Eu Sunt Suveran Avatar Impersonal: Trecerea la universul holografic

TRECEREA IN UNIVERSUL HOLOGRAFIC

De Tom Kenyon (ii multumim Vioricai Mocanu)

Cantareste cam 1400 g, insa este atat de compact incat contine mai multe conexiuni decat numarul de stele din universul cunoscut. Daca ceva este considerat magic, atunci este acest microunivers. Controleaza simultan atat de multe sarcini, incat cele mai performante calculatoare s-ar simti rusinate. Transforma lumina in imagini usor de recunoscut, traduce sunetele in limbaj si le da un sens. Si printr-o extraordinara transformare magica, face din biologie o experienta a mintii. Acest vrajitor este, bineinteles, ... creierul vostru.
Cercetatorii care studiaza creierul au stabilit, suficient de corect, ca noi folosim doar o mica parte din imensul sau potential. Compar asta cu a avea o camera video performanta cu sunet stereo, pe care o folosim doar pentru poze.
Exista diferite motive pentru folosirea abilitatilor noastre "la mai putin decat maximul posibil". In primul rand, este vorba despre modul in care suntem educati.

Educatia Limitarii

Metodele noastre curente de educatie sunt inca bazate, in mare parte, pe cele din perioada industriala: citire, scriere si aritmetica. Din pacate, aceasta modalitate de educatie nu pregateste copii pentru cererile secolului al XXI-lea, nici nu stimuleaza potentialul nefolosit al creierului. Stiti, creierul nostru nu activeaza noi celule cerebrale, pana cand nu apare un stimul, fie din mediul intern, fie din cel extern.
Cercetarea arata clar ca perioada critica pentru dezvoltarea creierului este in primii doi ani de viata, urmata de o a doua perioada de cinci ani. Si totusi, majoritatea copiilor sunt lasati singuri, pe parcursul acestor perioade critice pentru formarea sistemului lor nervos.
Apoi, acesti copii intra intr-un sistem educational depasit, care inabusa curiozitatea si descurajeaza gandirea independenta. Cei mai multi dintre noi sunt produsul unei astfel de "educatii". Iar rezultatul este ca noi folosim mai putin de 10% din potentialul creierului nostru.
Mai exista un alt motiv pentru care folosim atat de putin din puterea potentiala a creierului nostru.

Corpul Calos

Din punct de vedere neurologic, creierul nostru este impartit in doua. Intr-un mod cumva foarte real, noi avem doua creiere in capetele noastre. Si aceste doua creiere experimenteaza lumea in moduri foarte diferite. In timp ce una dintre partile creierului poate sa vorbeasca, cealalta este muta.

Emisfera stanga (pentru majoritatea oamenilor) este verbala. Vorbeste. Creeaza si interpreteaza limbajul. Indeplineste aceasta minunata functie, prin intermediul a doua mici zone de aglomerari de neuroni din neocortex. Aceste zone se afla in partea stanga a capului, in jurul urechii. Daca aceste zone sunt lezate, omul poate sa-si piarda abilitatea de a vorbi si/sau de a intelege limbajul.
De asemenea, partea stanga percepe lumea intr-un mod logic, secvential. Ii place sa aiba totul pus la locul lui.

