Arborele cunoasterii binelui si raului - Arborele vietii
... Se ia exemplul unei pietre albe pe care nu era nimic dar se poate desena totul. Deci acest nimic contine in el totul. In aceasta stare, cele doua aspecte alcatuiesc o unitate perfecta. In aceasta unitate nu este posibil sa recunosti ceva decat daca acel ceva separa de unitate, distingandu-se de ea. Daca desenam o foaie de trifoi verde. Aceasta frunza de trifoi se afla deja pe suprafata pietrei, dar tu nu ai putut sa o recunosti, caci forma pozitiva a frunzei si natura negativa a fondului se identifica una cu cealalta. Ele erau perfect identice. Forma frunzei nu era inca separata de totalitatea continuta de Nimic. Prin aparitia culorii verzi pe perete, frunza s-a separat de Totalitate si a devenit recognoscibila. Frunza a aparut in culoare verde, inseamna ca forma sa in culoarea complementara, rosie, in acest caz, a ramas in Totalitate ca o imagine negativa invizibila.
Orice lucru vezi, acesta nu este recognoscibil decat pentru simplul motiv ca s-a separat de jumatatea sa complementara, care a ramas la nivelul invizibilului, al nemanifestatului. Cunoasterea nu poate fi dobandita decat prin compararea celor doua aspecte, cel pozitiv si cel negativ. Atata vreme cat cele doua aspecte sunt topite unul in celalalt, nu poti percepe nimic.
Observa lumea exterioara. Aceasta nu poate fi recunoscuta decat pentru ca este separata de unitatea in care Nimicul si Totalitatea se odihnesc unul in celalalt sau altfel spus in acea stare de unitate pe care o numim Dumnezeu. Noi nu putem recunoaste creatia, nu putem face comparatii decat atunci cand pozitivul s-a separat de negativ.
Perceptia nu este posibila decat daca unitatea se scindeaza in doua jumatati, una manifestata si cealalta – jumatatea sa complementara sau reflexia ei – nemanifestata, astfel incat cele doua sa devina recognoscibile prin comparatie.
O figurina se aseaza pe o masa mare, in fata unui perete alb, se aseaza in spatele figurinei in stanga si in dreapta sa cate o lampa, astfel incat statueta sa arunce doua umbre, de o parte si de alta. Se ia o foaie de hartie transparenta de culoare rosie, care se tine in fata lampii din dreapta. Umbra figurinei a devenit rosie in partea dreapta, dar verde in partea stanga.
Statueta retine culoarea rosie a luminii devenite rosii si nu lasa sa apara pe perete decat culoarea complementara. In scchimb statueta retine intreaga lumina a celeilalte lampi, iar umbra de pe aceasta parte a peretelui pare sa fi devenit rosie.
Asadar aceste doua culori nu pot exista una fara cealalta, la fel cum nu pot exista unul fara celalalt cuvantul si tacerea. Daca ceva devine vizibil in lumea exterioara, opusul sau complementar ramane invizibil in lumea nemanifestata. Ori de cate ori apare un munte, este necesar sa apara si imaginea sa negativa corespondenta – valea. Nimic nu poate fi manifestat si recunoscut fara opusul sau – jumatatea sa complementara sa fie simultan prezenta in planul nou – manifestat. Daca este manifestat ceva pozitiv, aspectul corespondent negativ ramane nemanifestat, si invers, atunci cand este manifestat ceva negativ, aspectul corespondent pozitiv ramane nemanifestat. Ori de cate ori apare unul din aspecte, aspectul opus si complementar trebuie sa fie si el prezent, chiar daca numai in starea nemanifestata. Cele doua aspecte sunt legate unul de celalalt pentru totdeauna.
