Lumina Neapropiata (Ioan Alexandru)

Singuratate si Monada

Singurãtatea, din fericire, sau mai curând din nefericire, tot omul stie ce inseamnã. Monada însã este o notiune mai complexã si mai greu de definit.

 Termenul “monadã” vine din grecescul “monas” care înseamnã unitate. Leibnitz, pãrintele Monadologiei sau “Teoriei monadelor” (text redactat în 1714), este filozoful-matematician extrem de putin permeabil la principiile materialiste ale lui Descartes, fiind mai curând atasat fizicii moderne a lui Huygens, care atribuie corpurilor, în afara formei si extinderii spatiale, si forte interne, de coeziune, care le asigurã stabilitatea si autonomia. De la “forte” la Fortã nu este decât un gând îndreptat cãtre cer si Leibnitz l-a gândit !

 Atunci când spune cã “monada este unitatea fiintei”, aceastã “unitate” o putem interpreta în dubla sa acceptiune: aceea de unitate de mãsurã a profunzimii fiintei, dar si de fortã de coeziune a principiilor vitale cu care ne nastem. Conform definitiei, o monadã este “o fortã ireductibilã”, care cuprinde deopotrivã planul, sursa care a creat planul si rezultatul lui, adicã încreatul. Monada este unirea materiei vizibile cu materia invizibilã sau “subtilã”. Monada este unul în toate si toate în unul. Mitr. Hierotheos Vlachos[1], pãsind pe urmele lui Leibnitz, vede MONADA în Dumnezeu, care este “unul si întreit”:

“Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Dumnezeu este împărţit, dar neâmpărţibil... El este unit în chip împărţibil". Şi apoi încheie spunând: „Din această pricină, atât împărţirea, cât şi unirea sunt un paradox".

Sfântul Thalassie scrie acelaşi lucru: „Monada mişcându-se către triadă rămâne monadă; iar triada adusă din nou la monadă rămâne triadă; ceea ce este un paradox".

 Monada este omul ca parte a divinitãtii, omul-carne si omul-spirit în continuã unire si transformare, de-a lungul anevoiosului proces al autocunoasterii, lumen naturae, care trece prin introspectie, prin coborârea în adâncuri tulburi, în acea “vale a plângerii”. “Doar în lacrimi poti sã-ti regãsesti faţa” – spune Cioran, dându-i suferintei un sens, iar acest sens este spre cunoasterea de sine. Nu mã plâng, Doamne, dar plâng... Acest lucru se face departe de lume, dacã urmãrim atingerea esentei si nu a fatadei. Introspectia are nevoie de singuratate, iar singuratatea, odatã ce i-am strigat numele, poate fi îmblânzitã în folosul nostru. In acest sens, Cioran a fost un îmblânzitor de singurãtate, cãci ce altceva sugereazã fraza “Singurãtatea nu te învatã sã fii singur, ci singurul”?

Filozoful, poetul cautã uneori singurãtatea, fugind de lume, dar fuga vine abia dupã ce a experimentat-o, dupã ce a gustat din amãrãciunea acelei singurãtãti. Omul, pentru concluzii vitale, are nevoie de tãcere, fiindcã atunci când el îsi scrie pe suflet, îsi scrie sufletul. Iar atunci când îsi scrie sufletul, încearcã sã se acordeze cu unda divinã, cu Logosul. Acel om care va reusi, va fi cu adevãrat “trezit”, va fi cu adevarat un “initiat”. Numeascã-l cine-o vrea, cum o vrea (din invidie, din rãutate sau din porunca altuia): schizofren, autist, nebun, besmetic, omul trezit îsi poate contempla monada si poate descoperi rostul ei. Din oaie de turmã devine, fãrã voia lui si chiar fãrã stirea lui, pãstor.

 Un asemenea pãstor de suflete a fost, este si va fi de-a pururi Eminescu. Este destinul marilor oameni - filozofi, poeti, artisti în general, - acei “iluminati” pe care i-a dat lumea în tumultoasa ei existentã, ca pentru a-i sublinia legitimitatea. Acesti “iluminati”, sau “alchimisti” care populeazã Shambala, sunt cei ce vãd fãrã a fi prezenti, sunt cei ce aud rezultanta vocilor interioare ale celorlalti, le înteleg si le rãspund, fiecare în limbajul care îi este propriu, - poezie, prozã, muzicã, filozofie, arte plastice s.a.m.d.. Ei sunt expresia monadei ca om în interactia lui cu divinitatea din lãuntru si cu lumea din afarã, ca om liber dar si legat constient de ea. Retragerea temporarã si aparentã din lume, este o necesitate pentru ei. “Intr-un cuptor deschis pâinea nu se coace”, spunea Coelho. Acele exercitii de singurãtate, necesare, cãci artistul experimenteazã singurãtatea pentru ca apoi sã o transforme în sursã de inspiratie, acele exercitii deci, odatã sfârsite, uneori se pot eterniza. Dar nu din cauza obisnuintei de a pãstra dinstanta, ci dintr-un fenomen de nerezonantã cu cei din jur, rãmasi în urmã, ca evolutie spiritualã. Ion Deaconescu, sesizând cu subtilitate acest aspect al însingurãrii nedorite, spune: “O, oameni, nu deschideti portile, cã s-ar putea sã nu intre nimeni”.

 Monada nu are o formã ci toate formele. Monadele sunt deopotrivã singularitate si pluralitate în unitate, în sensul complementaritãtii acelor “diferentiale divine” cum le numea Blaga. Monada este acea linie subtilã, invizibilã si imobilã, dar vie, în continua sa lucrare de transformare a omului. Aceastã transformare se face, dupã Leibnitz, nu din cauze externe, ci prin lucrarea “principiului intern” asupra simtului de perceptie a lumii înconjurãtoare si a celei nevãzute. Ea atinge, tangential, deopotrivã pe om si pe Dumnezeul din el, atât cât încape El în om. De aici toatã suita diversificãrii în naturã si a ierarhizãrii monadelor. Nici o monadã nu seamãnã cu alta, dar toate împreunã refac întregul. Monadã sau suflet, tot una. Monada ar fi scara cu mai multe trepte, sau cu mai putine, pe care o avem de urcat de-a lungul unei vieti terestre. Cu fiecare treaptã mai sus, avem o altã perspectivã, iar mintea si sufletul se îmbogãtesc întru sporirea constiintei. Pentru om, nu materialul din care este confectionatã scara este important, ci numãrul de trepte de urcat.

 Monada este ATMANUL indian, cel ce este “mai mic decât mic si mai mare decât mare”, dar este si CABIR-ul grec, acel zeu pitic si urias totodatã. Este atomul, este punctul si infinitul din el si din afara lui, este microcosmos si macrocosmos, unul si acelasi lucru, privit în oglinda timpului.

 Si acum, de la monadã la monadã, haideti sã ne privim mâinile. Ce vedem ? Omul are 5 degete la o mânã, atâtea cât sã numere perioadele de evolutie a pãmântului, a vietii si a materiei din univers. Iatã monada! Ce ar fi mâna fãrã cele 5 degete si ce ar fi cele 5 degete fãrã legãtura lor cu palma? Ce ar fi palma fãrã trup si trupul fãrã creier? Ce este omul fãrã Dumnezeul din el? Este antimonada, este trupul condus de un creier atrofiat, este un “zombi”, acel trup “mort" care poartã douã brate ce se terminã cu doi pumni, gata sã loveascã. Iatã si rostul vietii noastre terestre: triumful monadei asupra antimonadei.

 Omul, ca monadã si totodatã parte din Monadã, oscileazã între omul ca “zeu cãzut, care-si aminteste de ceruri”, al lui Lamartine, si cerul lui Cioran, ca “singura limitã pentru delirul inimii”.

