Elisabeth Haich (Initierea)

... a aparut un peisaj, un munte inalt, pe care urca in varf o carare lunga si dificila. Stiam ca este calea care duce catre Dumnezeu, asa ca, fara nici o ezitare, am inceput sa urc.
Cu un suspin profund si cu o incredere netarmurita in fortele cu care Creatorul si-a inzestrat toti copiii si care in timpul excursiei mele nu se epuizasera deloc, ci dimpotriva, se amplificasera, m-am indreptat catre scara.

- Prima treapta - a invinge greutatea corporala

- A doua treapta - a controla fortele corpului

- A treia treapta - a triumfa asupra sentimentelor

- A patra treapta - invingerea gandurilor (planul mental). Mi-am reunit toate fortele spiritului, mi-am pus credinta in Dumnezeu si nu m-am mai gandit la nimic. Odata cu gandurile mele mi-a disparut si indoiala.

- A cincea treapta - aveam sentimentul ciudat ca fiinta mea creste. Eram deja mai mare decat la inceputul treptelor, dar nu mai aveam maini si picioare, nu mai aveam corp. Tot ce era material in mine disparuse, devenisem un spirit invizibil.

- A sasea treapta - nemaiavand corp nu mai aveam cu ce sa urc. "Oare cum trebuia sa procedez?" Am privit in jurul meu si am vazut intreaga lume, intinsa la picioarele mele. M-am simtit atunci cuprinsa de o iubire infinita. M-am gandit la suferintele celor care parcurgeau lungul si greul drum al constiintei, care rataceau inca in intuneric, prizonieri ai propriului lor egoism, la fel cum am fost si eu candva. In momentul in care inima mea s-a umplut de iubirea universala, am inceput sa plutesc deasupra celei de-a sasea trepte.

- A saptea treapta - O dorinta arzatoare mi-a cuprins atunci intreaga fiinta: doream sa o urc din toata inima mea. Tot ce stiam era ca doream din rasputeri sa ajung acolo sus, ca sa-l gasesc pe Dumnezeu si sa-i vad fata. In timp ce priveam in jurul meu am observat ca nu eram singura; se pare ca o alta fiinta tocmai ajunsese pe a sasea treapta. M-a implorat sa o ajut sa urce mai sus. Am inteles ardoarea dorintei sale, si uitand-o pe a mea, am incercat sa o ajut sa urce. In clipa cand am uitat de propria mea dorinta m-am ridicat eu insami iar tovarasul meu disparuse. Nu fusese decat o iluzie pentru a ma ajuta sa uit de ultima dorinta care imi mai ramasese. Atata vrema cat doresti sa-ti ridici propria persoana, este imposibil sa triumfi asupra unei trepte care este la fel de inalta ca si tine.

Am zarit atunci silueta de lumina a unei fiinte celeste: era jumatatea mea complementara. Atata timp cat m-am aflat in aceasta stare de dualitate, L-am privit pe Dumnezeu ca fiind o fiinta separata de mine, pe care am numit-o TU. Acum, in aceasta stare de fuziune paradisiaca, am simtit cum devin aceasta putere invizibila pe care pana atunci am numit-o Dumnezeu. In jurul meu a inceput sa se roteasca un disc de foc. In centrul lui imuabil, care corespunde coloanei mele vertebrale, a locuit dintotdeauna Sinele meu real, EU. Imi simtem coloana vertebrala arzand ca un arc de foc, ca un pod pe care trecea curentul vital, iradiind cu o lumina orbitoare toti cei sapte centri energetici si dand viata corpului meu. Intr-o stare care transcendea timpul, in simultaneitate, am vazut lantul interminabil al tuturor formelor de viata in care m-am incarnat de la prima mea separare de unitatea paradisiaca si care alcatuiau lungul drum al dezvooltarii mele, tot ceea ce am fost, tot ce am trait pana in momentul prezent. Eram cea care atrage totul catre sine, caci nimic nu ma mai putea capta, nimic nu ma mai putea atragea.