Asadar, separarea nu este decat aparenta, caci, desi sunt separate si au iesit din unitatea absoluta a Totalitatii, cele doua jumatati complementare nu se pot indeparta una de cealalta, la fel cum nu se pot abandona reciproc. Unitatea divina si indivizibila se manifesta asadar intotdeauna si pretutindeni caci aceasta separare aparenta actioneaza continuu sub forma fortei de atractie intre pozitiv si negativ, care exista pretutindeni. Pozitivul si negativul aspira sa isi regaseasca starea por primordiala, unitatea divina. Forta care anima tot ceea ce exista si care impinge toate formele create sa se intoarca spre unitatea din care au iesit este ceea ce noi numim Dumnezeu.
Creatia poate fi comparata cu un copac. In partea dreapat sunt asezate fructele pozitive si bune, iar in partea stanga formele negative si rele. Dar cele doua parti apartin aceluiasi trunchi si deriva din aceeasi unitate.
Binele si raul sunt rezultatul acestei separari de unitate, care in sine nu este nici buna nici rea, ci divina. Pe de alta parte, acesta separare este singura care face cunoasterea posibila. In consecinta, lumea vizibila trebuie sa fie alcatuita din bine si din rau caci in caz contrar nu ar putea fi recunoscuta, ar fi inexistenta.
Privita in totalitatea ei, creatia reprezinta arborele cunoasterii binelui si raului. Creatorul, Dumnezeu, nu reprezinta o jumatate separata a unitatii, caci el este unitatea insasi. El se afla deasupra tuturor lucrurilor create, adica a tuturor lucrurillor care au aparut din scindarea unitatii. El se odihneste in El Insusi, intr-o unitate perfecta. El este Nimicul din care apare Totalitatea, dar in El, Nimicul si Totalitatea alcatuiesc unitatea divina absoluta.
Creatia insasi nu este altceva decat o jumatate a totalitatii, cea care s-a separat de unitate si care, prin comparatie, a putut fi recunoscuta, in timp ce jumatatea ei complementara nu-l va putea gasi niciodata pe Dumnezeu, creatorul, in lumea creata, caci Dumnezeu nu are o jumatate complementara cu ajutorul careia sa poata fi comparat. Este imposibil sa-l compare pe El cu ceva anume. In consecinta, nu exista nici o posibilitate de a-l recunoaste – nu poti decat SA FII DUMNEZEU.
Nu exista decat o singura FIINTA eterna, un singur Dumnezeu. El umple intregul univers. Si tot acest univesr traieste pentru ca Dumnezeu il anima cu FIINTA sa proprie si eterna. El este asadar la fel ca un arbore al vietii care isi daruieste seva lumii create si vizibile, acea parte care s-a separat de jumatatea complementara si o anima: acesta este arborele binelui si raului. Arborele cunoasterii, lumea crreata, nu poate trai decat pentru ca arborele vietii – Dumnezeu – insufla propria sa viata in venele arborelui care traieste in el. Lumea materiala este precum un copac mort. Dumnezeu este unul. Acest Dumnezeu unic este Sinele, fiinta cea mai profunda din interiorul fiecarei creaturi. Dumnezeu este omniprezent, si, cum doua lucruri nu pot fi simultan in acelasi loc, iar pe de alta parte Dumnezeu nu poate fi izolat intr-o parte a universului, rezulta ca acelasi Dumnezeu unic se manifesta ca Sine pretutindeni si in orice. Dumnezeu este unitatea indivizibila. Toate creaturile vii, toate plantele, animalele, oamenii sunt fructe pe arborele cunoasterii binelui si raului si ele traiesc numai gratie fluidului vital pe care il primesc de la arborele vietii si care curge prin venele lor, caci arborele vietii traieste in ei.
Arborele vietii traieste in tine , caci Sinele tau este o ramura a marelui arbore al vietii care este Dumnezeu, iar tu nu traiesti decat pentru ca Dumnezeu Sinele tau traieste in tine si mentine viata din corpul tau, din fiinta ta.
Tu esti o fiinta ce poate fi recunoscuta pentru ca te-ai nascut intr-un corp. Constiinta ta s-a separat de Nimicul-Totalitate, de Dumnezeu de Sinele tau autentic.
Tot ceea ce reprezinti aici pe pamant, nu reprezinta decat jumatatea manifestata a unitatii, alcatuita din bine si rau. Te-ai identificat cu corpul.
“A manca” din ceva inseamna “a deveni identic”, pentru ca cel cre mananca ajunge sa fie alcatuit din ceea ce mananca. Intrucat constiinta ta s-a identificat cu corpul, tu ai mancat – simbolic vorbind – din fructele arborelui cunoasterii binelui si raului, devenind astfel un supus al regatului mortii.
Corpul tau reprezinta consecinta si rezultatul separarii, el nu este decat partea vizibila a Sinelui tau autentic. Cealalta jumatate a ramas in lumea nemanifestata, inconstienta, a fiintei tale. Daca vei unifica cele doua jumatati complementare, vei putea regasi unitatea divina.
Poti totusi sa traiesti in acest corp unitatea divina cu jumatatea ta complementara – intr-o stare de constiinta. Poti sa-ti largesti constiinta pana cand ajungi sa devii constienta de inconstientul tau, sa traiesti constient in tine jumatatea ta nemanifestata si invizibila si sa realizezi unitatea divina in constiinta ta. In timp ce corpul tau ramane in lumea creata si vizibila, tu te poti scufunda din nou in Sinele tau autentic din care te-ai separat, traind astfel fericirea suprema, fiind una cu Dumnezeu.
Tot ce a fost creat aspira catre nemurire. Fiecare fiinta isi cauta jumatatea complementara pentru a se uni cu ea. Formele pozitive masculine le cauta pe cele negative feminine. Aceasta aspiratie reprezinta sttructura materiei. Atata vreme cat o creatura isi va cauta jumatatea in exterioar, in lumea vizibila si creata, ea nu va gasi niciodata unitatea, caci jumatatea complementara nu este separata de ea in exterior, in lumea manifestata, ci in interior, in fiinta sa nemanifestata, in inconstientul tau. Nici o creatura nu ar putea exista daca nu ar avea cealalta jumatate in lumea nemanifestata. Atunci cand vei reuni in constiinta ta cele doua jumatati ale Sinelui tau, vei regasi starea de Nimic Totalitate, vei fi din nou identica cu Dumnezeu. Vei trai atunci chiar aici, in timpul acestei existente terestre, experienta starii divine, care include nemurirea, fericirea suprema, totul. Si intrucat orice creatura este animata de aceeasi unica FIINTA vei deveni – prin trezirea Sinelui tau autentic – identica cu Sinele autentic al tuturor fiintelor vii. Vei trai starea de constiinta cosmica, ce include totul. Vei simti ca esti una cu “eul” fiecarei creaturi, cu intregul univers, cu Dumnezeu, vei manca din nou fructele arborelui vietii.
Vei parasi astfel lumea efectelor oentru aceea a cauzelor, lumea trecatoare pentru cea eterna, lumea creata pentru lumea creatoare si imparatia mortii pentru imparatia vietii. In acest fel, invierea ta in FIINTA eterna va fi realizata. Aceasta este initierea.
...........................................................
–Pai asa stii tu sa te controlezi? Nu ai putut rezista deloc efectului unitatii spirituale. Ai trait uniunea spiritului nostru comun, sursele de energie au pus stapanire pe corpul tau, iar acum acesta doreste sa ia parte la bucuria unitatii. Dar nu uita : ceea ce este divin la nivelul spiritului, deoarece corespunde legilor spirutului, devine satanic la nivelul materiei deoarece aici corespunde legilor materiei.
Unitatea de spirit este posibila, unitatea la nivelul trupului nu este; doua corpuri nu pot fi simultan in acelasi loc. Nostalgia unitatii paradisiace care ii anima pe oameni ii face sa-si uneasca trupurile si sa alunece catre sexualitate. Natura se foloseste de aceasta dorinta si o aplica pentru a asigura procreatia si perpetuarea speciei. Marea deceptie vine din faptul ca sexualitatea nu poate crea unitatea . Ceea ce explica de ce fiintele vii, pe langa faptul ca se simt golite de energie, se simt inclusiv ttriste dupa consumarea unei relatii sexuale. Caci sufletul ramane nesatisfacut, dorinta sa arzatoare de a regasi unitate a paradisiaca ramane la fel de puternica, iar natura exploateaza aceasta sete de nepotolit pentru a-si asigura descendenta. De aceea, ar fi de dorit sa nu lasi niciodata aceasta dorinta de unitate sa-ti patrunda corpul intr-o maniera necontrolata.
.....................................................................
Atata vreme cat omul se va identifica cu materia – cu pamantul – constiinta sa va fi legata de pamant : omul va fi intr-adevar o fiinta materiala. In cazul omului al carui spirit este trezit si care – in timpul vietii terestre – s-a ridicat in mod constient deasupra nivelului materiei, procesul este inversat, pentru un asemenea om, moartea inseamna nasterea intr-un corp, in timp ce moartea corpului inseamna trezirea, invierea, viata.
Atunci cand oamenii nu se identifica cu corpul fizic, cand ei nu mai mananca din fructele arborelui cunoasterii binelui si raului, ei nu mai manifesta decat jumatatea dreapta a arborelui cunoasterii lasand jumatatea stanga in stare nemanifestata, in acest caz , ei pot trai in constiinta lor, dar ca niste copii ai pamantului, intr-o stare paradisiaca.
....................................................................
Corpul tau traieste pentru ca Sinele superior il anima cu suflul sau. Nici un om nu traieste decat pentru ca fiinta sa inspira suflul divin. Tu stii ca Dumnezeu este Sinele din tine. Asadar, corpul tau iti inspira Sinele – adica pe tine – primindu-si astfel viata. Atata vreme cat vei crede ca tu esti cea care respiri, vei ramane identificata - in constiinta – cu corpul tau si nu cu Sinele tau. Dca vei reusi sa simti in constiinta ta ca trupul tau te inspira pe tine (Sinele tau) dupa care iti reda libertatea prin expiratie, vei trai o mare transformare a persoanei tale a corpului animat si vei deveni tu insati. Nu tu inspiri si expiri ci doar te lasi inspirata si expirata de corpul tau.
... Se ia exemplul unei pietre albe pe care nu era nimic dar se poate desena totul. Deci acest nimic contine in el totul. In aceasta stare, cele doua aspecte alcatuiesc o unitate perfecta. In aceasta unitate nu este posibil sa recunosti ceva decat daca acel ceva separa de unitate, distingandu-se de ea. Daca desenam o foaie de trifoi verde. Aceasta frunza de trifoi se afla deja pe suprafata pietrei, dar tu nu ai putut sa o recunosti, caci forma pozitiva a frunzei si natura negativa a fondului se identifica una cu cealalta. Ele erau perfect identice. Forma frunzei nu era inca separata de totalitatea continuta de Nimic. Prin aparitia culorii verzi pe perete, frunza s-a separat de Totalitate si a devenit recognoscibila. Frunza a aparut in culoare verde, inseamna ca forma sa in culoarea complementara, rosie, in acest caz, a ramas in Totalitate ca o imagine negativa invizibila.
Orice lucru vezi, acesta nu este recognoscibil decat pentru simplul motiv ca s-a separat de jumatatea sa complementara, care a ramas la nivelul invizibilului, al nemanifestatului. Cunoasterea nu poate fi dobandita decat prin compararea celor doua aspecte, cel pozitiv si cel negativ. Atata vreme cat cele doua aspecte sunt topite unul in celalalt, nu poti percepe nimic.
Observa lumea exterioara. Aceasta nu poate fi recunoscuta decat pentru ca este separata de unitatea in care Nimicul si Totalitatea se odihnesc unul in celalalt sau altfel spus in acea stare de unitate pe care o numim Dumnezeu. Noi nu putem recunoaste creatia, nu putem face comparatii decat atunci cand pozitivul s-a separat de negativ.
Perceptia nu este posibila decat daca unitatea se scindeaza in doua jumatati, una manifestata si cealalta – jumatatea sa complementara sau reflexia ei – nemanifestata, astfel incat cele doua sa devina recognoscibile prin comparatie.