 Antonia Iliescu

23 iunie 2006

 http://www.antonia-dinsuflet.be/eseuri.htm#Singurãtate_

Rumi, in cateva poezii, rezuma 'Cu adevarat, in El ne vom intoarce'

2013: anul in care sufletul se uneste cu trupul (Lauren Cargo)

2013: anul in care sufletul se uneste cu trupul

De Lauren, pe 17 ianuarie 2013

La multi ani! Asadar, nu numai ca am reusit sa ajungem în 2013… un an (13) absolut sacru, influent, deosebit de creativ, alchimic si transformativ… dar si intr-o noua era (de aur) a lumii. Desi imi este greu sa inteleg ce inseamna asta pentu mine/voi/noi chiar acum, felicitarile sunt categoric potrivite. Celebrarile complete inca nu au inceput… mai avem de lucrat la integrarea corpurilor mai dense … dar daca sunteti foarte atenti, puteti simti ca petrecerea incepe în inima voastra.

Sunt foarte multe lucruri despre care as putea scrie, de la precedentul meu raport, care a fost, teoretic vorbind, acum o luna, dar care pare sa fi fost acum o viata… iar acest lucru este foarte adevarat, pentru multi. Acum traim, literalmente, o viata cu totul noua de la fuziunea sufletului, care s-a produs intre 12:12:12 si 21:12, (re)uniunea sacra din interiorul nostru, pe care am numit-o în trecut „punctul spiritual optim”, imbinarea fortelor divine masculine/feminine… în care spiritul se uneste cu materia, în care mintea se uneste cu inima, în care sufletul se uneste cu trupul, în care se produce Inaltarea.

Si acum?

Pleiadienii spun ca, desi acum avem acces continuu la aceasta stare exaltata de A FI, desigur ca inca mai avem de asteptat, pentru ca trupurile noastre mai dense (emotional/fizic) sa vina din urma… acest lucru nu e deloc o surpriza. Si asta este ceea ce facem acum, în timpul acestei perioade de tranzitie, care se pare ca va fi în vigoare pana la Echinoctiul din martie. Fara nicio indoiala ca aceia care sunt de mult timp în aceasta calatorie sunt foarte versati în procesul de integrare… mai intai, venirea unei noi vibratii si fericirea ce insoteste expansiunea uriasa a corpului spiritual si mental. Apoi urmeaza purificarea emotionala (cititi: prabusirea) si mutatia fizica (cititi: durere), necesare pentru a inlatura orice programe/amintiri bazate pe frica, pastrate în corpurile/celulele noastre de frecventa mai joasa.

Pentru multi dintre noi, procesul continuu de purificare emotionala si mutatie fizica se desfasoara de multi ani – el s-a intensificat foarte mult în 1999 si (mi s-a spus) se va incheia în 2013, pentru multi dintre cei care citesc aceste randuri. Pentru unii (în special persoanele Indigo, raza albastra si semintele stelare care intra in corpuri deja existente/starseed walk-ins), onorarea acestui proces de transformare a insemnat o perioada prelungita de solitudine si, în unele cazuri, de izolare si chiar de incapacitate fizica, astfel incat sa poata avea loc transformarea celulara in modelul nostru divin. Si nu a fost deloc de gluma… caci pentru aceste suflete sensibile, stimulii intensi din lumea externa au fost atat de coplesitori, incat, de multe ori, singura lor alegere a fost sa ramana în spatiul sigur de acasa, creat de ei… vreme de ani si ani de zile.

Pentru cei tinuti captivi în acest spatiu, acest proces nu a fost altceva decat o  a g o n i e si numai cei care trec prin transformarea/mutatia fizica intensa pot intelege si vor intelege calatoria de a ajunge aici. Acestea fiind spuse, Consiliul Pleiadian ne asigura ca incepem deja sa transformam calatoria noastra FOARTE launtrica, într-o calatorie catre exterior… ca, intr-adevar, „am ajuns”, chiar daca (temporar) pare altfel.

Acesta nu este genul de ajuns din vremurile trecute – în care treceam printr-un val de purificare si ajungeam pe un nou teren dimensional – ci mai mult o intoarcere vibrationala Acasa – o intregire, o ancorare completa (celulara) în ceea ce este real. Pana acum, am integrat treptat fiecare val, pe masura ce el venea peste noi, într-un mod zdrobitor, dar uneori, mi se aminteste ca acum sa ma eliberez de acele „obiceiuri”… ca asta nu mai este o realitate si ca lucrurile se misca mult mai rapid acum.

Incepand de la Solstitiul de Iarna, fiecare dintre noi s-a „conectat” intr-o maniera cu totul noua si unica. E de la sine inteles ca acest punct de „sosire” nu e acelasi pentru toti, dar exista o similaritate, la care toti ne vom putea raporta… o legatura comuna cu ceea ce este adevarat, un sentiment de unitate sincera, intelegerea si manifestarea IUBIRII pure.

Cei din lumea nevazuta mai mentioneaza faptul ca multi dintre cei care citesc aceste randuri cauta, cu sinceritate, sa faca pasul urmator în calatoria/scopul lor, simtind urgenta de a avansa/a face schimbari, dar neavand NICIO IDEE ce inseamna asta sau cum sa o faca. Cei din lumea nevazuta imi explica foarte clar ca aceasta nu e vremea în care sa facem acest lucru… ca incertitudinea actuala din jurul nostru este toata claritatea de care avem nevoie, ca sa onoram, cu adevarat, linistea.

Pe masura ce ne apropiem de echinoctiu, lucrurile se vor linisti si norii se vor risipi – insa, intre timp, aceasta trecere tainica este cel mai bine valorificata, examinandu-ne cu atentie drumul existent si permitandu-i sinelui/vietii noastre sa se acomodeze cu noile noastre obiceiuri. Aceasta perioada de tranzitie este atat de esentiala, incat ar trebui sa o intampinam cu bratele deschise, caci în curand nu vom mai avea nici timpul si nici interesul pentru o astfel de instrospectie. Ni se cere sa pretuim aceste ultime clipe de inactivitate, sa avem grija de inocenta sinelui nostru nou-nascut si sa folosim cu eficienta aceasta perioada, hranindu-ne trupul omenesc si imbratisand fiecare clipa noua, acum, cand descoperim noi parti din noi insine, în acest spatiu foarte nou si avand o  perspectiva atat de noua.

Vom avea de „digerat” atat de multe lucruri, incat cei din lumea nevazuta ne implora sa ne folosim timpul/energia acceptand acest nou nivel de intelegere si ca, treptat, deliberat, sa ne deschidem fata de inaltimile pe care ne va conduce aceasta calatorie a IUBIRII. (Mai merita mentionat faptul ca mi s-a spus ca, daca în timpul acestei perioade de recalibrare, va este dificil sa va accesati legatura cu Sursa, perioda de deconectare va trece în curand, iar necazurile voastre se vor diminua.)

 Programul de detensionare

Chiar inainte de portalul 12:12:12, am inceput sa primesc mesaje care spuneau ca aceia care au perseverat, deprinzand arta constiintei 5D, vor intra în curand intr-o perioada de „detensionare”, care a inceput la portalul datei triple si care va fi in vigoare, pentru unii, pana la echinoctiu, iar pentru altii va incepe la echinoctiu.

Acest proces deja se desfasoara, pentru aceia care intra în noile roluri de conducere si care vor fi cautati de cei care incep abia acum sa devina constienti de divinitatea lor si de programul realitatii pentadimensionale, care este, în sfarsit, disponibil pentru toti cei care il aleg. Cei care s-au pregatit timp indelungat vor merge primii, pentru a fi acolo (ca exemple vii), ca sa ii ghideze pe cei care abia intra în densitatea a 4-a si care au primele strafulgerari despre 5D, acum, cand portalurile sunt, în mod oficial, deschise. (Apropo, aflu/simt/percep o expansiune extraordinara printre acei cititori ai TWYH, care isi vor asuma în acest an, noile roluri de conducere!)