I-am cautat pe cei pe care ii iubeam, stiind ca nu au putut fi distrusi. Dar degeaba ii cautam in Nimicul din jurul meu. In vidul beatific nu exista nimic altceva decat eu; mi-am orientat atunci atentia catre interior. Da iata-i! Mi-am dat seama ca toti traiesc in mine, la fel ca intregul univers. Totul traia in mine, caci tot ceea ce exista traieste in mine, eu sunt tot ceea ce este; eu ma iubesc in tot ceea ce iubesc. Mi-am dat seama ca tot ceea ce crezusem ca nu iubesc nu era altceva decat ceea ce nu recunoscusem ca facand parte din mine. Acum, cand ma cunosteam perfect, iubeam totul si pe toata lumea cu aceeasi iubire, caci eram una cu ei, eram eul din tot, unitatea din toatalitate

Mi-am parasit Sinele celest, si mi-am imbracat "roba" "eului" personal. Dar in interior am ramas constienta de cea care eram. Nu puteam articula nici un cuvat. Inca nu reuseam sa gasesc raportul just intre Sinele meu revelat si corpul meu.

Ma aflam intr-o lume noua: nu mai vedeam lucrurile numai din exterior, ci patrundeam in esenta lor, modelul in jurul caruia era construita forma exterioara si care nu reprezenta decat o masca.

Mi-au revenit toate viziunile onirice, testele cele mai dificile ale initierii, cele ale "renuntarii toatale" si ale "iubirii pline de cruzime".

Ce cosmaruri! Ce fericire sa stii ca totul nu fusese decat un vis si ca m-am trezit din el. Si daca ar vedea oamenii ce se afla in ei! Nu s-ar mai uri atata, nu s-ar mai teme unii de altii! Practic nu exista oameni rai. De regula ei si fac singuri rau uneori cu cruzime, convinsi ca ceilalti le vor raul si gata sa se apere chiar unainte sa fie atacati, din teama!

Cel mai important dar al lui Dumnezeu este liberl arbitru de care trebuie sa se bucure omul si pe care nimeni nu are dreptul sa-l violeze. Cei ce nu respecta aceasta lege practica magia neagra.

Aceste proiectii in viitor ale Sinelui nu sunt inca materializate, dar isi asteapta realizarea in strafundurile sufletului, in inconstient; ele pot deveni "realitate" sau pot ramane "simple viziuni onirice" in functie de nivelul de constiinta cu care se identifica omul."Visul" este si el o "realitate" in lumea energiilor, o lume imateriala si creatoare de imagini. De altfel, ceea ce se petrece pe pamant si ceea ce noi numim "realitate" nu este altceva decat un vis, o proiectie a Sinelui, cu singura diferenta ca ea actioneaza la nivel material si este proiectata in atmosfera pamantului.

Elisabeth Haich (Initierea)

Cele 12 calitati gemene

1. A TACEA - A VORBI

A tacea este o calitate divina. Ea reprezinta o binecuvntare atunci cand este utilizata la locul si momentul potrivit. Dimpotriva, dac taci atunci cand ar trebui sa vorbesti (a salva cu un singur cuvant pe cineva de un mare pericol) aceasta tacere devine sataic. Atunci can vorbesti intr-un loc si la un moment nepotrivit facultatea divina "a vorbi" devine o facultate satanica.

2. RECEPTIVITATEA - REZISTENTA LA INFLUENTELE EXTERIOARE

Receptivitatea este divina atunci cand te deschizi fata de tot ce este superior (bunatate, frumusete, adevar fata de Dumnezeu, lasandu-l pe El sa actioneze prin tine). Ea devine dezastruoasa si satanica atunci cand se transforma intr-un caracter slab, incapabil sa reziste in fata influentelor exterioare.

Rezistenta la influentele exterioare reprezinta acea facultate prin care fiinta se opune cu o vointa ferma in fata influentelor joase. Daca aceasta rezistenta se opune insa fortelor superioare, devine o izolare satanica.

3. ASCULTAREA - DOMINAREA

Ascultare deplina fata de vointa divina, vointa lui Dumnezeu se poate manifesta direct, prin intermediul Sinelui tau sau prin alte persoane. Poti recunoaste vointa divina atunci cand, dupa ce ai examint in profunzime tot ceea ce ti se cere, este absolut sigur ca aceasta corespunde convingerii tale cea mai profunde, iar noi ii datoram o ascultare absoluta. Supunerea in fata cuiva impotriva propriilor noastre convingeri, din lasitate, teama, eventual din amabilitate sau pentru avantaje materiale, deci pentru motive inferioare si personale, echivaleaza cu a fi servil deci satanic.

Dominarea se refera la dominarea unei parti din propria forta a vointei, altor fiinte slabe si ignorante. Iubirea universala trebuie sa conduca la bunastarea genrala prin mobilizarea tuturor fortelor active, dar fara a incalca dreptul oamenilor la autodeterminare. Cel care isi impune vointa celor din jur, fara iubire, incalcand dreptul acestora la autodeterminare, transforma aceasta calitate divina a dominarii intr-o tiranie satanica.

