Eu Sunt Suveran (a) si Avatar (9) (EM)

Aceasta postare este complementara celor 8 capitole ale materialului "Eu Sunt Suveran (a) si Avatar, autor Gicu Dan si Echipa. Fragmentele din cartile propuse, filmele, versurile vin sa completeze si sa aprofundeze ceea ce ati citit in postarile anterioare.

Creatia poate fi asadar vazuta ca un efort titanic exprimand un dor transcedental de schimbare, actiune, miscare, dramatism, surpriza.
Textele cabalistice medievale descriu unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a creat universul ca fiind acela de a invinge plictiseala. Crearea diverselor lumi fenomenale ii da Constiintei Absolute si de a scapa din insuportabilul Aici si Acum Etern, in experienta consolatoare si previzibila a timpului linear, spatiului limitat si nepermanentei. Aceasta ar fi atunci imaginea polar opusa si negativ oglindita a fricii umane de moarte si nepermanenta care sta la baza profundei noaste jinduiri dupa nemurie si transcendenta
Dansul cosmic
Putem incerca acum sa rezumam revelatiile din starile holotropice care descriu existenta ca pe o fantastica aventura perceptiva a Constiintei Absolute – un infinit dans cosmic, o piesa extraordinara, sau o drama divina. Producand-o, principiul creator genereaza din sine si in sine nenumarate imagini individuale, unitati scindate ale constiintei, care-si asuma diverse grade de autonomie si independenta. Fiecare dintre acestea reprezinta ocazia unei experiente unice, a unui experiment al constiintei. Cu pasiunea exploratorului, a savantului si a artistului, principiul creator experimenteaza cu toate experientele care pot fi concepute, in nesfirsitele lor variatiuni si combinatii. In aceasta piesa divina, Constiinta Absoluta gaseste posibilitatea de a-si exprima bogatia interioara, abundenta si imensa creativitate. Prin creatiile ei, ea traieste miriade de roluri individuale, intalniri, drame complicate si aventuri la toate nivelurile imaginabile. Aceasta divina piesa a pieselor acopera toata gama de la galaxii, sori, planete si lumi, pana la plante, animale si oamenimsi pana la particule nucleare, atomi si molecule. .




Intreaga creatie este corpul tau universal. Simtul identitatii umple universul. Cauta si descopera persoana Universala care este in acelasi timp tu insuti si infinit mai mult. Dar intii de toate incepe prin a realiza ca lumea este in tine, nu tu in lume.
Totul se datoreaza faptului ca ti-ai uitat propria fiinta. Deoarece ai dat realitate filmului de pe ecran, tu iubesti oamenii lui, suferi pentru ei si cauti sa-i salvezi. Crezi tu cu adevarat ca lumea te asteapta pe tine ca sa fie salvata ? Meditatia te va ajuta sa descoperi legaturile, sa le slabesti, sa le dezlegi si sa arunci lanturile cu care erai legat. Cand nu vei mai fi atasat de nimic, inseamna ca ti-ai facut partea ta de munca. Restul va fi facut pentru tine. Mintea care proiecteaza lumea o coloreaza in propriul ei mod. Atunci cand intalnesti un om, el este un strain pentru tine. Cand te casatoresti cu el, devine tu insuti. Cand va certati, el devine dusmanul tau. Atitudinea mintii tale este cea care determina ce este el pentru tine. Leapada toate standardele traditionale. Lasa-le ipocritilor. Numai ceea ce te elibereaza de dorinta, de frica si de idei gresite este bun. Cat timp iti vei face griji cu privire la pacat si virtute, nu vei avea pace. Pacatul si virtutea nu se refera decat la persoana. La nivelul absolutului nu exista persoane. Persoana este relativa. Fiinta pura este fundamentala A-ti aduce aminte de Sinele tau este virtute, a uita de Sinele tau este pacat. Armonia dintre interior si exterior este fericire. Dimpottriva, autoidentificarea cu exteriorul este suferinta. Mintea zapacita de idei gresite si prada gandului :eu sunt aceasta", "eu sunt aceea" este cea care se teme de pierdere, ravneste castigul si sufera cand este zdruncinata. In marea oglinda a constiintei imaginile se ivesc si dispar, numai memoria le da continuitate. Nu este necesar, nici posibil sa-i schimbi pe altii. Ca sa schimbi imaginea, tu trebuie sa schimbi pur si simplu filmul, nu sa ataci ecranul de cinema!

Fragmente din prefata (scrisa de Simona Trandafir) volumuiui "Iubirea a spus" autor Rumi.