Iata cum inteleg eu asta…

Portalul 12:12:12 a avut rolul de a rupe legaturile deschizatorilor de drum, cu lumea 3D (dualitatea), dupa care, pe 21 decembrie, am trait renasterea noastra colectiva, în noua era a lumii, odata cu transmisiile solare codificate (IUBIRE universala), de la „noul Soare”. Aceasta din urma a putut fi simtita ca „o emancipare de ordinul cel mai inalt”…. o experienta colectiva de grup, de eliberare, care a dat nastere unei senzatii euforice de detasare, de expirare, de eliberare din capcana dualitatii. (NOTA: S-ar putea foarte bine ca aceasta sa fi fost o experienta temporara, inainte de integrarea frecventei 13 la nivel celular, dar este, totusi, un punct de reper pentru locul în care vom reveni, odata ce am asimilat-o.)

Acum, cand cele doua evenimente mult asteptate au avut loc, pentru cei care au lucrat activ si constient în directia Inaltarii biologice, corpul nostru fizic va trece prin ceea ce Consiliul Suprem Pleiadian numeste o perioada de „detensionare”… care va avea loc dupa ce va fi activata a 13-a spirala din ADN, spirala guvernanta a tiparului nostru de dimensiunea a 12-a/a sistemului ADN-ului nostru.

Acest proces de detensionare mi-a fost explicat ca fiind o „schimbare radicala a geneticii umane 3D, care ne va readuce la tinerete, la reinvierea proceselor biochimice, care conduc la revitalizare”... si care, presupun, inseamna acelasi lucru cu transfigurarea. Aceasta intinerire, spun ei, va fi simtita ca o intensificare a energiei, eliberarea de tiparul nostru karmic si integrarea sau asimilarea corpului Adam Kadmon. [„Omul primordial”, vezi Cabala. N.tr.] Cei care trec prin acest proces e posibil sa simta deja (in valuri) o schimbare profunda a starii fizice de bine… o invigorare sau o crestere a rezistentei, granite energetice mai ferme, o marire a sensibilitatii fata de experientele tactile si/sau o diminuare a simptomelor „Înaltarii”. În acest moment, aceste experiente inca sunt putine, dar ele se vor inmulti.

Pleiadienii spun ca, pentru acest grup, simptomele emotionale/fizice vor disparea treptat, odata cu eliberarea de vechiul model, undeva în intervalul dintre 21 decembrie si echinoctiul din martie. Unii isi vor intrupa divinitatea inaintea altora, iar unii (persoanele Indigo, pana la generatia de cristal) au divinitatea deja intrupata, dar în acest an vor iesi pentru prima oara în fata, ca lideri/exemple ale noii omeniri. (Grupul acesta din urma a receptionat semnalul transmis prin intermediul portalului 11:11, de a-si asuma functiile meritate, de custozi planetari ai tuturor taramurilor Pamantului. Acestea nu sunt obligatoriu roluri publice – dar pot fi. Daca ati primit semnalul prin inspiratie divina, un mesaj din partea ghizilor sufletului vostru, ori ati simtit nevoia de a trece la ceva cu totul nou sau iesit din comun, acesta este, în special pentru voi, un mesaj de validare, ca sa tineti cont de acea chemare.)

Mai simt ca, pe durata urmatoarelor cateva luni, exista sentimentul cert de „transmitere a tortei”, de la prima generatie de Lucratori intru Lumina, la generatia urmatoare, de seminte stelare/Indigo/raza albastra/etc., care sunt acum chemate la „serviciu activ”. Pentru acest grup din urma – cei care au lucrat în ultimii zece ani, doar la transmutarea genetica si la transformarea lor biologica – mi se spune ca aceasta va fi o perioada de finalizare genetica, ca pregatire pentru serviciul activ, în timp ce unii Lucratori intru Lumina isi vor asuma acum roluri mai „pasive” si vor avea, în sfarsit, ocazia sa mearga înauntrul lor, pentru a se ocupa, cu perseverenta, de procesul lor de transfigurare si/sau pentru a trece la roluri noi, ca intelepti/ghizi, pentru generatia urmatoare.

Prototipurile noului om

Pentru aceia dintre voi care au inceput procesul de detensionare, se poate sa fi remarcat mici schimbari în sistemul vostru fizic. (Sistem fizic este cel mai bun mod în care il pot considera, ca sa rezum esenta constientei incarnarii noastre ca om nou, care inseamna mult mai mult decat corpul fizic. El se refera la proiectia sinelui în forma fizica, insa include toate straturile de diferite densitati ale Luminii, care ne alcatuiesc intreaga experienta umana.)

Unele dintre aceste schimbari se manifesta prin faptul ca remarcam ca, dintr-odata, în lumea fizica par a fi posibile lucruri care nu pareau posibile, în urma cu putin timp… lucruri pe care se poate sa le fi evitat sau de care ati fost dezinteresati, foarte mult timp. Parti latente din noi ar putea parea ca prind din nou viata, facandu-ne din nou cunostinta cu viata, în moduri pe care le-am uitat.

În zilele de inceput ale fuziunii noastre 3D-5D, intram si iesim – vom intra si vom iesi – în mod frecvent din 3D si 5D… asa ca nu fiti descurajati, daca veti cadea din gratie în mod repetat, în timp ce ne calibram si ne adaptam la aceste noi inaltimi. Cei din lumea nevazuta doresc cel mai mult ca noi sa „nu ne grabim”, în timp ce invatam cum sa facem lucrurile aici… sa parcurgem acest proces pas cu pas si sa ne amintim ca el nu este o cursa spre o destinatie, ci un grad mai profund de trezire. Cel mai bun mod de a ne bucura de aceasta experienta este sa simtim fiecare strop din ea… fara judecata… sa fim martori la cresterea lenta a expansiunii, ca la un proces de descoperire, ce se desfasoara zi de zi sau chiar ceas de ceas.

Procesul de detensionare ne va aduce, în final, de la o stare de dependenta fizica, la cooperare reciproca cu biologia noastra. Costumele noastre trupesti sunt destinate, în mod genial, sa se adapteze, sa lucreze constient CU noi si PENTRU noi, în timpul sederii noastre ca oameni în lumea fizica – insa, vreme foarte indelungata, ele au parut sa lucreze impotriva noastra. Pleiadienii afirma ca, intrucat corpul nostru fizic a fost privat de substantele sale nutritive (adamantine) originale, acum – ca aceasta hrana (IUBIREA) este reintrodusa în celulele noastre – corpul nostru isi reaminteste de starea sa de divinitate, de auto-sustinerea si de vitalitatea adevarata.

Aceasta perioada de reintroducere a IUBIRII în celulele corpului nostru fizic este un lucru minunat de urmarit… si mi se spune sa ne asteptam la fluctuatii, caci vom intra si vom iesi din aceasta stare binecuvantata de multumire, pe masura ce celulele noastre se „desprind” de formele lor false de sustinere… care deriva din reteaua artificiala la care modelul uman 3D a fost conectat, vreme foarte indelungata.

Acum, ca am fost eliberati din aceasta retea artificiala, suntem liberi sa ne bucuram de adevarata forma si functie a modelului original divin-uman si de sistemul ADN-ului aferent, care este un sistem de auto-guvernare, ce depaseste cu mult nevoile fiintei umane 3D. Noile prototipuri umane vor fi capabile de foarte multe lucruri, iar aici, la TWYH, vom invata impreuna despre absolut fiecare aptitudine ce se dezvolta înaintea noastra, insa, de departe, cea mai miraculoasa dintre ele, potrivit Consiliului, va fi capacitatea noastra de a ne mentine în stari exaltate de bucurie creatoare, pura, în timp ce suntem în forma umana. Acest grad de bucurie, ce decurge din transcenderea emotiei (polarizate), va fi noua noastra constanta, iar pleiadienii spun ca, mai mult decat orice, ei asteapta cu multa nerabdare sa fie martori si sa participe alaturi de noi, la aceasta stare de FIIntare divina.

