Starea de Copil
Ce inseamana starea de Copil?
Iisus: Adevar va spun, pana ce nu veti fi precum acesti copii mici, nu veti intra in imparatia Tatalui Meu.A fi asemenea Copiilor.Copiii Tatalui Dumnezeu. Copii de Dumnezeu. Care vor deveni – crescand - precum TATAL DIVIN.
Antoine de Saint-Exupéry: Fiindca mai inainte toti adultii au fost copii. Doar ca, din pacate, prea putini isi mai aduc aminte de acesta.
Lucian Blaga: Dragostea si intelepciunea copilului este joaca.
VIATA este o Joaca Nesfarsita. Universul intreg este un Teren de Joaca FARA HOTARE.
A ne Juca in Prezent, Mereu Acum, adica in Clipa Eterna.
Doar asa se poate. Numai in acest fel ne face fericiti, cand inlauntrul si in afara noastra ne acordam liberi, spontani si dezinvolti, cu o atentie si o daruire totala - si astfel chiar ne contopim - cu ceea ce ne atrage. Cum se spune in zen: in loc sa privesti bambusul, fii tu insuti bambusul. Obiectul atractiei este exterior, indemnul este interior. A urma si a permite in prezent aceasta chemare, acest imbold firesc, inseamna Abandonare in Prezent: JOACA. Asa este Copilul. Iubeste permanent. Neconditionat, fara a exclude ceva din aceasta iubire, fara A urma o minte pervertita de frici si dorinte ale egoului. Copilul iubeste orice si pe oricine, totul si pe toti. Fara a fi influentat de imprejurari. Ca stare existentiala naturala, intrinseca. Inima este vie inauntrul lui, iar el traieste acolo, centrat in Inima sa. Nu gandeste, nu se teme, nu se fereste suspicios de necunoscut, nu doreste cu ravna, nu vrea incrancenat cu mintea, cu „capul”. Traieste chemarea sufletului propriu, o urmeaza si astfel este cu adevarat liber in prezent.
Nu isi imagineaza, nu proiecteaza amagiri despre viitor, nu se ingandureaza niciodata din cauza a ceea ce a trecut deja. Este AICI. in Totalitate. Nu se retine, nu se obstructioneaza pe Sine si nu poate crede - nu poate concepe macar - vreun fel de limitare. De aceea este natural, curajos, si niciodata nu se preda in fata unui insucces de moment, al unui fiasco, ci mereu o ia de la capat. Are nebanuite resurse sufletesti, mentale si fizice de energie pentru a-si relua joaca la infinit. Nu cunoaste starea de plictiseala, de dezinteres, de plafonare. si ii este imposibila neincrederea, indoiala, lipsa de credinta in Sine, in viata in Prezentul Divin Etern. El traieste si experimenteaza spontan si total, el cu adevarat gusta viata din plin. Atitudinea recomandata de dictonul cunoscut izvoraste din el insusi, el intrupeaza acest adevar: Nu ai reusit? Continua! Ai reusit? Continua!
El este optimistul perfect, este atotputernic. Este un adevarat intelept.
Joaca, drept o activitate concreta perpetua, este pentru el un modus vivendi, un mod de a trai, sinonima cu traiul insusi. JOACA ESTE VIATA.
Copilului, la modul general, ii este caracteristic faptul ca nu se gandeste la absolut nimic, nu reflecta toate elementele in cuvinte, la nivelul mentalul discursiv care apreciaza si alege. si la inceput copilul nici macar nu cunoaste limbajul vorbit. in mentalul lui nu este un carusel de ganduri gonind permanent - fara orice urma de control - pana la inevitabila prabusire. El nu se ingrijoreaza singur, nu isi produce, nu isi creeaza preocupari mentale acaparatoare.
El este in deplina puritate a existentei, in libertatea vidului mental, in fericirea iubirii nemasurate. Pur si simplu el doar traieste, identic fiind cu Sinele sau Divin, exact ca o floare.
Cu toate ca la modul constient Copilul nu intentioneaza nimic anume, nu o face cu o finalitate planificata, totusi Joaca are doua functii, sau doua consecinte, rezultate la care conduce. Ea serveste doua scopuri in acelasi prezent si in acelasi prim rand.