Insa partea dreapta a neocortexului vede lucrurile diferit. In primul rand, nu vorbeste. In al doilea rand, nu este in mod specific logica. Se simte confortabil cu paradoxurile - zonele gri ale experientei. Lucrurile ce nu sunt secventiale ii sunt la indemana. Poate sa descopere tipare ascunse in lucruri care par nelalocul lor. In stari normale de functionare, exista un anumit nivel de coordonare intre cele doua parti. Si ceea ce ne permite noua sa coordonam aceste doua lumi de perceptii intr-una singura, completa, este un fascicol gros de fibre nervoase, aflat in zona centrala a creierului, numit corpul calos. Cu cat exista mai multe conexiuni posibile in corpul calos, cu atat exista mai multa comunicare intre cele doua emisfere. Iar co-ordonarea intre cele doua emisfere ii permite omului sa gandeasca simultan, atat cognitiv cat si intuitiv.
Exista motive foarte practice pentru folosirea ambelor emisfere. Prin anii '60, un angajat al unei companii de ceasuri elvetiene a descoperit o noua modalitate de masurare a timpului - ceasul digital. Incantat, el a aratat inventia superiorilor sai. Acestia au refuzat-o. "Asta nu e ceas", au spus ei. "Nici macar nu are parti care se misca". Viziunea lor limitata a fost generata de dominatia emisferei stangi. Ei nu puteau vedea in afara cutiei lor. Ceasul digital depasea prea mult tiparul a ceea ce ei se asteptau sa vada. O companie mica numita "Texas Instruments" a folosit patentul si restul este istorie. Elvetia nu mai este capitala ceasurilor lumii.
Pe masura ce patrundem intr-o lume din ce in ce mai complexa, vom avea nevoie sa dezvoltam o inteligenta si o creativitate mai mare, pentru a-i face fata.
Inca din anii ˜80 am fost implicat in folosirea sunetului si a starilor modificate de constienta, pentru cresterea activitatii creierului si a inteligentei. Am fondat "Cercetarea Acustica a Creierului" si am creat o serie de casete audio numite Gimnastica Mintii. Sunt folosite si astazi de sute de oameni pentru cresterea performantei creierului.
Continuand sa explorez folosirea starilor modificate de constiinta pentru cresterea inteligentei si a creativitatii, am fost surprins de similitudinile dintre experientele oamenilor. Era ceva obisnuit sa se faca o descriere a unui fel de conexiune intre ei si viata in general. Unii chiar au folosit fraza "plasa vietii", ca si cum toate fiintele erau cumva interconectate in moduri care sfidau gandirea logica. Desigur, astfel de introspectii au fost impartasite, de-a lungul timpului, de multi mistici si "exploratori ai mintii", inclusiv de popoarele indigene. Privind descrierile lasate de acesti exploratori ai mintii, se vede clar acest lucru.
In timp ce descrierea mistica a interconexiunii are o istorie lunga, de mii si mii de ani, descrierea stiintifica a interconexiunii s-a nascut doar in ultimii treizeci sau patruzeci de ani. A luat nastere din stiinta holografiei si se face referire la ea ca la Universul Holografic.

Enigma holografica

Astazi, hologramele sunt chiar comune, dar in 1970, cand am vazut prima holograma in San Francisco, ele erau foarte rare. Imi aduc aminte ca am pasit in sala mica si intunecoasa a Galeriei de Arta "Haight Holo" si mintea mea era uimita. Fotografiile pareau ca plutesc in aer, in afara ramelor. Mergand in jurul acestor aparitii stranii, puteam sa privesc in sectiunile imaginilor si sa vad lucruri pe care nu le-asi fi vazut niciodata intr-o fotografie obisnuita. Intrigat, am inceput sa studiez fizica hologramelor. O lume ilogica si fascinanta a iesit la iveala. Pe cat de bizar ar parea, se poate taia orice parte din holograma, iar in acest fragment se poate vedea intreaga imagine! Cum se poate asta? Stiti, hologramele sunt facute expunand un film la fascicole laser, care sunt alcatuite din lumina coerenta. Fiecare foton este aliniat cu toti ceilalti fotoni. Acest lucru este foarte diferit de lumina obisnuita, in care fotonii sunt mult mai dispersati, dezordonati. Ca sa spunem asa, fiecare foton asculta de propriul ritm. Dar in fascicolele laser exista doar un singur ritm si toti fotonii urmeaza aceeasi directie si frecventa.
Metodologia folosita in crearea hologramelor nu ne preocupa pe noi aici, asa ca nu voi intra in amanunte. In plus, multora nu le pasa. Le place doar sa priveasca fotografiile stranii.
Asa cum am spus, se poate taia orice parte si in micul fragment se poate vedea intreaga holograma. Fiecare fragment de holograma poarta intreaga imagine. O alta modalitate de a spune asta este ca macrocosmosul pozei este mentinut in microcosmosul fiecarei parti.
Aceasta incepe sa semene din ce in ce mai mult cu descrierea misticilor. Cand o persoana intra profund in stari modificate de constienta, adesea apare o experienta universala de interconexiune. Si asta pare ca se petrece independent de contextul (sau dogma) preferat de acea persoana.