O figurina se aseaza pe o masa mare, in fata unui perete alb, se aseaza in spatele figurinei in stanga si in dreapta sa cate o lampa, astfel incat statueta sa arunce doua umbre, de o parte si de alta. Se ia o foaie de hartie transparenta de culoare rosie, care se tine in fata lampii din dreapta. Umbra figurinei a devenit rosie in partea dreapta, dar verde in partea stanga.
Statueta retine culoarea rosie a luminii devenite rosii si nu lasa sa apara pe perete decat culoarea complementara. In scchimb statueta retine intreaga lumina a celeilalte lampi, iar umbra de pe aceasta parte a peretelui pare sa fi devenit rosie.
Asadar aceste doua culori nu pot exista una fara cealalta, la fel cum nu pot exista unul fara celalalt cuvantul si tacerea. Daca ceva devine vizibil in lumea exterioara, opusul sau complementar ramane invizibil in lumea nemanifestata. Ori de cate ori apare un munte, este necesar sa apara si imaginea sa negativa corespondenta – valea. Nimic nu poate fi manifestat si recunoscut fara opusul sau – jumatatea sa complementara sa fie simultan prezenta in planul nou – manifestat. Daca este manifestat ceva pozitiv, aspectul corespondent negativ ramane nemanifestat, si invers, atunci cand este manifestat ceva negativ, aspectul corespondent pozitiv ramane nemanifestat. Ori de cate ori apare unul din aspecte, aspectul opus si complementar trebuie sa fie si el prezent, chiar daca numai in starea nemanifestata. Cele doua aspecte sunt legate unul de celalalt pentru totdeauna.
Asadar, separarea nu este decat aparenta, caci, desi sunt separate si au iesit din unitatea absoluta a Totalitatii, cele doua jumatati complementare nu se pot indeparta una de cealalta, la fel cum nu se pot abandona reciproc. Unitatea divina si indivizibila se manifesta asadar intotdeauna si pretutindeni caci aceasta separare aparenta actioneaza continuu sub forma fortei de atractie intre pozitiv si negativ, care exista pretutindeni. Pozitivul si negativul aspira sa isi regaseasca starea por primordiala, unitatea divina. Forta care anima tot ceea ce exista si care impinge toate formele create sa se intoarca spre unitatea din care au iesit este ceea ce noi numim Dumnezeu.
Creatia poate fi comparata cu un copac. In partea dreapat sunt asezate fructele pozitive si bune, iar in partea stanga formele negative si rele. Dar cele doua parti apartin aceluiasi trunchi si deriva din aceeasi unitate.
Binele si raul sunt rezultatul acestei separari de unitate, care in sine nu este nici buna nici rea, ci divina. Pe de alta parte, acesta separare este singura care face cunoasterea posibila. In consecinta, lumea vizibila trebuie sa fie alcatuita din bine si din rau caci in caz contrar nu ar putea fi recunoscuta, ar fi inexistenta.
Privita in totalitatea ei, creatia reprezinta arborele cunoasterii binelui si raului. Creatorul, Dumnezeu, nu reprezinta o jumatate separata a unitatii, caci el este unitatea insasi. El se afla deasupra tuturor lucrurilor create, adica a tuturor lucrurillor care au aparut din scindarea unitatii. El se odihneste in El Insusi, intr-o unitate perfecta. El este Nimicul din care apare Totalitatea, dar in El, Nimicul si Totalitatea alcatuiesc unitatea divina absoluta.
Creatia insasi nu este altceva decat o jumatate a totalitatii, cea care s-a separat de unitate si care, prin comparatie, a putut fi recunoscuta, in timp ce jumatatea ei complementara nu-l va putea gasi niciodata pe Dumnezeu, creatorul, in lumea creata, caci Dumnezeu nu are o jumatate complementara cu ajutorul careia sa poata fi comparat. Este imposibil sa-l compare pe El cu ceva anume. In consecinta, nu exista nici o posibilitate de a-l recunoaste – nu poti decat SA FII DUMNEZEU.
