta este mentala. Dincolo de minte nu exista suferinta. Durerea este numai un semnal ca trupul este in pericol si cere atentia, suferinta ne avertizeaza ca structura de amintiri si obiceiuri, pe care o numim persoana, este amenintata de pierdere sau de schimbare. Durerea este esentiala pentru supravietuirea corpului, dar nimeni nu te sileste sa suferi. Suferinta este datorata in intregime atasamentului sau rezistentei; ea este un semn al lipsei noastre de dorinta de a inainta, de a curge cu viata. Asa cum o viata sanatoasa este libera de durere, la fel o viata sfanta este libera de suferinta.
Cand incerci sa-ti mentii mintea numai pe notiunea “eu sunt”, tu devii pe deplin constient de mintea tasi de capriciile ei. Constienta, fiind armonie lucida in actiune, dizolva stupiditatea, calmeaza nelinistea mintii si, incetisor dar constant, ii schimbi chiar substanta.
Inainte sa te fi nascut, tu ai nazuit sa traiesti dupa un plan pe care tu insuti l-ai conceput. Propria ta vointa a fost coloana vertebrala a destinului tau. Karma modeleaza circumstantele, atitudinile sunt ale tale.
Eu numesc iubire aceasta capacitate de a intra in alte puncte focale de constienta. Iubirea spune: “Eu sunt totul”. Intelepciunea spune “Eu nu sunt nimic”. Intre cele doua curge viata mea. Intrucat in orice punct al timpului si sapatiului eu pot sa fiu atat subiectul cat si obiectul experientei, eu exprim aceasta posibilitate spunand ca eu sunt in acelasi timp: ambele, nici unul, dincolo de amandoua.
Exista trupul si exista Sinele. Intre ele se afla mintea, in care Sinele este reflectat ca “Eu sunt”. Minte se considera a fi trupul, nicidecum Sinele. De aceea este nevoie ca sa purifici mintea, pentru ca ea sa-si poata realiza identitatea cu Sinele. Cand mintea se preschimba treptat in Sine, trupul nu mai pune nici o problema. El ramane ceea ce este – un instrument de cunoastere si actiune, unealta si expresia focului creator din interior. Valoarea ultima a corpului este ca el serveste pentru a descoperi corpul cosmic care este universul in intregimea sa.
Fiind cu tine insuti cu “eu sunt”, privindu-te pe tine insuti in viata de zi cu zi cu un interes alert, cu intentia de a intelege mai degraba decat de a judeca, acceptand pe deplin tot ceea ce se iveste pentru ca este acolo, tu incurajezi adancul sa vina la suprafata si sa-ti imbogateasca viata si constiinta cu energiile lui captive. Aceasta este marea lucrare a constientei; ea inlatura obstacolele si elibereaza energiile prin intelegerea naturii vietii si a mintii. Inteligenta este poarta sprre libertate, atentia agera este mama inteligentei.
Atunci cand mintea preia controlul, cand isi aminteste si anticipeaza, ea exagereaza, deformeaza si ignora. Trecutul este proiectat in viitor, iar viitorul tradeaza asteptarile. Organele sintezei si ale actiunii sunt stimulate mai presus de capacitatea lor si se subrezesc. Dorinta si frica sunt stari egocentrice. Intre dorinta si frica se iveste mania, odata cu mania vrajba, cu vrajba pasiunea pentru distrugere. Razboiul este vrajba in actiune, organizata si echipata cu toate instrumentele mortii.
Natura Sinelui este cea care face toate lucrurile posibile, perceptibile, interesante. Ea nu cunoaste suferinta caci ea nu are nici simpatii, nici antipatii, nici nu accepta nici nu respinge. Crearea si distrugerea sunt cei doi poli intre care ea isi tese modelul mereu scimbator.
Lumea pe care o percepi tu este facuta din constienta; ceea ce numesti materie este constienta insasi; tu esti spatiul in care se misca ea, timpul in care dureaza ea, iubirea care ii da viata.
Cata vrema observatorul, sinele launtric, Sinele “superior”, se considera seprat de ceea ce este observat, de sinele “inferior”, pe care el il dispretuieste sil condamna, situatia este lipsita de de speranta. Numai cand observatorul accepta persoana ca fiind o proiectie sau o manifestare a lui insusi si include sinele in Sine, dualitatea lui “eu” si “acesta” dispare, iar in identitaea exteriorului cu interiorul se manifesta Realitaea Suprema.
Placerea si durerea nu sunt decat simple tulbrari ale simturilor; trateaza-le in mod egal si va fi numai beatitudine. Lumea este asa cum o faci tu.
Exista momente cand te simti gol si instrainat. Insa asemenea momente sunt cat se poate de dezirabile, caci asta inseamna ca sufletul si-a aruncat lanturile si ancorele si pluteste lin spre tinuturi indepartate. Aceasta este detasarea cand vechiul s-a sfarsit si noul n-a sosit inca.
Ca trup tu esti in spatiu. Ca minte tu esti in timp. Dar esti tu doar un simplu corp cu o minte in el?
Fara constienta, corpul nu va dura nici o secunda. Exizta in corp un curent de energie, afectiune si inteligenta care calauzeste, mentine si energizeaza corpul. Descopera acest curent si ramai in el.
Comporta-te ca si cum ai fi constienta pura, fara timp si fara minte, aspatiala, atemporala, dincolo de “unde, cand, cum”.
Daca vrei sa ajuti o persoana, atunci tine-te la distanta. Daca ajuti doar penttru ca te lasi purtat de sentimente, vei esua in incercarea ta. Tu vei putea fi foarte ocupat si foarte multumit de natura ta caritabila, dar nu vei realiza prea mult. Un om este ajutat cu adevarat numai cand nu mai are nevoie de ajutor. Orice altceva este inutil.
Chiar si atunci cand mananci si bei, ti iti ajuti doar corpul. Pentru tine insuti nu ai nevoie de nimic. A ajuta ca suferinta sa fie inteleasa este adevaratul ajutor.
Dar din clipa cand mintea, inspirandu-se din teancul ei de amintiri, incepe sa-si imagineze, ea umple spatiul cu obiecte si timpul cu evenimente.
Durerea este fizica, suferinta este mentala. Dincolo de minte nu exista suferinta. Durerea este numai un semnal ca trupul este in pericol si cere atentia, suferinta ne avertizeaza ca structura de amintiri si obiceiuri, pe care o numim persoana, este amenintata de pierdere sau de schimbare. Durerea este esentiala pentru supravietuirea corpului, dar nimeni nu te sileste sa suferi. Suferinta este datorata in intregime atasamentului sau rezistentei; ea este un semn al lipsei noastre de dorinta de a inainta, de a curge cu viata. Asa cum o viata sanatoasa este libera de durere, la fel o viata sfanta este libera de suferinta.
Cand incerci sa-ti mentii mintea numai pe notiunea “eu sunt”, tu devii pe deplin constient de mintea tasi de capriciile ei. Constienta, fiind armonie lucida in actiune, dizolva stupiditatea, calmeaza nelinistea mintii si, incetisor dar constant, ii schimbi chiar substanta.
Inainte sa te fi nascut, tu ai nazuit sa traiesti dupa un plan pe care tu insuti l-ai conceput. Propria ta vointa a fost coloana vertebrala a destinului tau. Karma modeleaza circumstantele, atitudinile sunt ale tale.
Eu numesc iubire aceasta capacitate de a intra in alte puncte focale de constienta. Iubirea spune: “Eu sunt totul”. Intelepciunea spune “Eu nu sunt nimic”. Intre cele doua curge viata mea. Intrucat in orice punct al timpului si sapatiului eu pot sa fiu atat subiectul cat si obiectul experientei, eu exprim aceasta posibilitate spunand ca eu sunt in acelasi timp: ambele, nici unul, dincolo de amandoua.
Exista trupul si exista Sinele. Intre ele se afla mintea, in care Sinele este reflectat ca “Eu sunt”. Minte se considera a fi trupul, nicidecum Sinele. De aceea este nevoie ca sa purifici mintea, pentru ca ea sa-si poata realiza identitatea cu Sinele. Cand mintea se preschimba treptat in Sine, trupul nu mai pune nici o problema. El ramane ceea ce este – un instrument de cunoastere si actiune, unealta si expresia focului creator din interior. Valoarea ultima a corpului este ca el serveste pentru a descoperi corpul cosmic care este universul in intregimea sa.
Fiind cu tine insuti cu “eu sunt”, privindu-te pe tine insuti in viata de zi cu zi cu un interes alert, cu intentia de a intelege mai degraba decat de a judeca, acceptand pe deplin tot ceea ce se iveste pentru ca este acolo, tu incurajezi adancul sa vina la suprafata si sa-ti imbogateasca viata si constiinta cu energiile lui captive. Aceasta este marea lucrare a constientei; ea inlatura obstacolele si elibereaza energiile prin intelegerea naturii vietii si a mintii. Inteligenta este poarta sprre libertate, atentia agera este mama inteligentei.
Atunci cand mintea preia controlul, cand isi aminteste si anticipeaza, ea exagereaza, deformeaza si ignora. Trecutul este proiectat in viitor, iar viitorul tradeaza asteptarile. Organele sintezei si ale actiunii sunt stimulate mai presus de capacitatea lor si se subrezesc. Dorinta si frica sunt stari egocentrice. Intre dorinta si frica se iveste mania, odata cu mania vrajba, cu vrajba pasiunea pentru distrugere. Razboiul este vrajba in actiune, organizata si echipata cu toate instrumentele mortii.
Natura Sinelui este cea care face toate lucrurile posibile, perceptibile, interesante. Ea nu cunoaste suferinta caci ea nu are nici simpatii, nici antipatii, nici nu accepta nici nu respinge. Crearea si distrugerea sunt cei doi poli intre care ea isi tese modelul mereu scimbator.
Lumea pe care o percepi tu este facuta din constienta; ceea ce numesti materie este constienta insasi; tu esti spatiul in care se misca ea, timpul in care dureaza ea, iubirea care ii da viata.
Cata vrema observatorul, sinele launtric, Sinele “superior”, se considera seprat de ceea ce este observat, de sinele “inferior”, pe care el il dispretuieste sil condamna, situatia este lipsita de de speranta. Numai cand observatorul accepta persoana ca fiind o proiectie sau o manifestare a lui insusi si include sinele in Sine, dualitatea lui “eu” si “acesta” dispare, iar in identitaea exteriorului cu interiorul se manifesta Realitaea Suprema.