Una dintre acestea este fericirea. Fiindca - din perspectiva lui integratoare - nu exista nici o restrictionare exterioara ori interioara, Copilul isi experimenteaza dorintele, si le impineste imediat, traieste in bucurie prefecta. Nu exista refulare, complexe (idei fixe dominatoare), frustrare, inhibitii, teama, nu exista pulsiuni tiranice ori vointa separata de prezent, nici atasament, nici tendinte posesive. La fel lipsesc obligatiile, responsabilitatea, pacatul, sentimentul de vinovatie sau ideea ori starea de greseala, competitie si recompensa, directie proiectata in viitor pe tremen lung ori vreun scop. El este liber si niciodata nu se ascunde, nu se judeca nici pe Sine, nici pe altii, iar frica si suferinta de orice fel sunt cu desavarsire imposibile. Fericitul Om-Copil nu se imbolnaveste niciodata, adica el nu crede in boala si chiar atunci cand corpul sau fizic cunoaste anumite procese purificatoare mai dificile, pentru el totul este perfect. Ramane liber, ramane bucuros.
Asadar una din roadele starii de joaca este bucuria neintrerupta de a trai, ceea ce este o energie divina foarte intensa si elevata. El are o priza continua asupra trairilor, a fiintei, a vietii proprii in general, mereu doar in prezentul spatio-temporal. Aceasta incarca si implineste mai mereu fiinta Copilului si aceasta energie se revarsa din el si prin fiinta sa in intreaga lume, inclusiv asupra celorlalti oameni. Din aceasta cauza ne place atit de mult compania copiilor.
Cealalta urmare a vietii prin Joaca este invatarea, cunoasterea. Curiozitatea Copilului este infinita si insatiabila. Pur si simplu il intereseaza absolut totul, nu refuza, nu judeca, nu evita si nu exclude din Sine nimic din tot ce ii vine in cale in prezent. Ba chiar, el accepta si primeste cu o totala deschidere, inglobeaza in propria fiinta tot ceea ce intilneste, tot cu ceea ce viata il face sa se confrunte, tot ceea ce existenta ii ofera drept cadou, tot ceea ce ii este nou si necunoscut inca. si de accea este liber de ceea ce a iubit, a cunoscut, cu ceea ce tocmai a fuzionat. Detasarea in iubire ii este proprie. si daruieste, abandoneaza totul si la fel se daruieste si se abandoneaza pe Sine in prezent cu o usurime dezarmanta. Este o fiinta totalmente afirmativa. El foloseste la modul complet toate posibilitatile, toate oportunitatile. Nu decide si nu alege. si mereu face un singur lucru deodata, astfel fiind absorbit in Sine si in realitatea acelei prezente care i-a trezit interesul. Este atent, este spontan si pe deplin concentrat asupra ceea ce ESTE AICI sI ACUM!
Plin de bucurie si de bunavoie intra in contact cu totul, experimenteaza totul, serios si atent, daruit si cu un real interes.
Aceasta atitudine in cazul lui este valabila atat in raportarea sa la Univers, cat si la propria fiinta. in realitate Copilul nu simte si nici nu face vreo diferenta intre acestea. El nu mangaie o floare, si nici nu este mangaiat de aceeasi floare in timp ce mana lui atinge tandru petalele gingase si firave ale unei alte fiinte. El este atunci mangaierea, este contopirea in in iubire, este o actualizare - in simtire total identificatoare - a Iubirii. in si prin el Acelasi Dumnezeu Iubeste pe Acelasi Dumnezeu. Lumea asa-zisa exterioara si cea interioara nu sunt separate in constiinta lui. Simtind in mod firesc, el traieste in starea de integrare organica in Macrocosmos (in limba greaca: Marea Ordine) la nivel fizic, mental si sufletesc si in fuziunea, identitatea cu intregul. Nu are o constiinta de ego, nu se inchipuie pe Sine ca fiind un eu mic, separat de intreg. Nu se crede o persoana (in lb. greaca persona inseamna masca purtata de actori pe scena) rupta, pierduta de Sine printre limitarile si obligatiile aparente ale atator roluri stricte asumate.
El nu a fost atins de iluzia separarii de TOTALITATE. Este complet si este liber. De aceea este capabil sa afirme pur si simplu adevarul ca: REGELE ESTE GOL. El traieste in Sine - si in absolut tot - Perfectiunea Divina a Creatiei, a Existentei si a Vietii in Joaca. Experimenteaza aceasta stare de fapt in mod natural, conform Naturii sale Divine atit in toate partile manifestarii cat si in INTREGUL UNIC.
Savureaza din plin fiecare clipa a vietii luate in parte, dar si procesul magnific al desfasurarii temporale si spatiale continue a MANIFESTARII.
Ceea ce a cunoscut prin traire profunda va fi inglobat integral in Sine, in fiinta lui. Deoarece este atat de deschis si de liber, el se va imbogati foarte repede cu multe si variate impresii forte intense. Memoria lui noua ni se pare miraculoasa, dar de fapt - ca toate minunile, de altfel - este fireasca. El in realitate nu este o fiinta mirifica, ci el este natural, normal, conform legilor perfecte ale lui Dumnezeu.
Insa noi deja ne-am indepartat de aceasta lege primordiala a fericirii, de prfectiunea ce ni s-a dat, de candoarea si atotputernicia iubirii libere in prezent. Noi, din perspectiva autolimitarilor noastre nefiresti si tragicomic de stupide, privim si primim starile si capacitatile divine ale Copilului cu admiratie sau cu teama, suspiciune si neincredere. Motivul este ca mentalul egotic pervertit nu poate concepe sau admite asa ceva in lumea iluziilor sale si de aceea le considera supraumane (angelic-divine ori demoniac-necurate). Mintea limitata - in propria-i superficialitate autosuficienta - judeca aspru adevarurile Copilului si le considera chestiuni neserioase, „copilarii”, care nu merita o atentie reala. Desi, fiecare om, adica OMUL, conform Vointei Divine, se naste drept COPIL, o Fiinta Divina perfecta. Iar noi, adultii, sub pretextul educatiei bune, din asa-zisa curata iubire parinteasca, de generatii si generatii il fortam sa intre in patul lui Procust, in limitele propriilor noastre minti. ii determinam cu toate mijloacele, ii ademenim, ii terorizam, ii convingem pina la urma, daca alta metoda nu functioneaza, atunci cu bataie fizica ori cu santaj sentimental, ii obisnuim bunaoara sa se dezica de LIBERTATE, de IUBIRE si de FERICIRE.
Privit din acest punct de vedere, umanitatea isi recreeaza propria nefericire, dovedindu-se cat se poate de prost si demn de compasiune.
Si din cauza acestui unic motiv , cu radacini profunde si complexe in subconstientul colectiv si in Karma speciei umane considerata in ansamblul ei, Copilul Divin Perfect va deveni un adult care goneste orbit pentru a-si asigura suferinta, care se amageste singur si astfel nu poate cunoaste niciodata fericirea pacii in revarsarea iubirii curate, si care se va vesteji cu zilele, ca prizonier al propriei minti necontrolate.
Aceasta este caderea in pacat, acesta este gustul fructului oprit, izgonirea din Rai, din EDEN. Aici am ajuns noi, oamenii pamanteni, vrand sa ne isusim cunoasterea Binelui si a Raului, asa s-a perdut inocenta si neintinarea originara ai lui Adam si Eva, precum si a noastra, a urmasilor lor.
Chiar daca, la modul real si efectiv noi toti avem posibilitatea de a fi, conform intentiei initiale si Vointei Perfecte a TATALUI CERESC, niste Copii Divini. Oameni indumnezeiti, care se trezesc la perfecta realitate a libertatii lor absolute prin experienta nemijlocita in cadrul JOCULUI DIVIN AL VIETII.
Singura diferenta intr-adevar importanta intre starea unui copil mic si starea plenara de Copil Divin este nivelul de constienta. Copiii nostri sunt perfecti asa cum ii simtim, insa ei manifesta aceasta stare in mod spontan, fara discernamant, fara a-si folosi in mod deliberat liberul lor arbitru. Totusi, prin starea specifica de abandon, ei raman in deplina armonie divina clipa de clipa, atata vreme, cat mentalul pervertit si modelele comportamentale dezechilibrate ale adultilor nu le sunt inoculate si impuse pas cu pas, dintr-o asa-zisa dragoste.
Atunci cand un adult ca noi ajunge sa fie iarasi precum un Copil Divin, la modul spontan si constient, atunci spunem ca omul acela are SUFLETUL TREZIT.
De aceea este bine sa avem puterea si intelepciunea sa lasam libertatea Copiilor nostri, sa-i sprijinim in realitatea felului lor de a fi. in loc sa-i invatam cu orice pret grijile si inchistarile noastre, mai bine sa urmarim sa invatam noi de la Ei.
EI SUNT PURI.
Prin exemplul si dragostea lor au puterea sa ne inalte si sa ne ajute efectiv.Pentru ca sa fim liberi si fericiti in Iubire cu totii, impreuna. Ca sa fie PACE in noi, intre noi si in lumea noastra.
Asa cum vrea Dumnezeu Tatal.
Amin Amin Amin