Jalal al-Din Rumi a fost un teolog genial, un reprezentant al islamismului, invatat renumit , adorator al lui Dumnezeu si totodata unul dintre cei mai mari poeti mistici ai tuturor timpurilor. Rumi s-a nascut la 30 09 1207 la Balkh, zona care a devenit mai tarziu parte a Imperiului Persan, iar acum este Afganistan. A incetat din aceasta viata la 17 12 1273. Rumi inseamna din Anatolia romana

Am venit sa stralucesc a spus Rumi, iar cand citesti versurile lui uiti de limitarile pe care le ai, iar ochii invata sa priveasca doar catre in sus. Nu mai ramane nici un singur strop al inimii tale care sa nu vibreze de fericirea trezirii la realitatea celei mai profunde frumuseti, ca nu esti omul obisnuit al unui orizont marginit, ci scanteierea vie a celui care isi recunoaste intelepciunea.

Ca sa intelegi poezia lui Rumi trebuie sa te arunci in oceanul iubirii lui Dumnezeu. Pentru a merita iubirea, trebuie sa fii o privighetoare. Cel care-l iubeste pe adoratorul lui Dumnezeu, devine un adorator al lui Dumnezeu.

Nisargadattma Maharaj (Eu sunt cel ce sunt)

Daca ai putea sa ramai linistit, liber de amintiri si de asteptari ai fi capabil sa discerni frumosul tipar al evenimentelor. Agiratia ta este cea care produce haos.

Nesteptatul este destinat sa se intample, pe cand anticipatul s-ar putea sa nu vina niciodata.

Placerea si durerea nu sunt decat simple tulbrari ale simturilor; trateaza-le in mod egal si va fi numai beatitudine. Lumea este asa cum o faci tu.

Exista momente cand te simti gol si instrainat. Insa asemenea momente sunt cat se poate de dezirabile, caci asta inseamna ca sufletul si-a aruncat lanturile si ancorele si pluteste lin spre tinuturi indepartate. Aceasta este detasarea cand vechiul s-a sfarsit si noul n-a sosit inca.

Ca trup tu esti in spatiu. Ca minte tu esti in timp. Dar esti tu doar un simplu corp cu o minte in el?

Fara constienta, corpul nu va dura nici o secunda. Exizta in corp un curent de energie, afectiune si inteligenta care calauzeste, mentine si energizeaza corpul. Descopera acest curent si ramai in el.

Comporta-te ca si cum ai fi constienta pura, fara timp si fara minte, aspatiala, atemporala, dincolo de “unde, cand, cum”.

Daca vrei sa ajuti o persoana, atunci tine-te la distanta. Daca ajuti doar penttru ca te lasi purtat de sentimente, vei esua in incercarea ta. Tu vei putea fi foarte ocupat si foarte multumit de natura ta caritabila, dar nu vei realiza prea mult. Un om este ajutat cu adevarat numai cand nu mai are nevoie de ajutor. Orice altceva este inutil.

Chiar si atunci cand mananci si bei, ti iti ajuti doar corpul. Pentru tine insuti nu ai nevoie de nimic. A ajuta ca suferinta sa fie inteleasa este adevaratul ajutor.

Dar din clipa cand mintea, inspirandu-se din teancul ei de amintiri, incepe sa-si imagineze, ea umple spatiul cu obiecte si timpul cu evenimente.

Durerea este fizica, suferinta este mentala. Dincolo de minte nu exista suferinta. Durerea este numai un semnal ca trupul este in pericol si cere atentia, suferinta ne avertizeaza ca structura de amintiri si obiceiuri, pe care o numim persoana, este amenintata de pierdere sau de schimbare. Durerea este esentiala pentru supravietuirea corpului, dar nimeni nu te sileste sa suferi. Suferinta este datorata in intregime atasamentului sau rezistentei; ea este un semn al lipsei noastre de dorinta de a inainta, de a curge cu viata. Asa cum o viata sanatoasa este libera de durere, la fel o viata sfanta este libera de suferinta.

Cand incerci sa-ti mentii mintea numai pe notiunea “eu sunt”, tu devii pe deplin constient de mintea tasi de capriciile ei. Constienta, fiind armonie lucida in actiune, dizolva stupiditatea, calmeaza nelinistea mintii si, incetisor dar constant, ii schimbi chiar substanta.

Inainte sa te fi nascut, tu ai nazuit sa traiesti dupa un plan pe care tu insuti l-ai conceput. Propria ta vointa a fost coloana vertebrala a destinului tau. Karma modeleaza circumstantele, atitudinile sunt ale tale.

Eu numesc iubire aceasta capacitate de a intra in alte puncte focale de constienta. Iubirea spune: “Eu sunt totul”. Intelepciunea spune “Eu nu sunt nimic”. Intre cele doua curge viata mea. Intrucat in orice punct al timpului si sapatiului eu pot sa fiu atat subiectul cat si obiectul experientei, eu exprim aceasta posibilitate spunand ca eu sunt in acelasi timp: ambele, nici unul, dincolo de amandoua.