O intalnire in parc

Imi amintesc o intalnire neasteptata cu universul holografic, pe cand aveam douazeci de ani. Ma plimbam intr-un parc aproape de casa mea. Era in amurg si eram cuprins de o stare profunda de calm. Nici pana astazi nu stiu ce a declansat-o. Tocmai terminasem de invatat pentru una dintre materiile pentru facultate si ma hotarasem sa fac o plimbare prin parc.
Pe cand urcam un mic deal, am vazut un sir de masini pe strada de jos. Farurile din fata erau aprinse si in lumina crepusculara semana cu un brad de Craciun miscator.
Brusc, am putut sa-i simt pe soferi intr-un fel care sfida logica. Le-am simtit sperantele, dorintele, visurile, fricile. Multi se intorceau acasa dupa slujba. Pe unii ii asteptau niste case goale, pe altii, familiile. Inima imi era plina de imensitatea perceptiei si am observat ca aerul era umplut de un fel de energie. Acest tip de experienta era nou pentru mine, cel de atunci, si nu aveam un limbaj pentru a-l descriere. Dar am simtit iubirea. Am simtit ca si cum fiecare atom din lume stralucea de iubire si, intr-un fel inexplicabil, acea iubire incerca sa ajunga la toti, la toate fiintele. Ajungea la mine, la strainii ce-si conduceau masinile spre casa, la pasarile din copaci, chiar si la soarecii din iarba, sau la greierii ce cantau in amurg.
Totul a durat cam o ora. Apoi, sentimentul interconexiunii a inceput sa dispara. M-am plimbat catre casa, cuprins inca de starea de pace de la care pornise tot. Dar mintea mea se intreba: Cum se putea ca ceva cum e iubirea, sa existe chiar in atomii universului?
Ma gandeam la asta, cand am ajuns la un prag foarte ciudat. Stateam in intuneric, sub o mare ramura a unui stejar. Cealalta parte a copacului era luminata de un felinar. Eu eram in intuneric, iar cealalta parte in lumina. Momentul era ciudat, ca si cum lumea aceasta si cea mitica s-au intalnit temporar. Pe cand treceam din intuneric spre lumina, am auzit, in mod distinct, o voce care-mi spunea: "Nu te mai poti intoarce niciodata." Am impietrit. M-am uitat sa vad daca era cineva langa mine, deoarece vocea era foarte reala. Nu era nimeni. Am mers, tacut, catre casa.
De-atunci am ajuns sa inteleg ca acea stranie iubire atotcuprinzatoare este reala. Grecii antici ii spuneau "agape", sau iubire divina. Ea emana continuu, catre toate fiintele din fiecare colt al universului. Pentru cei ce au ochi sa vada, ea poate fi vazuta. Pentru cei ce au urechi sa auda, ea poate fi auzita. Dar majoritatea dintre noi nu intra niciodata in starile profunde de constienta, unde ea poate fi experimentata direct.
Sa clarific! Ultimul paragraf este parerea mea, bazata pe treizeci si ceva de ani de experienta personala cu starile modificate de constiinta. Ca un explorator al constiintei, aceasta este experienta si credinta mea. Dar este doar o credinta. Se intampla sa fie impartasita si de alti Argonauti ai Mintii, dar in mod sigur nu este un fapt stiintific, sau nici macar o premisa. Nu exista nici o modalitate de a masura iubirea. Dar masurarea este standardul stiintei, iar fara cuantificare nu exista cercetare stiintifica.
Am subliniat acest punct, deoarece sunt pe un teren miscator. Creez o punte intre lumea stiintifica si lumea mistica. Cred ca stiinta si misticismul se vor uni intr-o zi, dar metodele lor sunt atat de diferite, incat e nevoie de un nou tip de abordare, altul decat cel obisnuit. Dar, indiferent de modul in care va arata, in final, sinteza dintre stiinta si misticism, cred ca putem privi unele teritorii comune.
Experienta mea mentionata mai sus, a fost o clasica intalnire mistica. A fost relatata de practicienii fiecarei traditii spirituale de pe planeta. Chiar daca descrierile sunt adesea destul de diferite, introspectiile esentiale ale acestor traditii diverse sunt aceleasi - exista o interconexiune esentiala intre viata si cosmos. Felul in care ea este interpretata variaza in functie de traditia spirituala, dar interconexiunea apare in toate tipurile de experiente mistice.
In cartea sa "Universul Holografic" (http://www.edituracarteadaath.ro/colectii.php?id=5), Michael Talbot discuta bazele stiintifice ale acestui tip de experienta mistica. Este o carte importanta si o recomand calduros tuturor celor interesati de aceste lucruri. Daca teoria este adevarata, noi toti facem parte din holograma universala, o parte indispensabila din puzzle-ul cosmic. Intregul cosmos se afla in interiorul nostru, nu numai pentru ca suntem parte din holograma universala, ci si pentru ca suntem holografici, prin natura noastra. Aceasta este intr-adevar una dintre invataturile fundamentale ale majoritatii Filozofiilor Perene si traditiilor mistice. Intr-un mod inexplicabil, purtam cosmosul inauntrul nostru. In cele din urma, explorarea propriei constiinte ne conduce in taramurile cosmice ale existentei. Suntem ca banda lui Mobius. Pe o parte a benzii suntem fiinte umane individualizate, izolate. Totusi existam si pe cealalta parte a benzii. Acolo suntem parte din intreg. Suntem Unu cu tot ce inseamna viata si intregul cosmos este in interiorul nostru.
Astfel de lucruri par ilogice pentru modul nostru obisnuit de gandire. Dar, in starile modificate de constiinta, ne adancim intr-o altfel de lume, o lume de un paradox extraordinar.
Am lucrat mult in aceasta zona a cercetarii creierului si cred ca multe din revelatiile mistice, cum ar fi interconexiunea, sunt declansate de modificarile in starea creierului.
Imi amintesc de momentul cand am inceput interpretarea EEG-urilor subiectilor care ascultau Wave Form (o inregistrare pe care am realizat-o in cadrul Cercetarii Acustice a Creierului). Multe dintre aceste persoane aveau experiente profunde neobisnuite, inclusiv senzatii de plutire, miscare prin spatiu si sentimente de interconexiune. Aceasta parte nu m-a surprins, dar zona unde creierul arata reactia era neasteptata. Era un punct situat in partea de sus a capului. Acesta, mai mult decat oricare alta parte din creier, arata cresteri mari in frecventa theta. Acest punct corespundea "chakrai coroanei" din yoga, care uneori era numita "lotusul cu o mie de petale". Aceasta chakra este asociata cu starile de constiinta transpersonale, sau universale.
Acest lucru m-a intrigat. Mi-am petrecut o buna parte din timp in urmatorii ani, urmarind cum poate fi reprodusa, in mod consecvent, o astfel de reactie. In cele din urma, am ajuns la concluzia ca astfel de reactii fac parte dintr-un tipar mai mare al creierului si ca au legatura cu psihicul si valorile persoanei. Cu alte cuvinte, in timp ce unele persoane ascultau Wave Form si traversau universul, altele doar se relaxau. Iar unele adormeau!
Imi aduc aminte de un incident cu un specialist cardiolog, atunci cand a ascultat, pentru prima oara, Wave Form. Grupul sau de prieteni l-au indemnat sa asculte CD-ul, deoarece se gandeau sa-l foloseasca in programul lor de controlare a stresului pacientilor. Doctorul cel sceptic si-a pus o pereche de casti pe urechi si s-a asezat mai comod in scaun. El a relatat ca, initial, s-a plictisit si apoi a inceput sa motaie, dar fara sa adoarma. Apoi a auzit sunetul distinct al unei locomotive. Mirandu-se cum se poate ca o locomotiva sa fie la el in birou, s-a straduit sa deschida ochii. Spre uimirea sa, sunetul locomotivei era de fapt sunetul sforaitului sau!
De fapt, toti cei care au ascultat Wave Form au demonstrat ca CD-ul este foarte eficient in generarea starilor profund modificate ale mintii, dar continutul acestora varia mult, de la individ la individ.
O alta parte a misterului, in ceea ce priveste functionarea creierului, mi-a fost dezvaluita cand am intalnit lucrarea recent publicata a lui Andrew Newberg, M.D., autorul cartii "De ce Dumnezeu nu pleaca". Folosind instrumente avansate de cercetare neurologica, Dr. Newberg a reusit sa identifice o zona a creierului care parea sa fie cruciala in experienta mistica. El si asociatii sai au urmarit activitatea creierului la diferite persoane care mediteaza. Unii erau mistici crestini, altii yogini, altii budisti, etc. Dr. Newberg aduna persoane care meditau, asa cum altii colectioneaza cartoane cu poze ale jucatorilor de baseball. El i-a dat fiecarui subiect un buton. Cand acestia atingeau cea mai profunda stare de meditatie cu care erau obisnuiti, apasau pe buton.
Acest moment era marcat pe inregistrarile in timp real ale activitatii creierului lor, pentru a vedea daca existau lucruri comune in starile lor mentale. Existau. Indiferent de traditie, de scoala spirituala, sau metoda de meditatie folosita, raspundea aceeasi zona din creier.
Acest punct comun din creier a fost identificat ca zona de orientare. Acest centru neurologic este responsabil de orientarea noastra in spatiu. Spre exemplu, cand mergem intr-o camera, zona de orientare coordoneaza informatia senzoriala, ajutandu-ne sa nu ne lovim de lucrurile din incapere. In acest timp, zona de orientare este foarte ocupata cu directionarea semnalelor senzoriale. Celulele sale sunt foarte active.
Dar in timpul starilor de meditatie, zona de orientare "s-a dus la culcare"! Celulele sale nu mai proceseaza informatiile senzoriale. Cu alte cuvinte, nu mai urmareste perceptia spatiului exterior.
Cred ca aceasta schimbare radicala din zona de orientare se datoreaza, probabil, unei modificari a atentiei. Prin natura sa, meditatia este un proces de urmarire a spatiului interior. Perceptia spatiului exterior este abandonata. Iar ceea ce ramane sunt experientele din insasi sursa spatiului interior - mintea.
Am mentionat mai devreme faptul ca diferite traditii mistice, descriu in mod universal, experiente de interconexiune. Astfel de sentimente sunt adesea insotite de schimbari in spatiul perceput. Fenomenul de perceptie a universului holografic (sau interconexiunea mistica) pare sa fie intim conectat cu schimbari in spatiul si timpul perceput.
De asemenea, in mod uzual, cei care mediteaza descriu simtamantul ca timpul se transforma profund, in timpul calatoriilor lor interioare. De exemplu, cineva a trait experienta nasterii, evolutiei si mortii intregului univers, impreuna cu senzatia de timp etern. Cand a deschis ochii si s-a uitat la ceas, trecusera doar 15 minute.
Exista intr-adevar perceptii fascinante neobisnuite, care adesea au loc in perioadele de meditatie profunda. Una dintre ele se refera la inteligente ne-intrupate, uneori numite fiinte de energie.
In cultura occidentala, astfel de lucruri sunt considerate fara sens si, intr-un fel, sunt non-senzoriale. Nu pot fi percepute cu cele cinci simturi. Mi degraba sunt percepute direct prin simturile interne ale mintii.
Multe culturi si traditii spirituale vorbesc despre aceste fiinte neobisnuite. De exemplu, culturile indigene spun foarte clar ca aceste fiinte sunt reale si ca se poate interactiona cu ele. Multi crestini cred in ingeri, care sunt si ei fiinte de energie. De fapt, de-a lungul anilor, am avut experiente cu atat de multi ingeri, incat ii consider o realitate.
Poate parea ca e un salt mare de la universul holografic, sau de la interconexiune, la fiintele ne-intrupate. De fapt, se poate experimenta interconexiunea, fara sa le intalniti.

