Jocul cosmic
Fragmente
Creatia poate fi asadar vazuta ca un efort titanic exprimand un dor transcedental de schimbare, actiune, miscare, dramatism, surpriza.
Textele cabalistice medievale descriu unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a creat universul ca fiind acela de a invinge plictiseala. Crearea diverselor lumi fenomenale ii da Constiintei Absolute si de a scapa din insuportabilul Aici si Acum Etern, in experienta consolatoare si previzibila a timpului linear, spatiului limitat si nepermanentei. Aceasta ar fi atunci imaginea polar opusa si negativ oglindita a fricii umane de moarte si nepermanenta care sta la baza profundei noaste jinduiri dupa nemurie si transcendenta.
Un ateu reprezinta expresia finala a umorului cosmic. Este o unitate desprinsa din constiinta divina care si-a dedicat existenta temporara unei batalii tragi-comice pentru o sarcina vizibil imposibila. El insista si e hotarat sa dovedeasca faptul universul si el insusi reprezinta doar asamblari accidentale . Un ateu a uitat complet ca e de origine divina, nu crede in existenta lui Dumnezeu si poate chiar sa-i atace cu pasiune si violenta pe toti credinciosii. Shri Aurobindo l-a descris pe ateu ca fiind “Dumnezeu care se joaca de-a v-ati ascunselea cu el insusi.”
Analogia lumii cu filmul de pe ecran
Ceea ce ne apare ca o lume de obiecte solide este un joc al vibratiilor care in esenta este gol. Pentru a intelege cu adevarat evenimentele la care asiatam, ar trebui sa inlocuim experienta naiva de a privi filmul cu o analiza sistematica in profunzime a procesului de creare a acestuia.
Mai intai, ar trebui sa ne abatem atentia dinspre ecran, sa intoarcem capul si sa descoperim aparatul responsabil pentru iluziile pe care le percepem. Am detecta faptul ca elementul sau component esential este o sursa de lumina puternica care proiecteaza imginile pe ecran. La o inspectie mai atenta, am am mai descoperi si banda de celuloid mobila ce determina formele si culorile pe care le vedem.
Cand ne continuam explorarea, un examen mai atent al procesuli de proiectie va dezvalui ca ceea ce percepem ca pe o miscare continua si lina consta de fapt in succesiuni rapide de imagini discontinue, luminate intermitent.
Conform buddhismului tibetan, realitatea este in sens radical discontinua. Lumea oscileaza permanent si fulgerator intre existenta si inexistenta, fiind dizolvata si recreata de la un moment la altul. In mod similar, nici noi insine nu avem o existenta continua de a nastere si pana la moarte, ci murim si renastem tot timpul.
Urmatorul pas al sondajului nostru de profunzime in experiena cinamatografica ne-ar scoate in afara salii de proiectie, Am decsoperi ca filmul a inceput cu o idee in mintea cuiva, si ca toate procesele necesare pentru realizarea unui film au fost motivate de intentia de a concretiza povestea in scenariu si apoi a o transforma intr-o experienta convingator de vie.
Motivul final al existentei filmului este intentia de a furniza un gen specific de experienta.
Cosmosul nostru ar fi o “realitate virtuala” produsa de o inteligenta superioara.
Fragmente
Creatia poate fi asadar vazuta ca un efort titanic exprimand un dor transcedental de schimbare, actiune, miscare, dramatism, surpriza.
Textele cabalistice medievale descriu unul dintre motivele pentru care Dumnezeu a creat universul ca fiind acela de a invinge plictiseala. Crearea diverselor lumi fenomenale ii da Constiintei Absolute si de a scapa din insuportabilul Aici si Acum Etern, in experienta consolatoare si previzibila a timpului linear, spatiului limitat si nepermanentei. Aceasta ar fi atunci imaginea polar opusa si negativ oglindita a fricii umane de moarte si nepermanenta care sta la baza profundei noaste jinduiri dupa nemurie si transcendenta.
Un ateu reprezinta expresia finala a umorului cosmic. Este o unitate desprinsa din constiinta divina care si-a dedicat existenta temporara unei batalii tragi-comice pentru o sarcina vizibil imposibila. El insista si e hotarat sa dovedeasca faptul universul si el insusi reprezinta doar asamblari accidentale . Un ateu a uitat complet ca e de origine divina, nu crede in existenta lui Dumnezeu si poate chiar sa-i atace cu pasiune si violenta pe toti credinciosii. Shri Aurobindo l-a descris pe ateu ca fiind “Dumnezeu care se joaca de-a v-ati ascunselea cu el insusi.”
Analogia lumii cu filmul de pe ecran
Ceea ce ne apare ca o lume de obiecte solide este un joc al vibratiilor care in esenta este gol. Pentru a intelege cu adevarat evenimentele la care asiatam, ar trebui sa inlocuim experienta naiva de a privi filmul cu o analiza sistematica in profunzime a procesului de creare a acestuia.
Mai intai, ar trebui sa ne abatem atentia dinspre ecran, sa intoarcem capul si sa descoperim aparatul responsabil pentru iluziile pe care le percepem. Am detecta faptul ca elementul sau component esential este o sursa de lumina puternica care proiecteaza imginile pe ecran. La o inspectie mai atenta, am am mai descoperi si banda de celuloid mobila ce determina formele si culorile pe care le vedem.
Cand ne continuam explorarea, un examen mai atent al procesuli de proiectie va dezvalui ca ceea ce percepem ca pe o miscare continua si lina consta de fapt in succesiuni rapide de imagini discontinue, luminate intermitent.