Nu exista decat o singura FIINTA eterna, un singur Dumnezeu. El umple intregul univers. Si tot acest univesr traieste pentru ca Dumnezeu il anima cu FIINTA sa proprie si eterna. El este asadar la fel ca un arbore al vietii care isi daruieste seva lumii create si vizibile, acea parte care s-a separat de jumatatea complementara si o anima: acesta este arborele binelui si raului. Arborele cunoasterii, lumea crreata, nu poate trai decat pentru ca arborele vietii – Dumnezeu – insufla propria sa viata in venele arborelui care traieste in el. Lumea materiala este precum un copac mort. Dumnezeu este unul. Acest Dumnezeu unic este Sinele, fiinta cea mai profunda din interiorul fiecarei creaturi. Dumnezeu este omniprezent, si, cum doua lucruri nu pot fi simultan in acelasi loc, iar pe de alta parte Dumnezeu nu poate fi izolat intr-o parte a universului, rezulta ca acelasi Dumnezeu unic se manifesta ca Sine pretutindeni si in orice. Dumnezeu este unitatea indivizibila. Toate creaturile vii, toate plantele, animalele, oamenii sunt fructe pe arborele cunoasterii binelui si raului si ele traiesc numai gratie fluidului vital pe care il primesc de la arborele vietii si care curge prin venele lor, caci arborele vietii traieste in ei.
Arborele vietii traieste in tine , caci Sinele tau este o ramura a marelui arbore al vietii care este Dumnezeu, iar tu nu traiesti decat pentru ca Dumnezeu Sinele tau traieste in tine si mentine viata din corpul tau, din fiinta ta.
Tu esti o fiinta ce poate fi recunoscuta pentru ca te-ai nascut intr-un corp. Constiinta ta s-a separat de Nimicul-Totalitate, de Dumnezeu de Sinele tau autentic.
Tot ceea ce reprezinti aici pe pamant, nu reprezinta decat jumatatea manifestata a unitatii, alcatuita din bine si rau. Te-ai identificat cu corpul.
“A manca” din ceva inseamna “a deveni identic”, pentru ca cel cre mananca ajunge sa fie alcatuit din ceea ce mananca. Intrucat constiinta ta s-a identificat cu corpul, tu ai mancat – simbolic vorbind – din fructele arborelui cunoasterii binelui si raului, devenind astfel un supus al regatului mortii.
Corpul tau reprezinta consecinta si rezultatul separarii, el nu este decat partea vizibila a Sinelui tau autentic. Cealalta jumatate a ramas in lumea nemanifestata, inconstienta, a fiintei tale. Daca vei unifica cele doua jumatati complementare, vei putea regasi unitatea divina.
Poti totusi sa traiesti in acest corp unitatea divina cu jumatatea ta complementara – intr-o stare de constiinta. Poti sa-ti largesti constiinta pana cand ajungi sa devii constienta de inconstientul tau, sa traiesti constient in tine jumatatea ta nemanifestata si invizibila si sa realizezi unitatea divina in constiinta ta. In timp ce corpul tau ramane in lumea creata si vizibila, tu te poti scufunda din nou in Sinele tau autentic din care te-ai separat, traind astfel fericirea suprema, fiind una cu Dumnezeu.
Tot ce a fost creat aspira catre nemurire. Fiecare fiinta isi cauta jumatatea complementara pentru a se uni cu ea. Formele pozitive masculine le cauta pe cele negative feminine. Aceasta aspiratie reprezinta sttructura materiei. Atata vreme cat o creatura isi va cauta jumatatea in exterioar, in lumea vizibila si creata, ea nu va gasi niciodata unitatea, caci jumatatea complementara nu este separata de ea in exterior, in lumea manifestata, ci in interior, in fiinta sa nemanifestata, in inconstientul tau. Nici o creatura nu ar putea exista daca nu ar avea cealalta jumatate in lumea nemanifestata. Atunci cand vei reuni in constiinta ta cele doua jumatati ale Sinelui tau, vei regasi starea de Nimic Totalitate, vei fi din nou identica cu Dumnezeu. Vei trai atunci chiar aici, in timpul acestei existente terestre, experienta starii divine, care include nemurirea, fericirea suprema, totul. Si intrucat orice creatura este animata de aceeasi unica FIINTA vei deveni – prin trezirea Sinelui tau autentic – identica cu Sinele autentic al tuturor fiintelor vii. Vei trai starea de constiinta cosmica, ce include totul. Vei simti ca esti una cu “eul” fiecarei creaturi, cu intregul univers, cu Dumnezeu, vei manca din nou fructele arborelui vietii.
