Meditatia muntelui
Muntii au o semnificatie arhetipala in toate culturile lumii. De aceea, ei ne pot invata foarte multe lucruri, daca ii contemplam in lumina meditatiei. Toti muntii sunt considerati locuri sacre. Oamenii au cautat intotdeauna ghidarea si renasterea spirituala in munti. Muntele este simultan un simbol al axei primordiale a lumii (Muntele Meru), locul in care salasluiesc zeii (Muntele Olimp), locul in care liderul spiritual il intalneste pe Dumnezeu si primeste de la El poruncile divine si chivotul sacru (Muntele Sinai). Muntii au fost considerati dintotdeauna simboluri ale sacralitatii, intruchipand in acelasi timp pericolul si armonia, duritatea si maiestuozitatea. Inaltandu-se deasupra oricaror alte forme de relief de pe planeta noastra, ei impresioneaza si coplesesc prin simpla lor prezenta. Natura lor este pur elementala, fiind alcatuita din pietre si din stanci. De aceea, ei sunt la fel de solizi si de duri ca si pietrele din care sunt compusi. Muntii sunt prin excelenta locuri ale viziunii inalte. Ei permit simultan intrarea in contact cu intreaga perspectiva panoramica a lumii naturale si intersectarea acesteia cu radacinile fragile, dar tenace, ale vietii. Muntii au jucat un rol cheie in istoria si preistoria umanitatii. Pentru popoarele traditionale, ei au simbolizat intotdeauna arhetipul mamei, al tatalui, al gardianului, al protectorului si al aliatului.
Pornind de la toate aceste premise, este util uneori sa „imprumutam” minunatele calitati arhetipale ale muntilor si sa le folosim in practica meditatiei noastre, pentru a ne dinamiza astfel intentiile si pentru a surprinde momentul prezent din perspectiva puritatii si simplitatii. Imaginea muntelui sustinuta in fata ochiului mintii, dar si la nivelul trupului, ne poate stimula, aducandu-ne aminte de ce ne-am asezat in aceasta postura si care este semnificatia ei, respectiv a scufundarii noastre in lumea non-actiunii. Muntii sunt prin excelenta simbolul emblematic al linistii si al pacii, dar si al prezentei de nezdruncinat.
Meditatia muntelui poate fi practicata in maniera care va fi descrisa in continuare, dar aceasta din urma poate fi modificata astfel incat sa rezoneze cu viziunea personala a fiecaruia referitoare la munte si la semnificatia lui. Ea poate fi realizata in orice postura. In ceea ce ma priveste, prefer postura sezand (direct pe podea), cu picioarele incrucisate, astfel incat sa imi simt corpul ca un munte, atat in interior cat si in exterior. Sa fii pe un munte sau sa vezi o priveliste montana poate fi util, dar nu este absolut necesar. Adevarata sursa a puterii in cazul de fata este imaginea interioara.
Imagineaza-ti cel mai frumos munte pe care il cunosti sau de care ai auzit, cu o forma care parca ti se adreseaza personal. Focalizeaza-te asupra acestei imagini si a senzatiei pe care ti-o trezeste ea. Remarca forma de ansamblu a muntelui, culmea lui semeata, temelia solida inradacinata in crusta terestra, versantii sai mai mult sau mai putin abrupti. Contempla-i masivitatea, neclintirea, frumusetea care iti taie respiratia, indiferent daca o privesti de departe sau de aproape, o frumusete care emana din forma lui unica, ce reprezinta semnatura lui personala, dar si din calitatile universale pe care le manifesta, specifice oricarui munte si care transcend forma sa particulara.
Muntele pe care ti-l imaginezi poate avea culmea inzapezita si copaci inverziti la baza, poate avea o singura culme proeminenta, sau mai multe varfuri si un platou etc. Oricare ar fi imaginea muntelui pe care il preferi, ramai in fata ei si contempl-o, la unison cu respiratia, observ-o si remarca-i calitatile. Daca te simti pregatit, incearca sa transferi acest munte in interiorul trupului tau, astfel incat acesta sa devina una cu muntele pe care il contempli cu ochiul mintii. De pilda, capul tau poate sa devina una cu varful sau semet, umerii si bratele tale ar putea deveni versantii sai laterali, iar fesele si picioarele tale ar putea fi baza sa solida, inradacinata in perna de care te sprijini pe podea sau in scaunul pe care stai. Experimenteaza la nivelul corpului tau, de-a lungul coloanei vertebrale, senzatia de inaltare, verticalitatea elevata a muntelui. Devino un munte care respira, neclintit si tacut, fiind perfect, dincolo de cuvinte si de ganduri, o simpla prezenta centrata, ferm inradacinata si imuabila.