4. UMILINTA - INCREDEREA IN SINE

Trebuie sa ne pastram umilinta (smerenia) in fata Sinelui suprem care ne anima, in fata Divinului din noi. Toate calitatile frumoase, bune si autentice ii apartin LUI, ca persoana nu este decat un instrument al maifestarii sale, un aparat prin care divinul se proiecteaza in aceasta lume, dar nu este altceva decat un invelis golit de substant. Nu trebuie sa te supui niciodata puterilor terestre sau infernale, nici sa cazi in genunchi in fata formelor materiale, caci atunci ai transforma umilinta divina intr-o autoumilire satanica si lasa, prin care ai rani divinitatea FIINTEI eterne care te anima.

Va trebui sa nu uiti niciodata ca nu traiesti si nu lucrezi prin propriile tale forte. Intreaga energie vine de la Dumnezeu si toate fortele pe care le manifesti provin de la Sinele tau superior, de la Dumnezeu. Increderea in Sine este increderea in Dumnezeu care locuieste in inima ta, dar nu si increderea in persoana ta , in aceasta aparenta. Increderea divina in Sine este indispensabila oricarei activitati creatoare si reprezinta relatia interioara cu Dumnezeu. Atunci vand o persoana isi imagineaza insa ca toate aceste calitati si toate aceste forte ii apartin ei - nu lui Dumnezeu - increderea divina in sine se transforma in infatuare satanica.

5. RAPIDITATEA DE FULGER - PRUDENTA

A lua decizii cu rapiditate, sa alegi fara nici o ezitare cea mai buna din posibilitatile existente, altfel o secunda de intarziere poate reprezenta pierderea ireparabila a unei ocazii unice, intr-o stare de concentrare perfecta si cu o prezenta de spirit care transcede timpul. Daca vei actiona insa in graba, fara sa reflectezi la ce faci si fara prezenta de spirit, sau vei pierde puterea de concentrare, aceasta rapiditate fulgeratoare divina se va transforma intr-o pripire satanica.

Ponderatia - inainte de orice actiune este necesar sa stii sa-ti controlezi natura si, cu multa rabdare, sa astepti ca decizia sa se coaca in tine. Pentru a recunoaste vointa lui Dumnezeu este de multe ori necesar sa-ti acorzi suficient timp pentru a lua decizia cea mai buna. Daca insa aceasta asteptare dureaza orea mult si nu conduce la nici o solutie, ponderatia divina se transforma intr-o nehotarare satanica.

6. A ACCEPTA TOTUL - A DISCERNE

Sa accepte tot ce ii rezerva Divinul. Nu circumstantele exterioare sunt cele care iti determina valoarea, ci gradul in care il manifesti pe Dumnezeu. Umilintele acestei lumi nu pot reduce sau distruge valorile tale interioare. Dar nici laudele si gloria lumeasca nu le pot amplifica. De aceea nu trebuie sa te lasi afectata de maniera in care te trateaza cei ignoranti, sa ramai ceea ce esti, deopotriva in umilinta si in glorie, sa accepti imperturbabila atat criticile cat si laudele, sa traiesti in saracie si avere la fel. Atunci cand accepti totul in acest fel manifesti o calitate divina, dar trebuie sa stii sa decizi - fara a te lasa afectata in vreun fel - cand trebuie sa te aperi in calitatea de reprezentant al legii divine in fata insultelor si umilintelor si in egala masura cnd trebuie sa respingi cu modestie laudele. Sa accepti totul nu trebuie sa degenereze niciodata inttr-o indiferenta apatica sau intr-o lipsa de caracter plina de lasitate. Alege intotdeauna ceea ce este bun, nu te multumi cu ceea ce este inferior. Pe planul divin nu i nici o utilitate daca nu dispui de discernamant pefect.

7. PRUDENTA - CURAJUL

Cu spda adevarului trebuie sa lupti impotriva umbrei erorii pentru a ajuta instaurarea victoriei divinului pe pamant. Dar lupta nobila si curajoasa nu trebuie sa degenereze intr-o dispozitie belicoasa si stupida. Daca va trebui sa lupti cu curaj, nu uita sa o faci cu armele spirituale pentru a aduce pacea pe pamant. Iubirea de pace nu trebuie sa se transforme intr-o atitudine negativa, intr-o lipsa a dorintei de a lupta din lasitate sau comoditate. Prudenta te poate salva de mari pericole, de mult rau si de sacrificii inutile. Lipsa increderii in sine si teama de a risca pot ttrnsforma aceasta prudenta divina intr-o salbiciune satanica.