Vei parasi astfel lumea efectelor oentru aceea a cauzelor, lumea trecatoare pentru cea eterna, lumea creata pentru lumea creatoare si imparatia mortii pentru imparatia vietii. In acest fel, invierea ta in FIINTA eterna va fi realizata. Aceasta este initierea.
...........................................................
–Pai asa stii tu sa te controlezi? Nu ai putut rezista deloc efectului unitatii spirituale. Ai trait uniunea spiritului nostru comun, sursele de energie au pus stapanire pe corpul tau, iar acum acesta doreste sa ia parte la bucuria unitatii. Dar nu uita : ceea ce este divin la nivelul spiritului, deoarece corespunde legilor spirutului, devine satanic la nivelul materiei deoarece aici corespunde legilor materiei.
Unitatea de spirit este posibila, unitatea la nivelul trupului nu este; doua corpuri nu pot fi simultan in acelasi loc. Nostalgia unitatii paradisiace care ii anima pe oameni ii face sa-si uneasca trupurile si sa alunece catre sexualitate. Natura se foloseste de aceasta dorinta si o aplica pentru a asigura procreatia si perpetuarea speciei. Marea deceptie vine din faptul ca sexualitatea nu poate crea unitatea . Ceea ce explica de ce fiintele vii, pe langa faptul ca se simt golite de energie, se simt inclusiv ttriste dupa consumarea unei relatii sexuale. Caci sufletul ramane nesatisfacut, dorinta sa arzatoare de a regasi unitate a paradisiaca ramane la fel de puternica, iar natura exploateaza aceasta sete de nepotolit pentru a-si asigura descendenta. De aceea, ar fi de dorit sa nu lasi niciodata aceasta dorinta de unitate sa-ti patrunda corpul intr-o maniera necontrolata.
.....................................................................
Atata vreme cat omul se va identifica cu materia – cu pamantul – constiinta sa va fi legata de pamant : omul va fi intr-adevar o fiinta materiala. In cazul omului al carui spirit este trezit si care – in timpul vietii terestre – s-a ridicat in mod constient deasupra nivelului materiei, procesul este inversat, pentru un asemenea om, moartea inseamna nasterea intr-un corp, in timp ce moartea corpului inseamna trezirea, invierea, viata.
Atunci cand oamenii nu se identifica cu corpul fizic, cand ei nu mai mananca din fructele arborelui cunoasterii binelui si raului, ei nu mai manifesta decat jumatatea dreapta a arborelui cunoasterii lasand jumatatea stanga in stare nemanifestata, in acest caz , ei pot trai in constiinta lor, dar ca niste copii ai pamantului, intr-o stare paradisiaca.
....................................................................
Corpul tau traieste pentru ca Sinele superior il anima cu suflul sau. Nici un om nu traieste decat pentru ca fiinta sa inspira suflul divin. Tu stii ca Dumnezeu este Sinele din tine. Asadar, corpul tau iti inspira Sinele – adica pe tine – primindu-si astfel viata. Atata vreme cat vei crede ca tu esti cea care respiri, vei ramane identificata - in constiinta – cu corpul tau si nu cu Sinele tau. Dca vei reusi sa simti in constiinta ta ca trupul tau te inspira pe tine (Sinele tau) dupa care iti reda libertatea prin expiratie, vei trai o mare transformare a persoanei tale a corpului animat si vei deveni tu insati. Nu tu inspiri si expiri ci doar te lasi inspirata si expirata de corpul tau.