Asa cum stii, de-a lungul zilei, in timp ce soarele calatoreste pe cer, muntele ramane nemiscat. Singurele care se schimba in permanenta, clipa de clipa, sunt luminile si umbrele, si nenumaratele nuante ale culor
ilor de pe versantii sai. In sine, muntele ramane neclintit. Chiar si o privire neantrenata poate sesiza cu ochiul liber aceste schimbari care se petrec ora de ora si care evoca in suflet amintirea capodoperelor lui Claude Monet, care a avut ideea de geniu sa aseze in jurul sau mai multe sevalete si sa picteze viata subiectelor sale neanimate ora de ora, deplasandu-se de la o panza la alta de indata ce jocul luminilor, umbrelor si nuantelor colorate transformau o catedrala, un rau sau un munte, dandu-le acestora impresia ca sunt vii. Lumina se schimba, ziua este urmata de noapte, apoi de o noua zi, dar muntele ramane nemiscat, o simpla prezenta. Anotimpurile se dizolva unele in altele, succedandu-se, iar vremea se schimba clipa de clipa si zi dupa zi, dar muntele ramane acelasi – o stare de calm care transcende orice schimbare.
Vara, pe munte nu mai ramane nici un pic de zapada, poate cu exceptia varfului sau a unor locuri ferite de soare. Toamna, muntele se imbraca cu o haina noua, in cele mai vii culori ale focului. Iarna, isi pune o patura de zapada stralucitoare. In orice anotimp, el se inconjoara uneori de ceata si de nori, sau se lasa spalat de ploile inghetate. Turistii care il viziteaza se simt dezamagiti daca nu il pot vedea clar, din cauza cetii sau a norilor, dar muntelui nu-i pasa. Vizibil sau invizibil, stralucind in soare sau ascuns de nori, semet sau intunecat, el nu face decat sa stea nemiscat, fiind intotdeauna el insusi. Din cand in cand este atacat de furtuni violente, de zapezi, ploi si vanturi care bat cu o putere greu de imaginat, dar nimeni si nimic nu il poate clinti. Cand vine primavara, pasarelele incep sa ciripeasca din nou in copacii sai, acestia inverzesc, florile impestriteaza din nou pajistile sale cu culorile lor blande, iar paraiele dau pe afara din cauza topirii zapezilor. Dincolo de toate aceste schimbari, muntele isi vede linistit de neclintirea lui, neafectat de vreme si de schimbarile de la suprafata sa, adica de aceasta lume a aparentelor.
In timp ce contemplam aceasta imagine a muntelui, ne putem imagina ca intruchipam calitatile acestuia, neclintirea, linistea si soliditatea sa in fata tuturor schimbarilor care apar in viata noastra clipa de clipa, ora dupa ora, an dupa an. Deopotriva in viata si in practica meditatiei, noi experimentam constant natura schimbatoare a trupului si a mintii noastre, dar si a lumii exterioare. Experimentam perioade mai luminoase sau mai intunecate, mai viu colorate sau mai sterse. Experimentam furtuni mai mult sau mai putin violente, deopotriva in lumea exterioara si in viata noastra intima si personala. Suntem maturati de vanturi puternice si de ploi, induram perioade de inghet, de intuneric si durere, sau savuram momente de bucurie si de inaltare. Chiar si infatisarea noastra exterioara se schimba continuu, la fel ca si cea a muntelui, in functie de vreme si de vremuri.
Prin identificarea cu muntele in cadrul meditatiei noastre, noi ne putem conecta la puterea si stabilitatea acestuia, adoptand aceste calitati ca si cum ar fi ale noastre. Ii putem folosi energiile pentru a ne sustine efortul de a constientiza fiecare moment cu luciditate, detasare si claritate mentala. Compararea gandurilor, emotiilor si preocuparilor noastre, a furtunilor emotionale si a crizelor prin care trecem, a tuturor evenimentelor care se succed in viata noastra, cu vremea schimbatoare de la munte, se poate dovedi extrem de utila. Avem tendinta de a interpreta totul intr-o maniera pur personala, dar majoritatea acestor evenimente sunt impersonale. Desigur, noi nu trebuie sa ignoram sau sa negam aceasta vreme schimbatoare din viata noastra; dimpotriva, trebuie sa o intampinam cu luciditate, sa o onoram, sa o constientizam asa cum este, cu detasare si echilibru, constienti de pericolele pe care le incumba uneori (care ne pot chiar ucide daca nu suntem atenti). Daca vom privi evenimentele din viata noastra in acest fel, vom ajunge sa experimentam o liniste interioara profunda, o stare de pace si o intelepciune pe care nu le-am fi crezut niciodata posibile, chiar in mijlocul furtunilor. Aceasta este una din principalele lectii pe care ni le predau muntii, daca stim sa ii ascultam.
Dincolo de toate acestea, meditatia muntelui nu este altceva decat un instrument, un indicator care ne arata o anumita directie. Datoria noastra este sa privim mai intai in directia indicata de el, iar apoi sa pornim la drum. Desi imaginea muntelui ne ajuta sa devenim mai stabili, oamenii sunt mult mai interesanti si mai complecsi decat muntii. Putem deveni ca muntii, dar vom fi intotdeauna niste munti care respira, se misca si danseaza. Putem fi simultan neclintiti, fermi si imuabili, la fel ca un munte, dar si blanzi, delicati si flexibili. Potentialul care ne sta la dispozitie este urias. Noi putem privi si putem simti, putem cunoaste si putem intelege, putem invata, putem creste si ne putem vindeca, mai ales daca ne vom obisnui sa ascultam armonia interioara a lucrurilor, ramanand in acelasi timp ancorati in axa centrala a muntelui, pentru a ne pastra soliditatea.
Pasarile au disparut pe cer,
Si ultimul nor se evapora chiar acum.
Stam impreuna, eu si muntele,
Pana cand, in final, numai muntele ramane.
Li Po
Practica!
Focalizeaza-te asupra imaginii unui munte in timpul meditatiei formale. Exploreaza utilitatea acestui tip de meditatie, amplificandu-ti capacitatea de a te scufunda in starea de liniste, de a ramane nemiscat perioade lungi de timp, de a-ti pastra neclintirea in fata adversitatilor, a dificultatilor, a furtunilor si a agitatiei propriei minti. Intreaba-te ce poti invata din aceasta practica. Sesizezi vreo transformare subtila in atitudinea ta fata de aspectele schimbatoare ale vietii? Poti aduce cu tine imaginea muntelui in viata ta de zi cu zi? Poti sesiza aceasta imagine in ceilalti oameni, fiecare avand propria sa forma si propria sa unicitate?
Muntii au o semnificatie arhetipala in toate culturile lumii. De aceea, ei ne pot invata foarte multe lucruri, daca ii contemplam in lumina meditatiei. Toti muntii sunt considerati locuri sacre. Oamenii au cautat intotdeauna ghidarea si renasterea spirituala in munti. Muntele este simultan un simbol al axei primordiale a lumii (Muntele Meru), locul in care salasluiesc zeii (Muntele Olimp), locul in care liderul spiritual il intalneste pe Dumnezeu si primeste de la El poruncile divine si chivotul sacru (Muntele Sinai). Muntii au fost considerati dintotdeauna simboluri ale sacralitatii, intruchipand in acelasi timp pericolul si armonia, duritatea si maiestuozitatea. Inaltandu-se deasupra oricaror alte forme de relief de pe planeta noastra, ei impresioneaza si coplesesc prin simpla lor prezenta. Natura lor este pur elementala, fiind alcatuita din pietre si din stanci. De aceea, ei sunt la fel de solizi si de duri ca si pietrele din care sunt compusi. Muntii sunt prin excelenta locuri ale viziunii inalte. Ei permit simultan intrarea in contact cu intreaga perspectiva panoramica a lumii naturale si intersectarea acesteia cu radacinile fragile, dar tenace, ale vietii. Muntii au jucat un rol cheie in istoria si preistoria umanitatii. Pentru popoarele traditionale, ei au simbolizat intotdeauna arhetipul mamei, al tatalui, al gardianului, al protectorului si al aliatului.
Pornind de la toate aceste premise, este util uneori sa „imprumutam” minunatele calitati arhetipale ale muntilor si sa le folosim in practica meditatiei noastre, pentru a ne dinamiza astfel intentiile si pentru a surprinde momentul prezent din perspectiva puritatii si simplitatii. Imaginea muntelui sustinuta in fata ochiului mintii, dar si la nivelul trupului, ne poate stimula, aducandu-ne aminte de ce ne-am asezat in aceasta postura si care este semnificatia ei, respectiv a scufundarii noastre in lumea non-actiunii. Muntii sunt prin excelenta simbolul emblematic al linistii si al pacii, dar si al prezentei de nezdruncinat.
Meditatia muntelui poate fi practicata in maniera care va fi descrisa in continuare, dar aceasta din urma poate fi modificata astfel incat sa rezoneze cu viziunea personala a fiecaruia referitoare la munte si la semnificatia lui. Ea poate fi realizata in orice postura. In ceea ce ma priveste, prefer postura sezand (direct pe podea), cu picioarele incrucisate, astfel incat sa imi simt corpul ca un munte, atat in interior cat si in exterior. Sa fii pe un munte sau sa vezi o priveliste montana poate fi util, dar nu este absolut necesar. Adevarata sursa a puterii in cazul de fata este imaginea interioara.
Imagineaza-ti cel mai frumos munte pe care il cunosti sau de care ai auzit, cu o forma care parca ti se adreseaza personal. Focalizeaza-te asupra acestei imagini si a senzatiei pe care ti-o trezeste ea. Remarca forma de ansamblu a muntelui, culmea lui semeata, temelia solida inradacinata in crusta terestra, versantii sai mai mult sau mai putin abrupti. Contempla-i masivitatea, neclintirea, frumusetea care iti taie respiratia, indiferent daca o privesti de departe sau de aproape, o frumusete care emana din forma lui unica, ce reprezinta semnatura lui personala, dar si din calitatile universale pe care le manifesta, specifice oricarui munte si care transcend forma sa particulara.
Muntele pe care ti-l imaginezi poate avea culmea inzapezita si copaci inverziti la baza, poate avea o singura culme proeminenta, sau mai multe varfuri si un platou etc. Oricare ar fi imaginea muntelui pe care il preferi, ramai in fata ei si contempl-o, la unison cu respiratia, observ-o si remarca-i calitatile. Daca te simti pregatit, incearca sa transferi acest munte in interiorul trupului tau, astfel incat acesta sa devina una cu muntele pe care il contempli cu ochiul mintii. De pilda, capul tau poate sa devina una cu varful sau semet, umerii si bratele tale ar putea deveni versantii sai laterali, iar fesele si picioarele tale ar putea fi baza sa solida, inradacinata in perna de care te sprijini pe podea sau in scaunul pe care stai. Experimenteaza la nivelul corpului tau, de-a lungul coloanei vertebrale, senzatia de inaltare, verticalitatea elevata a muntelui. Devino un munte care respira, neclintit si tacut, fiind perfect, dincolo de cuvinte si de ganduri, o simpla prezenta centrata, ferm inradacinata si imuabila.
Asa cum stii, de-a lungul zilei, in timp ce soarele calatoreste pe cer, muntele ramane nemiscat. Singurele care se schimba in permanenta, clipa de clipa, sunt luminile si umbrele, si nenumaratele nuante ale culor
ilor de pe versantii sai. In sine, muntele ramane neclintit. Chiar si o privire neantrenata poate sesiza cu ochiul liber aceste schimbari care se petrec ora de ora si care evoca in suflet amintirea capodoperelor lui Claude Monet, care a avut ideea de geniu sa aseze in jurul sau mai multe sevalete si sa picteze viata subiectelor sale neanimate ora de ora, deplasandu-se de la o panza la alta de indata ce jocul luminilor, umbrelor si nuantelor colorate transformau o catedrala, un rau sau un munte, dandu-le acestora impresia ca sunt vii. Lumina se schimba, ziua este urmata de noapte, apoi de o noua zi, dar muntele ramane nemiscat, o simpla prezenta. Anotimpurile se dizolva unele in altele, succedandu-se, iar vremea se schimba clipa de clipa si zi dupa zi, dar muntele ramane acelasi – o stare de calm care transcende orice schimbare.Vara, pe munte nu mai ramane nici un pic de zapada, poate cu exceptia varfului sau a unor locuri ferite de soare. Toamna, muntele se imbraca cu o haina noua, in cele mai vii culori ale focului. Iarna, isi pune o patura de zapada stralucitoare. In orice anotimp, el se inconjoara uneori de ceata si de nori, sau se lasa spalat de ploile inghetate. Turistii care il viziteaza se simt dezamagiti daca nu il pot vedea clar, din cauza cetii sau a norilor, dar muntelui nu-i pasa. Vizibil sau invizibil, stralucind in soare sau ascuns de nori, semet sau intunecat, el nu face decat sa stea nemiscat, fiind intotdeauna el insusi. Din cand in cand este atacat de furtuni violente, de zapezi, ploi si vanturi care bat cu o putere greu de imaginat, dar nimeni si nimic nu il poate clinti. Cand vine primavara, pasarelele incep sa ciripeasca din nou in copacii sai, acestia inverzesc, florile impestriteaza din nou pajistile sale cu culorile lor blande, iar paraiele dau pe afara din cauza topirii zapezilor. Dincolo de toate aceste schimbari, muntele isi vede linistit de neclintirea lui, neafectat de vreme si de schimbarile de la suprafata sa, adica de aceasta lume a aparentelor.