Exista trupul si exista Sinele. Intre ele se afla mintea, in care Sinele este reflectat ca “Eu sunt”. Minte se considera a fi trupul, nicidecum Sinele. De aceea este nevoie ca sa purifici mintea, pentru ca ea sa-si poata realiza identitatea cu Sinele. Cand mintea se preschimba treptat in Sine, trupul nu mai pune nici o problema. El ramane ceea ce este – un instrument de cunoastere si actiune, unealta si expresia focului creator din interior. Valoarea ultima a corpului este ca el serveste pentru a descoperi corpul cosmic care este universul in intregimea sa.

Fiind cu tine insuti cu “eu sunt”, privindu-te pe tine insuti in viata de zi cu zi cu un interes alert, cu intentia de a intelege mai degraba decat de a judeca, acceptand pe deplin tot ceea ce se iveste pentru ca este acolo, tu incurajezi adancul sa vina la suprafata si sa-ti imbogateasca viata si constiinta cu energiile lui captive. Aceasta este marea lucrare a constientei; ea inlatura obstacolele si elibereaza energiile prin intelegerea naturii vietii si a mintii. Inteligenta este poarta sprre libertate, atentia agera este mama inteligentei.

Atunci cand mintea preia controlul, cand isi aminteste si anticipeaza, ea exagereaza, deformeaza si ignora. Trecutul este proiectat in viitor, iar viitorul tradeaza asteptarile. Organele sintezei si ale actiunii sunt stimulate mai presus de capacitatea lor si se subrezesc. Dorinta si frica sunt stari egocentrice. Intre dorinta si frica se iveste mania, odata cu mania vrajba, cu vrajba pasiunea pentru distrugere. Razboiul este vrajba in actiune, organizata si echipata cu toate instrumentele mortii.

Natura Sinelui este cea care face toate lucrurile posibile, perceptibile, interesante. Ea nu cunoaste suferinta caci ea nu are nici simpatii, nici antipatii, nici nu accepta nici nu respinge. Crearea si distrugerea sunt cei doi poli intre care ea isi tese modelul mereu scimbator.

Lumea pe care o percepi tu este facuta din constienta; ceea ce numesti materie este constienta insasi; tu esti spatiul in care se misca ea, timpul in care dureaza ea, iubirea care ii da viata.

Cata vrema observatorul, sinele launtric, Sinele “superior”, se considera seprat de ceea ce este observat, de sinele “inferior”, pe care el il dispretuieste sil condamna, situatia este lipsita de de speranta. Numai cand observatorul accepta persoana ca fiind o proiectie sau o manifestare a lui insusi si include sinele in Sine, dualitatea lui “eu” si “acesta” dispare, iar in identitaea exteriorului cu interiorul se manifesta Realitaea Suprema.

Nisargadatta Maharaj (Eu sunt cel ce sunt)

Intreaga creatie este corpul tau universal. Simtul identitatii umple universul. Cauta si descopera persoana Universala care este in acelasi timp tu insuti si infinit mai mult. Dar intii de toate incepe prin a realiza ca lumea este in tine, nu tu in lume.

Totul se datoreaza faptului ca ti-ai uitat propria fiinta. Deoarece ai dat realitate filmului de pe ecran, tu iubesti oamenii lui, suferi pentru ei si cauti sa-i salvezi. Crezi tu cu adevarat ca lumea te asteapta pe tine ca sa fie salvata ?

Meditatia te va ajuta sa descoperi legaturile, sa le slabesti, sa le dezlegi si sa arunci lanturile cu care erai legat. Cand nu vei mai fi atasat de nimic, inseamna ca ti-ai facut partea ta de munca. Restul va fi facut pentru tine.

Mintea care proiecteaza lumea o coloreaza in propriul ei mod. Atunci cand intalnesti un om, el este un strain pentru tine. Cand te casatoresti cu el, devine tu insuti. Cand va certati, el devine dusmanul tau. Atitudinea mintii tale este cea care determina ce este el pentru tine.

Leapada toate standardele traditionale. Lasa-le ipocritilor. Numai ceea ce te elibereaza de dorinta, de frica si de idei gresite este bun. Cat timp iti vei face griji cu privire la pacat si virtute, nu vei avea pace. Pacatul si virtutea nu se refera decat la persoana. La nivelul absolutului nu exista persoane. Persoana este relativa. Fiinta pura este fundamentala A-ti aduce aminte de Sinele tau este virtute, a uita de Sinele tau este pacat.

Armonia dintre interior si exterior este fericire. Dimpottriva, autoidentificarea cu exteriorul este suferinta. Mintea zapacita de idei gresite si prada gandului :eu sunt aceasta", "eu sunt aceea" este cea care se teme de pierdere, ravneste castigul si sufera cand este zdruncinata. In marea oglinda a constiintei imaginile se ivesc si dispar, numai memoria le da continuitate.

Nu este necesar, nici posibil sa-i schimbi pe altii. Ca sa schimbi imaginea, tu trebuie sa schimbi pur si simplu filmul, nu sa ataci ecranul de cinema!