Simptome ale Fuziunii

Din ziua de 21 decembrie, au existat cateva semne substantiale si sigure ca am ajuns in noua lume. Chiar daca aceste semnale cosmice continua sa vina si sa dispara (traducere: sunt abia sesizabile), pe masura ce ratacim printre lumi, ele par sa se mentina, pana in punctul in care am putea conta pe ele (spuse ea, tinandu-si respiratia), ca sa discernem care este realitatea din care actionam.

Iata o lista cu cateva dintre lucrurile pe care deja le-am remarcat, atunci cand sunt concentrata in si actionez din 5D de obicei, din intamplare  (va rog sa va impartasiti nestingheriti si experientele voastre):

- Din 21 decembrie, a devenit enervant de imposibil sa te uiti la ceas, fara sa nu vezi (cel putin) doua cifre duble. De exemplu, 1:22, 1:33, 1:44 etc.€in plus, 12:21 devine ceva comun, pe langa numerele obisnuite ale pre-Inaltarii: 11:11, 12:12, 3:33, 5:55 etc. Cei din lumea nevazuta spun ca, atunci cand suntem concentrati in 3D, numerele sunt mai aleatorii, in timp ce atunci cand suntem concentrati in 5D, exista uniformitate. Un bun indiciu despre linia temporala din care actionam.

- Cat se poate de clara telepatia mentala, un special, este mai intensa/puternica /clara ca niciodata, cu toate formele de constiinta din lume si din afara ei

- Optimism, bucurie, clipe magice, expansiunea posibilitatilor, IUBIRE sporita si relatii sincere indiferent de ceea ce se intampla in lumea noastra exterioara

- Materializare crescuta si RAPIDA/sincronicitati si abundenta

- Claritate mentala crescuta, vigilenta, acces la forme de constiinta superioara, in timp real, fara temporizarea (trimis/primit) telepatica

- Creativitate sporita, vezi noi oportunitati in orice

- Te simti vioi si refractar la frica si energii joase fiind capabil sa cobori la frecventele mai joase si sa iesi din ele, cand vrei, ramanand intreg si intact

- Intelegerea clara ca nimic nu NI se intampla vreodata noua, ci din CAUZA noastra, ca TOATE lucrurile vin dinlauntrul nostru, fara exceptie

- O stare generala de pace si multumire, ce mentine perspectiva de observator ca si cand ai pluti deasupra haosului/densitatii/gravitatiei, avand capacitatea de a o observa, de a o intelege, dar nu de a o simti

- Emotii stabile/neutre sau niciun fel de emotie doar FIIntare si SIMTire, fiind total prezente

- Te simti mai impamantat, momente de stabilitate fizica/rezistenta crescuta, pastrezi mai putina apa in celule (nota: acest aspect nu este inca consecvent, dar este sesizabil in zilele de aliniere)

- Granite energetice clare faptul ca stii ce-i al tau si ce anume apartine altuia

- Capacitatea de a actiona simultan din 3D si 5D onorand/traind unimea SI dualitatea/polaritatea, in acelasi timp

- Faptul ca iti dai seama ca sistemul fizic cade in 3D, atunci cand esti in prezenta anumitor oameni sau din cauza toxicitatii mediului si/sau a celei emotionale, anumitor genuri de muzica sau de mancare etc. (vorbesc mai pe larg despre acest lucru in Cell Speak vom invata sa facem acest lucru, dar exista categoric o curba a invatarii si lucruri pe care le putem face, ca sa ne mentinem echilibrul in lumea exterioara)

- Niciun fel de imbolduri/pofte/dorinte trupesti sau putine, in afara de a FI si a trai CEEA CE ESTE

- Sustinerea corpului fizic doar cu prana nicio nevoie/dorinta de hrana si foarte putin somn. (La inceput, va fi ceva obisnuit ca aceste perioade de autosustinere sa fie urmate de perioade de integrare a energiei opuse, nevoia de somn profund/pofta intensa de a manca. Acest lucru se va echilibra.) Pentru o fiinta umana 5D, respiratia pranica este foarte naturala, dar ghizii nostri din procesul de Inaltare/membrii echipei sufletului nostru sunt aici ca sa ne ajute, daca e necesar. Universal LOVE Breath (Respiratia IUBIRII Universale) este si ea un punct de plecare.

Corpul de Lumina se manifesta in intregime, atunci cand celulele voastre recunosc energia Sursei, drept principala sursa de energie, asemanator fotosintezei din plante. In aceasta stare, lumina (IUBIREA) realmente anima corpul, moduleaza ritmul inimii si hraneste celulele, cu vitalitate datatoare de viata.

Cele Sapte Surori din Pleiade

Referitor la hrana si, repet, vorbesc pe larg despre acest lucru, in programul electronic Cell Speak. Cei din lumea nevazuta vor ca eu sa precizez ca, desi teoretic vorbind, forma 5D nu are mereu nevoie de hrana, in primele etape ale fuziunii noastre 3D-5D, alimentatia ar putea fi inca necesara. In special in zilele ce duc la echinoctiul din martie sau atat timp cat integrarea si detoxifierea voastra celulara continua sa aiba loc. E posibil sa observati ca, on zilele de integrare, corpul vostru inca pofteste sa consume alimente mai dense/care va fac sa va simtiti bine, in timp ce, on zilele de aliniere 5D, veti fi atrasi de alimente mai usoare/vii sau niciun fel de alimente si/sau lichide. Ca intotdeauna, onorati-va corpul si faceti doar ceea ce simtiti ca este bine pentru voi, in orice moment.

Forma noii fiinte umane este un sistem independent de inteligenta, care se adapteaza, se regenereaza, se autosustine. Insemnand ca ea nu este dependenta doar de sursele de sustinere din afara, ca sa supravietuiasca; mai degraba, ea este independenta si opereaza, in primul rand, din sursa INTREGII energii, sursa Dumnezeu (IUBIRE).

Surorile spun ca, datorita acestei reconectari la Sursa puterii noastre originale, in final, ca sa supravietuim, nu ne vom mai baza in intregime pe formele traditionale de alimentatie (alimente solide/lichide), chiar daca uneori hrana ar putea fi necesara in sustinerea noastra. Exemplul pe care ele il dau este situatia/momentul in care suntem in medii discordante sau in care legatura noastra cu Sursa de energie ar putea fi perturbata, impiedicata sau slabita. Interpretarea mea este ca hrana nu va fi o cerinta pentru supravietuirea nolui om, ci mai mult o baterie de rezerva sau o sursa alternativa de combustibil, pentru acele momente in care ajungem sa fim deconectati de serverul central.

Cele Sapte Surori din Pleiade, in Cell Speak

IUBIREA de sine, in actiune

Suntem foarte aproape de intelegerea fizica/celulara a IUBIRII de sine. In 5D, nu este nimic mai maret decat Sinele, dat fiind ca Sinele este punctul de inceput, pentru intregul vostru univers (autocreat).

In 5D, intelegem ca intreaga noastra lume si orice lucru din ea sunt doar o proiectie a starii noastre launtrice de a FI. Acesta e modul in care incepem sa ne vedem/cunoastem/intelegem pe noi insine, in lumea fizica, prin intermediul creatiilor noastre, relatiilor, starii noastre de sanatate, mediului, scopului nostru, bunastarii noastre financiare etc. Daca lumea noastra launtrica este armonioasa, lumea noastra exterioara ne poate reflecta doar acea armonie si vice versa, acesta fiind intelesul deplin din spatele afirmatiei: tu creezi totul. Adevarul si necesitatea IUBIRII de sine devin deja foarte limpezi si vor continua sa creasca in mintea si in inima tuturor, in acest an, dar, pentru mine, ele sunt deosebit de relevante, un momentul de fata.