Conform buddhismului tibetan, realitatea este in sens radical discontinua. Lumea oscileaza permanent si fulgerator intre existenta si inexistenta, fiind dizolvata si recreata de la un moment la altul. In mod similar, nici noi insine nu avem o existenta continua de a nastere si pana la moarte, ci murim si renastem tot timpul.
Urmatorul pas al sondajului nostru de profunzime in experiena cinamatografica ne-ar scoate in afara salii de proiectie, Am decsoperi ca filmul a inceput cu o idee in mintea cuiva, si ca toate procesele necesare pentru realizarea unui film au fost motivate de intentia de a concretiza povestea in scenariu si apoi a o transforma intr-o experienta convingator de vie.
Motivul final al existentei filmului este intentia de a furniza un gen specific de experienta.
Cosmosul nostru ar fi o “realitate virtuala” produsa de o inteligenta superioara.
Dansul cosmicPutem incerca acum sa rezumam revelatiile din starile holotropice care descriu existenta ca pe o fantastica aventura perceptiva a Constiintei Absolute – un infinit dans cosmic, o piesa extraordinara, sau o drama divina. Producand-o, principiul creator genereaza din sine si in sine nenumarate imagini individuale, unitati scindate ale constiintei, care-si asuma diverse grade de autonomie si independenta. Fiecare dintre acestea reprezinta ocazia unei experiente unice, a unui experiment al constiintei. Cu pasiunea exploratorului, a savantului si a artistului, principiul creator experimenteaza cu toate experientele care pot fi concepute, in nesfirsitele lor variatiuni si combinatii. In aceasta piesa divina, Constiinta Absoluta gaseste posibilitatea de a-si exprima bogatia interioara, abundenta si imensa creativitate. Prin creatiile ei, ea traieste miriade de roluri individuale, intalniri, drame complicate si aventuri la toate nivelurile imaginabile. Aceasta divina piesa a pieselor acopera toata gama de la galaxii, sori, planete si lumi, pana la plante, animale si oamenimsi pana la particule nucleare, atomi si molecule.
Mintea Universala traieste in mod constient toate aspectele creatiei, atat ca obiecte abservate cat si ca stari subiective. Toate rolurile din drama cosmica au, in ultima instanta, doar un singur protagonist: Constiinta Absoluta. Acesta este cel mai important adevar despre existenta dezvaluit in Upanisade indiene.
Unul din “motivele creatiei” pare sa fie “nevoia” principiului creator de a ajunge sa se cunoasca pe sine, astfel incat “Dumnezeu sa-l poate vedea pe Dumnezeu” sau “Fata sa poata privi Fata”. In masura in care divinul creeaza pentru a-si explora propriul potential interior, neexprimarea gamei complete a acestui potential ar insemna o autocunoastere incompleta. Iar daca Constiinta Absoluta este Artistul, Experimentatorul si Exploratorul Suprem, omiterea unor optiuni semnificative ar compromite bogatia creatiei.
Existenta laturii umbrite a creatiei ii accentueaza aspectele luminoase, favorizand contrastul, si confera o extraordinara bogatie si profunzime dramei universale. Conflictul dintre bine si rau in toate domeniile si la toate nivelurile existentei este o sursa inepuizabila de inspiratie pentru povestiri fascinante.
Sri Ramakrishma a fost intrebat de ce exista raul in lume, iar el a raspuns: “ca sa ingroase intriga”
Daca am continua acest proces de epurare a umbrei universale, creatia si-ar pierde imensa profunzime si bogatie si in cele din urma am sfarsi prin a avea o lume incolora si neinteresanta.
Intrucat piesa divina, drama cosmica este de neimaginat fara protagonisti individuali, fara entitati separate distincte, existenta raului e absolut esentiala pentru crearea lumii asa cum o cunoastem.
Ingerul cazut Lucifer (literalmente: Purtatorul Luminii), este reprezentant al polaritatilor, si este vazut ca un personaj demiurgic. El poarta omenirea intr-o calatorie fantastica prin lumea materiei. Abordand aceasta problema dintr-o alta perspectiva, putem spune ca, in ultima instanta, raul si suferinta se bazeaza pe o falsa perceptie a realitatii, indeosebi credinta fiintelor simtitoare in eul lor individual separat.
Intregul cosmos este, in cea mai profunda natura a sa, o singura entitate, de dimensiuni inimaginabile – Constiinta Absoluta, Toate rolurile din drama cosmica au, in ultima instanta, doar un singur protagonist. In toate situatiile care implica elementul raului, cum ar fi ura, cruzimea, violenta, nefericirea si suferinta, principiul creator joaca un joc complicat cu sine insusi. Agresorul este identic cu agresatul, dictatorul cu cel oprimat, violatorul cu persoana violata, ucigasul cu victima.
Lumea materiala si toate evenimentele din ea sunt esentialmente vide. Prin meditatie putem descoperi goliciunea tuturor obiectelor materiale si absenta unui sine separat de propria noastra finnta. Forma e goliciune si goliciunea e forma.
Motivul pentru care hotaram sa interpretam jocul de lumina si sunet ca pe o poveste reala, iar pe protagonisti ca pe niste entitati separate, este acela ca ne intereseaza experienta care rezulta de pe urma unei asemenea strategii.
Universul este un vis tesut din visuri; numai EUL este treaz.
In consecinta, cel ce vrea sa aiba
Dreptate fara nedreptate,
Ordine fara dezordine,
Nu intelege principiile
Cerului si ale pamantului
Nu stie cum
Se-mbina lucrurile impreuna.
(Sung-tzu – “Mare si mic”)