Curajul trebuie sa fie de nezdruncinat. Nu trebuie sa te temi de nici un pericol. Trebuie sa faci cu curaj tuturor dificultatilor si sa raspunzi cu aceeasi moneda tuturor atacurilor dirijate impotriva divinului, atunci cand cauza impune acest lucru. Dar acest curaj nu trebuie sa degenereze intr-un risc nebunesc, gata sa te faca sa-ti frangi gatul.

8. A NU AVEA NIMIC - A AVEA TOTUL

Indiferent daca misiunea ta presupune cea ma mare saracie sau cea mai mare bogatie, fii intotdeauna constienta de faptul ca nimic nu iti apartine, ca totul ii aprtine lui Dumnezeu, iar din aceasta totalitate, tu primesti ceea ce iti este necesar pentru a-ti indeplini misiunea. Nu-ti fa niciodata griji in legatura cu mijloacele tale de subzistenta. Vei primi intotdeauna ceea ce vei avea nevoie. Aceasta atitudine pozitiva divina nu trebuie sa degenereze insa intr-un dispret fata de lucrurile materiale. Nu trebuie sa-i ceri niciodata aproapelui sa te intretina daca tu nu muncesti. Materia este si ea o forma de manifestare divina. De aceea, va trebui sa-i atribui materiei o valoare divina, sa inveti sa o controlezi si sa dispui de ea. Fii plenar constienta de faptul ca atata vreme cat vei ramane pe aceast pamant, esti nevoita sa ai de-a face cu materia, si nu vei putea rezista fara materie sau impotriva ei. In caz contrar vei fi la mila puterilor terestre, sub controlul lor. Ai grija insa ca aceasta calitate divina care iti permite sa controlezi materia sa nu se transforme niciodata in sete de posesiuni materiale de natura egoista si satanica.

9. A NU FI ATASAT DE NIMIC - FIDELITATEA, LOIALITATEA

Nu trebuie sa te atasezi de nimeni. Invata sa recunosti in om aspectele divine, ce le pamantesti si cele satanice. Nu iubi niciodata persoana dar iubeste divinul din ea. Tolereaza ceea ce este pamantesc si evita ceea ce este demonic. Daca misiunea ta o cere, trebuie sa parasesti fara nici o ezitare fiinta in cauza, oricat de mult ai iubi-o, caci nu trebuie sa uiti nici o clipa ca cel care merita sa fie iubit in ea este Dumnezeu si nu persoana. Persoana nu este decat un instrument prin care se manifesta Dumnezeu. De aceea, vei putea descoperi si iubi aceleasi manifestari in alte persoane. Iubeste-l pe Dumnezeu in toate fiintele si nu te atasa de nimeni. Ai grija totusi ca aceasta calitate sa nu devina lipsa de sensibilitate si indiferenta fata de aproapele tau. Pe de alta parte, trebuie sa ramai fidela pe viata si pe moarte fata de cei in care ai recunoscut manifestarea divina (maestri, participanti la cauza divina).

10. A TE FACE REMARCAT - A TRECE NEOBSERVAT

Va trebui sa inveti arta de a-ti controla proppria persoana si de a o folosi in public ca pe un instrument ascultato. Sa-ti pui in valoare - in fata unui grup de persoane - talentele si facultatile spirituale, sa le aduci la apogeu, astfel incat sa manifesti prin corpul tau spiritul tau elevat. Sa apari in public fara rusine si fara complexe, pentru a face dovada spiritului tau prin intermediul personalitatii tale. Dar aceasta calitate nu trebuie sa trezeasca in tine demonul vanitatii sau sa se transforme in suficienta prin utilizarea darurilor primite de la Dumnezeu in scopuri desarte.

Daca atunci cand exersezi arta de a te arata in public reusesti sa nu cazi prada vanitatii nu te va deranja sa treci neobservata atunci cand iti indeplinesti alte sarcini. Daca situatia o impune, va trebui sa nu iti afisezi calitatile, ramanand in anonimat si topindu-te in multime. Aceasta ramanere in umbra, plina de modestie, nu trebuie sa se transforme intr-o subestimare de sine, nici in autodistrugere. Demnitatea uana trebuie sa ttraiasca vesnic in inima ta.

