Rugaciunea Tatal Nostru (Kabbala - Papus)

Tatal Nostru – Kabbala (Papus)

„Tatal Nostru”, invocatie adresata de Christos Tatalui sau ceresc, a fost considerata din totdeauna drept una din cele mai esoterice rugaciuni crestine.
Oricare ar fi adevarata origine a acestei rugaciuni, este destul de usor sa i se determine esenta inalt initiatica printr-o analiza sumara care sa aiba in vedere:
1. rugaciunea in sine;
2. diviziunile pe care le infatiseaza;
3. adaptarile acestei ruaciuni dupa principiile analogiei.


RUGACIUNEA

„Tatal Nostru” cuprinde doua parti:

1. o parte exoterica, singura cunoscuta de majoritatea credincisilor din Occident:
Tatal nostru Care esti in Ceruri,
Sfinteasca-se numele TAU,
Vie Imparatia TA,
Faca-se voia TA precum in cer asa si pe pamant.
Painea noastra cea spre fiinta da-ne-o noua astazi
Si ne iarta noua greselile noastre
Precum si noi iertam gresitilor nostri.
Si nu ne duce pe noi in ispita
Si ne izbaveste de cel rau.

2. o parte esoterica, cunoscuta de Bisericile Rasaritene si a carei enuntare este
rezervata preotilor:

Ca a TA este,
Imparatia si Puterea si Slava
acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.

Partea exoterica cuprinde revelatia fortelor care actioneaza in cele trei lumi si analiza mijloacelor lor de actiune. Partea esoterica leaga aceste forte de principiul lor prin revelarea misterelor marii Arcane. Este sinteza invataturilor a caror analiza este continuta in prima parte.
Se observa inca de la inceput ca termenii folositi sunt foarte generali.
Tata. Nume. Imparatie. Voie. Pamant. Cer.
Paine. Iertare. Greseli. Ispita. Rau.
Aceasta ne arata ca este vorba de legi; cu alte cuvinte, dupa metoda scumpa celor din vechime, fiecare dintre aceste cuvinte este o cheie analogica ce permite adaptarea legii enuntate la o intreaga serie de realitati.

DIVIZIUNILE RUGACIUNII

Esoterismul, indiferent de vechime sau scoala, invata despre existenta a trei lumi:

1. Lumea Divina
2. Lumea morala si astrala
3. Lumea fizica

Amelineau, in lucrarea sa despre gnoza egipteana, insista supra faptului ca scolile gnostice sunt de acord cu existenta a trei lumi. La fel este si cu scolile kabbalistice, alchimiste sau teurgice.
Or, primele trei versete corespund Lumii Divine caracterizata prin trei termeni: Tata, Nume, Imparatie si sintetizata de termenul Voie (Vointa).
Pamant si Cer servesc de legatura intre cele doua lumi.
Paine, Iertare, Greseala, corespund toate lumii Vointei omenesti.
In sfarsit, Ispita si Rau se refera la trupul de carne si la lumea fizica.
Dumnezeu este analizat sub tripla lui manifestare:
Tatal (Tatal nostru) este considerat ca existand in Ceruri, adica in toate planurile in care idealul nostru se poate revela fie in fizic, in astral sau in divin.
Acest Tata se manifesta prin alte doua aspecte:

- Verbul (numele TAU) carui adevarata cunoastere trebuie sa fie rezervata initiatilor pentru a nu fi profanat (sfinteasca-Se).

- Sfantul-Duh (Imparatia TA), realizarea vie a Divinitatii in toate intruparile sale si pe care initiatii o numesc incoronarea totala (vie)

In sfarsit Unitatea Divina apare in aceasta misterioasa invocatie a Vointei (voia TA) al carei curent de iubire strabate toata creatia de la Materie (pamant) in toate planurile sale si pana la Spirit. Ideal (Cer) in toate ierarhiile sale.
Acest curent misterios (evoca de Hermes la inceputul Tabulei de Smarald) este cel care leaga lumea divina de lumea umana.