Aceia dintre voi care sunt membri activi ai TWYH se poate deja sa stiti, din recentul meu articol de pe blog, cum a inceput noul meu an/noua mea viata. Dupa ce mi-am vizitat, de Craciun, membrii apropiati ai familiei mele, m-am intors acasa si, dupa cateva zile, am primit un telefon care a schimbat totul in lumea mea. Mama mea, care pe 17 decembrie isi sarbatorise a 62-a aniversare, suferise un grav atac de inima si a trebuit sa fie transportata cu elicopterul la spitalul municipal, pentru operatie pe cord deschis.

Cu toate ca trecuse cu bine prin operatie, in ziua de Anul Nou, ni s-a spus ca inima ei slabise considerabil si ca urmatoarele cateva zile erau atat de critice, incat starea ei se putea inrautati in orice moment, ceea ce s-a si intamplat. Dar mama e o luptatoare, astfel ca medicii au fost de acord sa o conecteze la echipamentele de mentinere a vietii si ne-au asigurat ca daca functiile ei vitale isi reveneau si se apropia momentul sa moara, putea fi o candidata la un transplant de inima.

Asa ca ne-am rugat si ne-am plimbat de colo-colo, ne-am rugat si ne-am plimbat de colo-colo 5 zile si nopti ingrozitoare la rand, am asteptat rabdatori alegerea mamei. In a treia zi (sfanta) dupa operatie, mama a decis sa faca tranzitia si sa lase in urma lumea fizica iar in acea clipa paralizanta, chiar in clipa in care intregul meu univers se dadea peste cap, inghetandu-mi sangele in vine, simultan, am inteles ca asta era. Acesta nu era doar drumul mamei spre Inaltare, despartirea ei de lumea 3D, ci si al meu. Nu numai ca mi se frangea inima, insa, oarecum ciudat, ea se si vindeca. Am avut intelegerea subita si senzatia fizica ca moartea ei mi-a taiat literalmente si imediat coarda umana 3D, deplasand centrul lumii mele, de la mama mea, la Sinele meu. A fost ceva fantastic sa fiu un observator constient al sinelui meu care traia aceasta experienta, acesta fiind singurul mod in care o pot descrie. Niciodata nu am simtit atat de multa durere si atat de multa pace, in acelasi timp, atat de multa pierdere si atat de multa implinire.

Totodata, nu puteam inceta sa nu ma gandesc la relevanta faptului ca mama a reusit sa treaca de data de 21 decembrie, tarandu-se pana in al 13-lea an si, la inceput, m-am gandit ca pentru ea, asta a fost totul. Dar cu cat a trecut mai mult timp, cu atat am inteles mai bine ca, de fapt, ea ne astepta pe noi, planeta si cosmosul, binecuvantarea tamponului de protectie al stratului 5D, ce urma sa ne faca mult mai suportabila durerea doliului. Iar asta o caracteriza atat de mult pe mama. Lucratorul intru Lumina initial din familia mea, dar care i-a pus mereu pe ceilalti oameni si lucruri, inaintea ei in cele din urma si din nefericire, spre moartea ei.

Dintr-o perspectiva bioenergetica, inteleg de ce inima mamei a cedat, iar lectia nu va fi inutila din punctul in care suntem acum, este limpede ca acest gen de iubire altruista pur si simplu nu poate fi sustinuta, in matricea noii frecvente. Mama mea a fost o profesoara dedicata si pasionata, care s-a implicat in foarte multe lucruri si a avut o influenta benefica in viata foarte multor oameni, cu exceptia, poate, a vietii ei. Cel putin asta e perspectiva mea umana. Si da, am fost in contact cu ea, de cand a facut tranzitia si, de fapt, acum, cand scriu aceste randuri, ea este cu mine, mai exuberanta decat imi amintesc sa o fi vazut vreodata si expansionata, asa cum am stiut mereu ca este capabila, iar ea ma asigura ca scopul ei aici a fost implinit si ca totul s-a desfasurat potrivit planului divin. Dar partea umana (3D) din mine si, jn special, celulele mele, vor sa numeasca toate astea, scorneli.

De fapt, dupa toata aceasta nenorocire, constat acum ca sinele meu 3D se elibereaza de resentimentul existent pentru mostenirea pe care mama mea a lasat-o in urma ei, deoarece a fost foarte dezechilibrata si deoarece oamenii din lumea ei au respectat-o pentru acel gen de daruire iresponsabila. Si inteleg total expresia e o chestie de generatie, insa faptul ca in ultimele doua saptamani am trait in acea lume, m-a facut sa inteleg foarte bine diferenta dintre dimensiuni, lucrurile pe care le pretuim dintr-o perspectiva 3D ne sleiesc atat de mult, incat nu e deloc de mirare ca asta duce la imbatranire, la boala si moarte fizica. Din perspectiva 5D si constat, in mod ciudat, ca acum imi este clara alegerea perspectivei pe care vreau sa o mentin pot vedea limpede scopul din toate acestea si chiar onorez acest lucru, atunci cand protestez si tip, din cauza realitatii cotidiene a pierderii mamei mele. In esenta insa, incapacitatea/refuzul mamei mele de a primi, in egala masura, pentru actul ei de daruire, a fost pentru mine cumplit de privit, aproape toata viata mea astfel ca, o parte din mine, o parte din adancul meu, este si ea despovarata pentru ea si pentru mine.

In timpul mortii mamei mele, pleiadienii mi-au reamintit ca IUBIREA de sine inseamna mult mai mult decat intelegerea faptului ca suntem vrednici, ea este o actiune continua si constienta si cel mai pur act divin de a pune Sinele inaintea a orice altceva. Fapt care, fara nicio indoiala, contrazice insasi ideile multor invataturi spirituale, religioase si chiar new age, care perpetueaza ideologia lipsei si care considera ca, a fi spiritual, reclama un astfel de sacrificiu de sine si de martiriu. Acesta e subiectul unui intreg articol in sine, insa realitatea acestui adevar va fi imbatabila in zilele ce urmeaza, daca nu ne punem pe noi pe primul plan, orice-ar fi si nu ne deschidem sa primim, la fel de mult pe cat daruim. Sa mergi cu rezervorul gol, nu mai este o optiune. Punct. Ceasca noastra trebuie sa dea pe-afara, iar a da trebuie sa vina din a primi nu de la ceilalti, ci din Sursa univerala a IUBIRII din noi.

Este limpede ca ideea de IUBIRE de sine nu e inteleasa bine in lumea 3D si chiar si anumite sectoare ale lumii 5D, lucreaza in continuare, ca sa integreze ce inseamna ea cu adevarat, la nivel fizic si trupesc. Insa acum e foarte important sa o intelegem cum trebuie, deoarece intregul proces de inaltare biologica are loc prin slujirea de sine. Slujirea Sinelui (dumnezeu) mai intai nu este doar calea din 5D, ci si o cerinta pentru a ne sustine pe noi insine, acum. Nu genul de slujire a sinelui, care satisface nevoile egoului, ci expansiunea divinitatii in celulele noastre, care se produce de fiecare data cand ne onoram inima in locul mintii, Sinele in locul altora, iubirea in locul fricii.

Si acesta e motivul pentru care pregatirea drumului pentru transcendenta a necesitat luptatori atat de dedicati, intrucat faptul de a ne iubi si pretui cu adevarat, ca aspecte ale Dumnezeului/Dumnezeitei, in privintele care conteaza, schimba dinamica, structura, fundatia ORICARUI lucru din lumile noastre. Ca urmare a faptului ca ne iubim din nou pe noi insine (supranumit, Inaltare), adeseori induram ingrozitor de multe pierderi, pentru ca foarte mult din viata noastra s-a bazat pe nevoile/dorintele celorlalti si pe eliminarea bucuriei noastre. In realitate, inimile noastre au avut intotdeauna intelepciunea transcendentei, insa faptul de a avea incredere in intelepciunea ei si de a face, orbeste, pasii necesari pentru a urma acea intelepciune, a constituit munca celor mai curajosi, a celor care au optat sa mearga inaintea tuturor celorlalti.

Prin urmare, ACESTA e momentul nostru de rascruce. Acum, ca tot tam-tam-ul/anticiparea legat/a de 21 decembrie s-a potolit, si, ca de obicei, ramanem cu noi insine, vom observa cu totii unde mai avem nevoie sa ne punem pe noi insine pe primul loc, sa gasim curajul de a urma comenzile inimii noastre, ascultand cu atentie, onorand si punand in fapta, orice cerinte de IUBIRE de sine, care au mai ramas.

Cei din lumea nevazuta spun ca generatia Lucratorilor intru Lumina are mai multe lucruri de realizat prin intermediul IUBIRII de sine, decat generatiile mai tinere, de seminte stelare, ca exista un cod activat in ADN-ul grupului din urma, care asigura ca legatura cu Sinele Divin sa ramana intacta, in timp ce generatia Lucratorilor intru Lumina a trebuit sa se elibereze de destul de mult din programarea slujirii altruiste, pentru a considera Sinele drept bunul cel mai de pret. Ca intotdeauna, va depinde de fiecare dintre noi sa aiba grija ca trecerea de la slujire fata de altii, la slujire fata de Sine, in primul rand, sa aiba loc in absolut fiecare aspect din viata noastra.

Ce urmeaza?

Imediat dupa 21 decembrie, ni s-a oferit o privire rapida in noua lume ce ne asteapta, si care este, cu adevarat, sublima.

Am intrat in unime si am descarcat primele valuri de IUBIRE cosmica. De la acea prima explozie de IUBIRE, foarte multa nefericire umana a fost starnita, peste tot in jurul nostru, iar acum, diferenta este ca avem alegerea/capacitatea clara de a o evita de tot.

Aceste valuri vor veni succesiv si se vor revarsa asupra noastra, dezvaluind noi straturi de trezire, de deschidere, fiecare avand o rezonanta si o acordare specifica. In clipa de fata, apele sunt inca tulburi, dar in curand ele se vor limpezi, iar Consiliul ne asigura ca, pe masura ce patrundem in aceasta stare exaltata, de divinitate umana, revelatiile vor constitui noua noastra stare normala.

Este clar ca inca mai suntem intr-un tipar de inactivitate si vom fi, pentru inca catva timp, pe masura ce ne desfasuram tranzitia fizica. Dat fiind ca trecem dincolo, CU corpul nostru fizic, procesul necesita timp, insa avand optiunea de prezent deplina si absenta trecutului si viitorului, intr-un fel, pana si aceasta perioada de inactivitate e mai suportabila.

Insa ceea ce pleiadienii vor cel mai mult ca noi sa recunoastem in aceasta perioada, este faptul ca toti suntem emisari ai IUBIRII, luptatori ai preotimii si cetateni divin-galactici ai acestei planete si ai multor natii stelare.

Am absolvit scoala dualitatii, am mers in procesiune cu semenii nostri initiati, ca sa ne reunim unii cu altii, intr-o imbratisare divina, in timp ce ne-am primit diplomele. Acum, cu scrisorile de acreditare in mana, avem nevoie sa ne alocam timpul de a decide cu grija ce vom face cu distinctiile noastre, dobandite prin munca grea. Lumea ne asteapta si, pe masura ce ne luam ramas bun de la toti instructorii si invataturile despre viata si binecuvantam, cu recunostinta, fiecare greutate insuportabila, incepem sa ne simtim pregatiti pentru ea!

In memoria iubitoare a mamei mele, Patricia, cea mai minunata profesoara a mea, de viata si IUBIRE (de sine)

ThinkWithYourHEART.com  Expect Miracles, Inc. 2012 Toate drepturile rezervate. Permisiune oferita de a copia si redistribui DOAR VERSIUNEA GRATUITA a Raportului 5D, cu conditia sa ramana integral si neschimbat continutul, sa se recunoasca total meritul autorului si sa fie distribuit gratuit.

Articol preluat de la ... http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/message/5569

24 Octombrie - Ziua Mondiala a Unimii

24 Octombrie - Ziua Mondiala a Unimii

http://evenimentespirituale.blogspot.com/2010/10/24-octombrie-ziua-mondiala-unimii.html

PETITIA PENTRU ZIUA UNITATII MONDIALE

Conversatii cu Dumnezeu


" Ideea cea Mare este ca Suntem Toti Unul.


Ideea cea Mare este ca exista doar Un Dumnezeu - si ca acestui Dumnezeu nu-i pasa daca esti catolic sau protestant, evreu sau musulman, indian sau mormon, sau daca nu ai nici un fel de religie.

Ideea cea Mare este ca tot ce avem de facut este sa ne iubim unii pe altii - si, in lumea noastra, toate celelalte vor avea grija de ele insele, din vointa noastra de a actiona cu afectiune unii cu ceilalti.

Ideea cea Mare este ca nici unul dintre noi nu este mai bun decat altul.

Ideea cea Mare este ca toate resursele naturale ale Pamantului apartin tuturor oamenilor lumii - si asta nu are nimic de-a face cu terenul pe care, in care sau sub care se afla localizate resursele.

Ideea cea Mare este ca nimeni nu "detine" cu adevarat nimic, cu atat mai putin pe altul - sau chiar bucati din planeta care este casa speciei noastre.

Ideea cea Mare este ca libertatea este esenta Vietii, nu ceva ce dobandesti sau ce-ti poate fi dat, ci Ceea Ce Esti - si orice efort de a-i limita exprimarea este un efort de a limita Viata Insasi, pe care sufletul o va re-crea la fiecare nivel, pana ce sufletul, care ESTE libertate, este exprimat pe deplin, in fiecare clipa.

Ideea cea Mare este ca bucuria este starea naturala a fiintei noastre si ca bucuria este intotdeauna exprimata cel mai deplin si cel mai rapid, prin daruirea ei."


Neale Donald Walsch - "Dumnezeul de maine"

http://www.humanitysteam.org/

http://www.humanitysteam.ro/

PETITIA PT ZIUA UNITATII MONDIALE

Incepand cu decembrie 2007, Echipa Omenirii sprijina petitia pentru stabilirea zilei Unitatii Mondiale, pentru care sunt necesare 1 milion de semnaturi la nivel international. Petitia afirma urmatoarele:

Noi, oamenii de pe Pamant, membrii unei familii globale, ne declaram unitatea si intentionam sa o onoram prin stabilirea unei zile recunoscuta mondial ca fiind "Ziua unitatii mondiale" - ziua in care sarbatorim diversitatea familiei umane.

Petitia poate fi semnata aici:

http://www.humanitysteam.org/ro/onenessdaypetition

Interviu cu Dumnezeu - Octavian Paler

Dumnezeu

Conversatii cu Dumnezeu (Neale Donald Walsch)

Cartea o puteti cumpara de aici ... www.editura-foryou.ro

Conversatii Cu Dumnezeu (I)

Publish at Scribd or explore others: Religion & Spiritual Religion-Spiritualit Religion-Christianit

Codul lui Sananda

Transmis de Gillian Macbeth-Louthan

Codul lui Sananda inspira accesul catre un timp antic, cand sufletul era pur si intentia lui era imaculata. Codul lui Sananda inseamna topirea codului genetic inghetat si descuierea unui tezaur de cunoastere. Separarea ADNu-lui a inceput aducand un lung juramant uitat al sufletului la suprafata. Codul lui Sananda este o declansare a promisiunii de a trai lumina , uitand de spatiu si timp si de piedicile pamantesti. Aceasta este o reamintire ca in ADNul uman si in structura genomului nu locuieste un hormon al mortii si umanii nu sant destinati biologic sa moara. Faptul ca acolo nu exista un hormon al mortii , spune mai multe decat isi poate imagina cineva. Voi ati fost nascuti pentru a fi nemuritori. Codul lui Sananda este matricea luminii incendiare care intra prin gauri solare creata la fiecare 8 minute , asa cum emanatiile vin din spatii adanci pe Pamant, prin contractul soarelui cu evolutia noastra si relatia noastra simbiotica cu aceasta lumina solara. Energia fotonica intra prin membranele celulare si influenteaza directia Mirochondria. Aceasta introduce o noua instructiune care detine o sectiune a uneltelor redobandite pentru a asista planeta in expulzarea sfarsitului codurilor mortii , care retin Pamantul de la intrarea in portalul schimbarii intre soare si centrul galactic. Energiile din spatiul adanc trebuie sa treaca prin soare pentru a intra in atmosfera Pamantului , fara intreruperi. Intrarea urmatoarei retele de lumina si miscarea ei printr-o gaura solara , permite redistribuirea codurilor solare ale lui Sananda.

Vibratia numerica a lui Sananda este 99.

Numarul 99 inseamna completare cosmica si personala, Sfarsitul ! - Intrarea in urmatorul nivel al iubirii inimii , a sufletului si in serviciul pentru evolutia planetara prin vindecarea sinelui ; caderea libera de la inaltimea lui 9 , in urmatorul nivel de lumina ; intrarea si iesirea tuturor in aceeasi respiratie. O saritura cuantica in daruri necunoscute vine prin 9. Santeti pregatiti sa vedeti si sa fiti mai mult decat santeti la acest minut din timp? Numarul 9 este poza de final de pe linia cerului a multiplelor alegeri. Daca voi credeti ca ati castigat, ati castigat. Portalurile Magnetice conecteaza soarele si Pamantul ( gaura solara). Cercetatorii stiau de mult ca Pamantul si soarele trebuie sa fie conectate. Magnetosfera Pamantului ( sfera magnetica care inconjoara Pamantul ) este umpluta cu particole din soare care sosesc prin vantul solar si penetreaza aparatorii magnetici ai planetei. Ei intra prin urmarirea liniilor campului magnetic , care pot fi urmarite de la uscat, tot drumul inapoi pana la atmosfera soarelui. " Noi obisnuim sa credem ca conectia a fost permanenta si vantul solar s-ar putea scurge in mediul apropiat Pamantului , oricand vantul a fost activ " spune Sibeck." Noi am gresit. Conectiile nu sant stabile deloc. Ele sant adesea scurte, explozive si foarte dinamice". Cativa oameni au conturat cum se formeaza portalurile : in timpul zilei de pe Pamant ( partea cea mai apropiata de soare ), campul magnetic al Pamantului preseaza impotriva campului magnetic al asoarelui. Aproximativ la fiecare 8 minute , cele doua campuri fuzioneaza scurt sau se "reconecteaza", formand un portal prin care particolele pot curge. Portalul ia forma unui cilindru magnetic de marimea Pamantului. Flota Agentiei Spatiului European a echipajului celor 4 Clustere si NASA , dovedesc , zburand si inconjurand acesti cilindri , masurandu-le dimensiunile si simtind ca acestea particole curg. " Sant reale" a zis Sibeck. Intre timp, in inalt, deasupra capului vostru, un nou portal se deschide, conectand planeta voastra cu soarele. Mitochondria sant organele din celulele voastre care genereaza energia chimica. Organele sant compartimente din celula voastra ( un fel de "organe ale celulei"). Multe au membrane in jurul lor . Fiecare organ este responsabil de o anumita munca specifica in interiorul celulei. Mitochondria este cunoscuta ca si " casa puterii celulei" si este responsabila de eliminarea reactiilor oxidante si generarea ATP ( energiei chimice). Celulele voastre "pot" crea energie chimica fara ele, dar este mult, mult mai putin eficienta - deci nu veti fi capabili sa functionati fara ele. Ele au si alte functii , cum ar fi sa stocheze ionii de calciu. Interesant este ca mitochondria are propriul ei ADN , separat de ADN-ul gasit in celulele nucleu si este evolutionar legata de bacteria fotosintetica violeta.

MESAJUL DE LA SANANDA

Voi si Numai Voi Puteti realiza Schimbarea. Umanitatea este doar un Bandaj tinut in loc de catre propriul sistem de credinta. Voi nu puteti pacali cuanticitatea sau pe voi insiva. Fiti onesti si cunoasteti incotro doriti sa va indreptati. Atata timp cat tineti sa va luptati cu viata voastra , ca si cu o pluta, ea va va lasa sa alunecati in marea disperarii. Voi santeti Capitanii Sortii Voastre , maestrii Sufletului Vostru. Schimbandu-va gandirea, va schimbati viata. Voi santeti Dumnezeu cand santeti saraci in spirit si substanta, voi santeti Dsumnezeu cand santeti plini de bogatiile zilei, voi santeti Dumnezeu cand ramaneti singuri sa dormiti noaptea si voi santeti Dumnezeu cand santeti tinuti in bratele iubitului ! Credinta voastra trebuie sa fie sigilata si solida , ca o stanca din munti. Dezvaluiti-va umanitatea voastra si odihniti-va pe aripile adevarului , pentru ca voi nu puteti fi altceva decat ceea ce santeti. Nu va clatinati din cauza greutatii situatiilor, ci incepeti calatoria din noaptea sufletului, mergand de-a lungul stancii viitorului , privind prin lentilele inimii. Voi va leganati cu fiecare unda a personalitatii, petrecand atat de mult timpl uptandu-va cu dragonii, incat santeti epuizati in propria voastra existenta. Eu sant dragonii, deoarece eu sant voi, daca nu ati observat. Pentru ca voi luptati in propria voastra gospodarie , indepartand umbrele care au fost create de catre propria voastra lumina. Alungati ce va inspaimanta , privind adanc in sufletul vostru , pentru a vedea de ce aceasta muzica a fricii canta in inima voastra, de ce nu primiti iubirea care asteapta fiecare mangaiere. Voi asteptati un salvator care sa vina pe armasarul sau si sa senapustesca in viata pe care v-ati creat-o. Chiar si in aceasta fantezie exista o frica de a fi doborat, abandonat . Sa stiti, copii dragi ca Eu sant voi asa cum voi santeti Eu si noi nu putem fi abandonati vreodata, pentru ca noi santem unul in inima . ceea ce cautati voi nu este siguranta monetara, nici iubire, nici intelepciune, ci este cunoasterea ca Eu sant neinduplecat, eliberator, stand in lumina si umbrele experientei voastre. Si eu va daruiesc acest adevar. Priviti Reflectia Mea in lacrimile voastre. In aceasta experienta a vietii , voi ati ales sa invatati si sa manifestati din praful pe care umblati. Voi ati vrut sa va amintiti cum sa faceti ceva notabil din nimic, fara ajutorul nimanui. Acum, voi intrebati despre piesa lipsa a jocului de puzzle, in consiliul meu. Voi credeti ca ceva lipseste , ca este pierdut in voi, dar, dragi copii, Eu stiam ca veti veni in aceasta intersectie intr-o zi si Eu am ascuns iubitor piesa lipsa in interiorul vostru , ca voi sa o cautati. Cheile catre regatul cerului pe pamant locuieste in interior, cautati propriul vostru consiliu si Codul Luminii pe care il cautati va va fi revelat. Cerurile va zambesc cu multa iubire in inima lor. iubirea care santeti, iubirea care veti deveni, iubirea care puteti fi. Nu cautati sa fiti iubiti , cautati sa fiti iubire ! Invatatorul vostru, Maestrul, Fratele, Sananda. Sursa : http://www.thequantumawakening.com/

Preluat de la ... http://alexandracoliba.blogspot.com/2008/11/codul-lui-sananda-15-noiembrie-2008.html