In timp ce contemplam aceasta imagine a muntelui, ne putem imagina ca intruchipam calitatile acestuia, neclintirea, linistea si soliditatea sa in fata tuturor schimbarilor care apar in viata noastra clipa de clipa, ora dupa ora, an dupa an. Deopotriva in viata si in practica meditatiei, noi experimentam constant natura schimbatoare a trupului si a mintii noastre, dar si a lumii exterioare. Experimentam perioade mai luminoase sau mai intunecate, mai viu colorate sau mai sterse. Experimentam furtuni mai mult sau mai putin violente, deopotriva in lumea exterioara si in viata noastra intima si personala. Suntem maturati de vanturi puternice si de ploi, induram perioade de inghet, de intuneric si durere, sau savuram momente de bucurie si de inaltare. Chiar si infatisarea noastra exterioara se schimba continuu, la fel ca si cea a muntelui, in functie de vreme si de vremuri.
Prin identificarea cu muntele in cadrul meditatiei noastre, noi ne putem conecta la puterea si stabilitatea acestuia, adoptand aceste calitati ca si cum ar fi ale noastre. Ii putem folosi energiile pentru a ne sustine efortul de a constientiza fiecare moment cu luciditate, detasare si claritate mentala. Compararea gandurilor, emotiilor si preocuparilor noastre, a furtunilor emotionale si a crizelor prin care trecem, a tuturor evenimentelor care se succed in viata noastra, cu vremea schimbatoare de la munte, se poate dovedi extrem de utila. Avem tendinta de a interpreta totul intr-o maniera pur personala, dar majoritatea acestor evenimente sunt impersonale. Desigur, noi nu trebuie sa ignoram sau sa negam aceasta vreme schimbatoare din viata noastra; dimpotriva, trebuie sa o intampinam cu luciditate, sa o onoram, sa o constientizam asa cum este, cu detasare si echilibru, constienti de pericolele pe care le incumba uneori (care ne pot chiar ucide daca nu suntem atenti). Daca vom privi evenimentele din viata noastra in acest fel, vom ajunge sa experimentam o liniste interioara profunda, o stare de pace si o intelepciune pe care nu le-am fi crezut niciodata posibile, chiar in mijlocul furtunilor. Aceasta este una din principalele lectii pe care ni le predau muntii, daca stim sa ii ascultam.
Dincolo de toate acestea, meditatia muntelui nu este altceva decat un instrument, un indicator care ne arata o anumita directie. Datoria noastra este sa privim mai intai in directia indicata de el, iar apoi sa pornim la drum. Desi imaginea muntelui ne ajuta sa devenim mai stabili, oamenii sunt mult mai interesanti si mai complecsi decat muntii. Putem deveni ca muntii, dar vom fi intotdeauna niste munti care respira, se misca si danseaza. Putem fi simultan neclintiti, fermi si imuabili, la fel ca un munte, dar si blanzi, delicati si flexibili. Potentialul care ne sta la dispozitie este urias. Noi putem privi si putem simti, putem cunoaste si putem intelege, putem invata, putem creste si ne putem vindeca, mai ales daca ne vom obisnui sa ascultam armonia interioara a lucrurilor, ramanand in acelasi timp ancorati in axa centrala a muntelui, pentru a ne pastra soliditatea.
Pasarile au disparut pe cer,
Si ultimul nor se evapora chiar acum.
Stam impreuna, eu si muntele,
Pana cand, in final, numai muntele ramane.
Li Po
Practica!
Focalizeaza-te asupra imaginii unui munte in timpul meditatiei formale. Exploreaza utilitatea acestui tip de meditatie, amplificandu-ti capacitatea de a te scufunda in starea de liniste, de a ramane nemiscat perioade lungi de timp, de a-ti pastra neclintirea in fata adversitatilor, a dificultatilor, a furtunilor si a agitatiei propriei minti. Intreaba-te ce poti invata din aceasta practica. Sesizezi vreo transformare subtila in atitudinea ta fata de aspectele schimbatoare ale vietii? Poti aduce cu tine imaginea muntelui in viata ta de zi cu zi? Poti sesiza aceasta imagine in ceilalti oameni, fiecare avand propria sa forma si propria sa unicitate?