Lumea umana

In orice moment al vietii noastre curentul de Iubire Divina patrunde in noi si ne aduce Painea spirituala de care avem nevoie zilnic pentru a asimila influentele benefice.
Dar cel mai adesea noi ne inchinam sufletul in fata acestui influx Divin care care, asemenea Soarelui luminand Pamantul nu poate patrunde totusi pana in fundul grotei pe care o sapam in noi insine, afundandu-ne in materie in loc sa evoluam catre Spirit.
Care ste asadar mijlocul de a deschide fiinta Painii zilnice de spiritualitate?
Fiecare ofensa adusa Nemuririi noastre Divine este o datorie pe care o contractam in mod liber fata de noi insine si pe care trebuie sa o platim prin „suferintele” unei viitoare intrupari. Asa cum invata Pitagora, noi dam nastere fara incetare viitorului nostru prin felul in care vointa noastra foloseste prezentul. Or, exista un mijloc de a deschide rapid poarta cerului nostru interior, acela de a sacrifica putin din egoismul nostru in favoarea unui pic din universalitatea noastra. Viata noastra egoista se afla in noi, dar viata noastra morala se afla in altii. Deci numai actionand in beneficiul altora vom putea evolua; in timp ce, actionand doar in propriul nostru interes suntem sortiti involutiei, intunecarii.
Daca cineva imi aduce o ofensa, el contracteaza cu mine o datorie morala a carei solutionare sunt liber sa o aman dupa bunul meu plac. El devine, prin actiunea sa, sclavul meu. Daca privesc ura actiunii sale si ma gandesc la razbunare, ma egoizez si generez in mod voit raul care ma ucide spiritual. Dar daca iert, ma universalizez, actionez in mod divin si distrug nu numai raul pe care eram sa-l fac, ci si raul pe care dusmanul meu l-a facut la randul sau; ajut pe masura mijloacelor mele la evolutia intregii umanitati facand atractive doua suflete care ramasesera, poate secole, repulsive unul fata de celalalt si care ar fi intarziat reintegrarea finala.
Iertarea voluntara este asadar cea mai minunata metoda de chemare a Providentei ce ne-a fost revelata. De aici importanta capitala a acestui cuvant din perspectiva crearii constientede catre om a propriei sale Nemuriri.

Lumea fizica

Aceasta creatie a „Pacatului”, adica a raului pentru noi insine, reprezinta cheia intruparii noastre in lumea carnii, in aceasta lume a Ispitei. Adam spiritual este cel care, prin dorinta sa de a se uni cu materia in speranta de a deveni mai tare decat Dumnezeu, a creat in moleculele sale, adica in noi, Ispita pentru lumea de jos.
Intre doua puteri – Ideea nuda si fara forta aparenta si Banul in aparenta atat de puternic ca parghie universala – profanul recurge la ban si nu intarzie sa-si dea seama de aceasta putere nu este decat iluzorie si ca gramada de aur se micsoreaza pe masura ce vrea sa-si raspandeasca influenta asupra unui mare numar de fiinte.
Din contra, ideea se multiplica prin numarul de fiinte care o incarneaza, creste cu timpul.
Intre Spirit, ideal subtil, si Materie, manifestare imediata, Adam a ales-o pe ultima; de aici raul, pacatul, incarnarea pe care trebuie sa le ucida facand apel la Unirea cu Ideea-Providenta prin Sacrificiul progresiv al Materiei-Destin.
Cheia intregii evolutii, a acestei posibile uniri a lui Dumnezeu cu omul, este cuprinsa intr-un singur Principiu: Iertarea.
S-ar putea incheia aici „Tatal Nostru” daca nu s-ar poseda decat primele doua grade de initiere; dar „pneumaticii” vor merge mai departe si vor evoca marele mister al alcatuirii divine. De aceea vom ridica voalul atat cat va fi posibil sa o facem fara primejdie prin urmatoarea paralela:

ADAPTARILE RUGACIUNII „TATAL NOSTRU”

Asa cum aratam inainte, termenii rugaciunii „Tatal Nostru” alcatuiesc o serie de legi valabile in toate cele trei lumi. De-a lungul vremii am descoperit ca aceasta rugaciune isi afla aplicarea la ideal, la adevar, la suferinta si multe alte categorii. Alaturat reproducem adaptarea kabbalistica: