Daruri celeste - Nicoleta Pasat

Miracolul rugăciunii 

Fiind considerată sărbătoarea familiei, în prima zi de Crăciun m-am întâlnit cu rudele pentru masa de prânz la părinţii soţului meu. Apoi pe înserate, m-am plimbat cu Ionuţ pe aleea de la marginea pădurii, bucurându-ne de o privelişte minunată, cu copaci împodobiţi în zale de zăpadă şi sute de luminiţe care străluceau la casele gătite pentru sărbatorile de iarnă. 

Târziu în noapte am fost martoră la miracolul rugăciunii din noaptea sfântă de Crăciun. 

Era trecut de miezul nopţii, stăteam întinsă în pat cu intenţia de a adormi, când deodată m-am văzut într-o casă necunoscută. Într-una din camere, în faţa icoanei cu Maica Sfântă şi pruncul Iisus, ardea o luminiţă şi se rugau lăcrimând părinţii unui tânăr, care zăcea pe pat slăbit de boală şi suferinţă. Iniţial nu am înţeles de ce mi se arată toate acestea, însă ulterior am fost ghidată să fac terapie fiului pentru care se rugau. Cu emoţie m-am apropiat de patul în care zăcea tânărul, palid şi slăbit de suferinţă. Am întins mâinile peste el ca să-l îmbrac în lumină şi după puţin timp, trecând cu mâinile de la creştet spre picioare, am spus cu voce tare care a răsunat în toată casa: „În numele Domnului Iisus, eşti curat şi vindecat !” Şi atunci am văzut cum din mâinile mele ţâşnea lumina asemeni flăcă-rilor de foc, care atingând trupul tânărului, îl transformau înzdrăvenindu-l, după care s-a ridicat din pat. 

Mama sa, cu lacrimi de bucurie în ochi, a privit spre Înalt şi a spus: „Slavă ţie, Doamne !” Tânărul mi-a mulţumit şi m-a îmbrăţişat. Mi-a rămas în minte chipul său însănătoşit, avea părul negru, 1,70 înălţime, 25-30 de ani, o privire blândă şi un zambet cald şi frumos. În plan fizic, nu cunosc cine anume sunt aceste persoane, dar am fost ghidată să scriu ceea ce am trăit, căci la timpul potrivit rândurile vor fi citite de cine trebuie. Şi am scris în vibraţia acestei trăiri, sperând în sinea mea să primesc şi o confirmare. 

Iar confirmarea a venit peste două zile, în seara de 27 decembrie, prin Elena. În timp ce-i povesteam trăirea mea, i s-a transmis că am fost într-o casă din ţara noastră şi a vizualizat camera cu icoana Maicii Domnului, în faţa căreia părinţii se rugau, mama tânărului fiind foarte credincioasă. În acele momente m-a învăluit o energie de o înaltă frecvenţă, îmi ardea centrul coroanei, iar inima vibra cu putere. Elena mi-a spus că primim binecuvântarea Maicii Sfinte şi se doreşte să ştiu că Maica Sfântă şi Domnul Iisus au lucrat prin mine, spre Slava Tatălui Ceresc ! Nedumerită, am întrebat-o pe Elena: „Dar de ce nu a venit lumina direct prin persoanele care se rugau ?” şi i s-a transmis: „Energiile de înaltă frecvenţă vibraţională se revarsă prin persoanele cu sufletul curat.” 

Trăirea a fost foarte puternică şi s-a imprimat în memoria sufletului meu. A doua zi plimbându-ne prin pădu-re, când i-am povestit soţului meu trăirea, mâinile îmi tremu-rau şi îmi curgeau lacrimile, la fel s-a întâmplat şi când i-am povestit Elenei. Acum când scriu aceste rânduri şi retrăiesc momentul în care aveam întinse mâinile peste tânărul bolnav şi în numele Domnului Iisus se revărsau fâşii de foc din mâinile mele, mi se încălzeşte corpul din interior, iar mâinile tremură cuprinse de un fior. 

Vă îndemn să credeţi în miracolul rugăciunii ! 

De multe ori când trecem prin necazuri şi suferinţe, decât să ne plângem de ele, să încercăm să le înţelegem mesajul şi indiferent de ceea ce spun cei din jurul nostru, să ne punem nădejdea în Dumnezeu şi prin rugăciune să ne legăm de Cer. 

Am scris cu bucurie aceste rânduri, pentru a rămâne mărturie miracolul rugăciunii din seara sfântă de Crăciun.

 http://www.nicoletapasat.ro/
.
.

Daruri Celeste (Nicoleta Pasat)

Cuibul Măiastrei

În seara de 1 decembrie 2011, eram în camera mea în starea de linişte, când deodată m-am văzut în Casa de
Lumină Maria. Deasupra mea se rotea în zbor Pasărea Măiastră, din aripile căreia se revărsau raze de lumină.

După puţin timp a venit în braţele mele şi mi-a transmis să-i fac un cuib, căci doreşte să rămână în Casa de Lumină Maria să clocească.

Am amenajat cuibul în care s-a aşezat Pasărea Măiastră, iar după un timp am întins mâinile peste ea şi am mângâiat-o. Simţind iubirea mea, a ridicat uşor aripile în semn de mulţumire şi atunci am văzut că în cuib erau două ouă mari, albe. Am gândit atunci în sinea mea: „Dacă Pasărea Măiastră cloceşte ouăle, ele vor face pui şi în curând vor veni pe lume «puii Măiastrei».”

Prinsă cu alte activităţi, nu m-am mai gândit la aceasta până în seara de 21 decembrie, când în timpul meditaţiei din Casa de Lumină Maria, mi-a apărut pe ecranul mental imaginea Măiastrei şi mi-a venit în gând trăirea mea. Am întrebat atunci pe cei prezenţi „Cât timp trebuie să stea o pasăre peste cuibul cu ouă ca să clocească ?” Şi am primit răspunsul: „3 săptămâni”. Atunci le-am povestit că în urmă cu trei săptămâni, pe 1 decembrie, Pasărea Măiastră mi-a cerut să-i fac un cuib în Casa de Lumină Maria, căci doreşte să clocească şi că am văzut în cuib două ouă mari albe. A fost o bucurie pentru toţi !

Peste câteva luni, în timp ce îmbrăcam în lumină un adolescent pe nume Alexandru, mi-a spus că vizualizează un cuib, în care stă o pasăre albă. Atât de mult m-am bucurat. Era prima persoană căreia i se arătase cuibul Măiastrei. În mod sigur puii Măiastrei cresc în cuibul din Casa de Lumină Maria şi aşteptăm cu răbdare şi iubire să se manifeste prin cântecul misiunii lor dată din Înalt. 

Tuturor cititorilor, vă doresc să cânte Pasărea Măiastră în sufletele voastre !

http://www.nicoletapasat.ro/
.
.