CD-ul Infinite Pool (Rezervorul infinit)

Dar o fiinta de energie mi-a aparut intr-o zi in meditatie si mi-a spus ca prin sunet se putea accelera evolutia creierului holografic. Aceasta fiinta de energie s-a dovedit a fi fost un "akul", o fiinta cunoscuta ca "cel vechi" de catre alchimistii egipteni. Aceste fiinte sunt extrem de evoluate, iar acest "akul" m-a invatat cum sa folosesc, in noi moduri, structurile de sunete.
Am interactionat cu fiinte de energie din numeroase scoli si culturi, iar parerea mea este ca unele dintre ele au informatii nepretuite de impartasit celor care sunt dispusi sa asculte. Testul meu de validitate este daca sugestiile lor au valoare practica, sau nu. In cazul acestui "akul" am recunoscut imediat nivelul desavarsit de cunoastere pe care il avea. Dupa ce am inregistrat programul in toata complexitatea sa, eram si mai convins ca acesta era un lucru extrem de valoros.
Celelalte treisprezece voci sunt ale altui grup de fiinte cu care lucrez de cativa ani. Cunoscuti ca Hathori, ei sunt maestri ai sunetului si iubirii. Cand i-am intalnit pentru prima oara, in meditatie, lucram deja de zece ani in domeniul sunetului. Dar cunoasterea lor a depasit-o cu mult pe a mea si au deschis noi perspective pe care nici macar nu mi le imaginasem. In ultimii ani grupul meu de mentori a crescut la treisprezece si celelalte voci pe care le auziti in inregistrare sunt ei, cantand "prin" mine.
Aceste voci creeaza in interiorul creierului tipare complexe si stabile de unde. Ca rezultat, se creeaza geometrii extraordinar de complexe, in interiorul acestor tipare stabile de unde. Aceasta este, pentru toate intentiile si scopurile, geometrie sacra in actiune. Efectele acestor forme geometrice sunt multidimensionale prin natura lor (asta insemnand ca sunt accesate simultan mai multe dimensiuni ale constiintei, in functie de dezvoltarea si constienta ascultatorului). Este greu de descris, daca nu il ascultati, dar voi incerca. Imaginati-va ca simtiti in interiorul capului un camp de geometrie sacra, ce oscileaza permanent. Cateodata simtiti un cerc de lumina, cateodata alta forma geometrica. Fiecare punct de pe forma geometrica emite un ton. Pe masura ce tonurile se activeaza, zonele corespunzatoare de pe creier, asociate cu acele puncte, sunt activate in moduri foarte neobisnuite.
In plus apare un complex de imagini, ce pare ca pluteste in interiorul capului. Aceste imagini curg din lumea proprie interioara si sunt expresii firesti ale constiintei multidimensionale.
Cred ca dezvoltarea constiintei multidimensionale este unul dintre urmatorii pasi naturali in evolutia noastra si ea poate fi auto-generata. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa asteptam ca altii sa dezvolte aceasta capacitate, putem s-o dobandim singuri. Exista un motiv bun pentru a face aceasta - dezvoltarea constiintei multidimensionale mareste atat inteligenta, cat si creativitatea.
Intr-o zona ezoterica, cultivarea multidimensionalitatii va permite sa "urmariti" simultan mai multe stari de constiinta. Cunoasterea ezoterica este dobandita si folosita mult mai eficient, de o minte ce este capabila sa fie constienta, simultan, de mai multe lucruri. Uneori constiinta multidimensionala este numita universul holografic, iar portalul catre acest univers este prin propriul creier.
Prin aceasta poarta puteti vizita alte lumi si puteti dobandi revelatii interioare pe care nu vi le-ati imaginat niciodata ca fiind posibile. Intr-adevar, dupa ce am experimentat acest program in ultimele sase luni, sunt convins ca el se va dovedi a fi o unealta nepretuita pentru cei care doresc sa acceseze extraordinarele potentiale al creierului.
Protejeaza mediul inconjurator - esti sigur(a) ca e nevoie sa printezi acest e-mail?