11. DISPRETUL FATA DE MOARTE - RESPECTUL DE VIATA

Sa nu te temi de moarte. Convingerea ta profunda trebuie sa fie ca moartea nu exista. Atunci vand corpul se uzeaza, Sinele renunta la el. Sinele este o ramura a arborelui vietii, este viata insasi,, iar viata este nemuritoare. Dar dispretul fata de moarte nu trebuie sa se transforme intr-o subestimare a vietii, intr-un dispret fata de viata. Trebuie sa pretuiesti viata mai presus de orice. Viata este Dumnezeu. De aceea nu trebuie sa te expui pericolului fara motiv. Apreciaza viata din corpul tau, traieste-o cu bucurie. Dar ai grija ca aceasta bucurie sa nu devina un scop in sine, degenerand in senzualitate.

12. INDIFERENTA - IUBIREA

Iubeste la fel cum iubeste Dumnezeu, iubeste totul, fara distinctie si fara discriminare. Faptul ca cineva este frumos sau urat, bun sau rau, corect sau incorect, trebuie sa-ti ramana complet indiferent. Va trebui sa-i iubesti pe toti cu aceeasi iubire. Va trebui sa inveti ca frumusetea nu exista fara uratenie, bunatatea fara rautate, adevarul fara minciuna.Aceste sunt imagini complementare ale inefabilului pe care noi le-am numit Dumnezeu.

Daca emani perfect impartial si complet aceasta iubire catre toate fiintele vii, iubirea nu mai are nimic comun cu inclinatiile tale personale. Atunci fiecare lucru este privit din punctul de vedere al totalitatii. Daca interesul general difera de anumite interese personale, va trebui sa aperi fara nici o ezitare interesul general, fara sa tii cont de cele individuale. Dar aceasta lipsa de consideratie fata de interesele personale trebuie sa derive numai din iubirea universala divina, si nu dintr-o antipatie personala.

Trebuie sa fii o spectatoare indiferenta in fata pericolelor prin care trec cei care iti sunt apropiati, iar daca ei nu reactioneaza la masurile obisnuite, nu ai dreptul sa intervii prin forta ta spirituala, prin hipnoz sau alte mijloace magice, daca mantuirea sufletului lor depinde de aceasta experienta dureroasa. Este mai bine ca cineva sa se ruineze material sau fizic, ori chiar sa moara, decat sa isi piarda sufletul. In toate cazurile, trebuie sa incerci tot ce-ti sta in puteri pentru a-i salva sufletul. Trebuie sa lasi aproapele sa actioneze asa cum doreste, fara sa-l fortezi sa faca ceva ce nu doreste. Serviciile pe care i le aduci trebuie sa tina seama de mantuirea sufletului, nu de bunastarea materiala sau fizica.

Pe de alta parte, aceasta iubire divina nu trebuie sa devina prea dura, transformandu-se in lipsa de sensibilitate si nu trebuie sa refuzi niciodata dintr-o antipatie personala pe cel pe care poti sa-l ajuti prin mijloace lumesti.

Acestea sunt probele cele mai dificile caci va trebui sa te detasezi de sentimentele tale personale si sa actionezi ca si cum acestea nu exista.

Numai dupa ce vei controla primele 11 perechi de calitati gemene vei putea recunoaste suficient de clar vocea lui Dumnezeu si sa stii ce trebuie sau ce nu trebuie sa faci din iubire divina. Incepand din acest moment nu te vei mai putea insela niciodata, caci vei deveni iubirea insasi. Nu vei mai avea atunci altceva de facut decat s iti emani Sinele, sa fii Sinele, si intregul univers va straluci in tine. Vei deveni atunci divina, iar constiinta ta va deveni identica cu Dumnezeu. vei iesi astfel din imparatia arborelui cunoasterii binelui si raului, deci a arborelui mortii, in care totul pare sa fie separatie, si te vei intoarce in imparatia arborelui vietii, a unitatii divine.

- E atat de plicticos sa faci intotdeauna dovada aotocontrolului.

- Tocmai in asta consta pericolul: tie ti se pare plicticos. Daca numai pentru o singura secunda nu iti impui vointa in fata leului tau favorit si daca tocmai in acea clipa te ataca, esti pierduta. Natura noastra inferioara este un animal care seamana cu leul. Atat ea cat si animalul trebie tinuti in frau daca dorim ca energiile lor sa ne serveasca . Fe aceea, fii prudenta.