Mesaj de la Dumnezeu

19 Octombrie 2008

VASTITATEA PE CARE O CONTINE INIMA VOASTRA

Mergeti la o plimbare cu Mine astazi. Noi ne vom plimba prin camerele interioare ale inimii voastre. Eu va voi arata cat de mare este inima voastra si toata vastitatea care este cuprinsa in ea. Eu voi puncta peretii si pardoselile iubirii. Nu exista navigare pe iubire. Iubirea creste. Veti vedea ca nu exista lungime pe care o inima umana sa nu o parcurga. Nu exista sfarsit pentru iubire. Asa cum Noi ne plimbam prin camerele inimii voastre si prin vasele care curg catre si din ea, Noi mutam orice acumulare de placi de acolo. Noi vom fi ca si casnica, care asa cum merge prin coridoarele casei sale, sterge amprentele de pe comutatoare. Ea face asta in drumul ei spre alte camere. Si deci, asa cum Ne plimbam, Noi de asemenea stergem amprentele de pe comutatoarele inimii voastre . Este atat de usor sa stergem aceste marcaje. In drumul Nostru spre marea bucurie, Mana Mea sterge cu un gest larg, marcajele de demult. Orice strangere de inima pe care poate ati avut-o , Eu am pierdut-o. Chiar acum Eu vindec inima voastra. Orice dezechilibru sau presupusa obstructie in ceea ce priveste iubirea din inima voastra, Eu o repar. Eu repar inima voastra acum. Eu asez corzile inimii voastre corect. Asa cum mergem impreuna, Eu indepartez toate cuvintele care au fost asociate cu inima voastra si cu orice valuri EKG , care au fost luate si v-au lasat cu un gand ca exista mai putin decat marea pictura. Intr-un fel, Eu va daruiesc acum o inima fizica noua. Numiti-o reconstruita , daca preferati asa. Nu exista reinlocuiri, oricum. Doar Mana Mea trecand prin complicatiile inimii voastre si tot praful este indepartat. Toate mesajele din trecut sant indepartate. Inima voastra se va ridica acum noua si re-energizata. Va fi ca si noua. Vedeti cat de minunat lucreaza mecanismul ei acum. Vedeti cum curge sangele vietii. Aproape ca galgaie in bucuria libertatii lui. Este echilibrul totalitatii acum. Echilibrul perfect este o acumulare a iubirii. Acum, inima voastra este intr-adevar centrul iubirii. Iubirea devine un curent in lume si in inima voastra. Toate inimile privesc in sus acum si constitue soarele lumii , pentru ca ele au fost menite pentru asta. Nu mai exista nici o defectiune in inima voastra. Toate mesajele le trimite lin. Doar priviti muschii vostri cum se misca. Priviti trandafirii din obrajii vostri. Simtiti aceasta noua energie pe care inima o intoarce la voi. Inima voastra este acum ca un pian care a fost acordat. Acum, inima voastra este acordata cu Mine. Credeti ca ceva din lumea asta imi poate bloca inima Mea? Si ce anume din aceasta lume poate incalca inima voastra? Acum voi aveti o inima de aur. Atat de bine inima voastra o reflecta pe a Mea, atat de minunat bate ea, incat inima voastra este acum idolul Universului. Acum, voi aveti o inima puternica. Acum inima voastra este impamantata. Nu mai este zguduita de un lucru sau altul. Nu mai tremura. Inima voastra , care poate a fost slabita, acum nu se mai pleaca decat in fata iubirii. Si cu fiecare bataie a inimii voastre, inima voastra se inalta cu iubire. Fiecare bataie va indeamna inainte si va propulseaza mai sus. Acum inima voastra urca muntii si acum inima voastra inoata in mare si acum inima voastra este pe deplin o inima care pluteste in lume. Acum, Eu imbratisez inima voastra cu a Mea. Inima voastra se potriveste perfect in Mine. Oh, priviti ! Acum vedeti cum doua inimi au devenit Una , atat de intimi santem Noi ! Sursa : http://www.hevenletters.com/

Preluat de la ... http://alexandracoliba.blogspot.com/

Iubirea pentru Dumnezeu - cinci feluri de a iubi

Dragostea nu doare cand iubesti. Ci numai atunci cand ti-e frica sa iubesti.
Cinci feluri de a iubi
Iubirea pentru Dumnezeu
Multi dintre noi credem ca-L iubim pe Dumnezeu. De aceea mergem la biserica si ne inchinam cu smerenie, aprindem lumanari si speram ca lumina lor sa ne scoata din intunericul in care ne simtim ca-n cusca. Tinem posturi, avem adesea zeci de icoane agatate de pereti si cruci ascunse in san sau in buzunare, dar ne aducem aminte de ele doar atunci cand suntem raniti si cand nu mai avem paine. Cand suntem respinsi si cand lacrimile ne invadeaza dureros. Cum se face, insa, ca Dumnezeu nu mai apare cu atata putere in situatii banale? Adica, atunci cand criticam cu duritate actiunile prietenilor sau ale partenerilor de viata si cand ne uitam chioras catre casa vecinului nostru. Cand dintr-o singura suflare azvarlim cu ura de moarte sabia catre cel ce ne spune un adevar. Cand avem succes in viata si cand obtinem ceea ce ne dorim! Atunci suntem obisnuiti sa zicem: “ Ah, este doar meritul meu!”. Dumnezeu iese din zaruri si, cand vine declinul in viata, ne intoarcem spasiti spre rugaciune si ne aducem aminte ca-L iubim, totusi pe Dumnezeu.
Ce este, de fapt, iubirea pentru D-zeu si cum Il putem noi iubi pe D-zeu? Vrea El iubirea aceasta pentru Sine? Este in cererea Sa de a fi iubit un orgoliu nemasurat? Oare de ce ne pedepseste D-zeu pentru neiubire? Dar, oare, ne pedepseste insusi Dumnezeu? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile care ne bantuie pe fiecare dintre noi si, adesea, pare ca nu avem raspunsuri pentru ele. Totusi, ele exista si sunt simple desfasurari ale intuitiei, ale comunicarii sufletesti pe care o avem cu D-zeu. Un mare psihanalist, Carl Gustave Jung, spunea: “Eu nu cred ca exista Dumnezeu. Eu sunt sigur ca exista.” De la siguranta aceasta pleaca iubirea noastra pentru Dumnezeu, credinta si insasi schimbarea fundamentala a vietii noastre. Noi nu putem iubi un barbat sau o femeie despre care nu stim ca exista. Numai dupa ce ne intalnim cu el sau cu ea simtim si traim cu infrigurare iubirea. Dar, inainte de a/o iubi, noi avem nevoie sa stim ca exista. Dar, ce inseamna a-L iubi pe Dumnezeu? Sa nu credeti ca El a ramas ascuns si abstract de dragul jocului, nici pentru a ne pune noua mintile pe bigudiuri. Nu, Dumnezeu n-a vrut sa ne tulbure prin absenta-I “corporala”, ci doar sa intelegem ca “a-L iubi pe el inseamna a-L gasi in fiecare fiinta ce ne este alaturi, a-L gasi in ierburi, in pietre, in aer, in soare, in fulger si in ploaie”. Deci, si in noi insine, si in tot ce ne inconjoara. A-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice (aceasta este porunca intai, nu-i asa?) este secretul primordial al existentei noastre. Prin aceasta, noi stim ca a ne atasa de un lucru anume nu inseamna a-l iubi. A spune: “Nu pot sa traiesc fara barbatul sau femeia aceasta, nu pot trai fara casa aceasta sau fara tara aceasta” inseamna a fi atasat de acel ceva care-ti rapeste dorinta de a trai in absenta lui. Or, cand nu-ti doresti sa mai traiesti fara acel ceva, fara acea fiinta, tu negi existenta lui Dumnezeu in toate celelalte fiinte si lucruri care te inconjoara si care sunt, in esenta lor, Dumnezeu. Iata de ce atasamentul nu este iubire si de ce atasamentul te face sa pierzi lucrul sau omul de care esti atasat.
Dumnezeu nu intervine personal in pierderea ta. El nu spune: “Acest om a gresit, trebuie sa-l pedepsesc”. Nu, Dumnezeu nu este gelos, cum ni-l prezenta Moise. Dumnezeu nu este razbunator. Iisus ne-a adus esenta lui Dumnezeu si a iubirii sale si, prin aceasta, El ne-a adus esenta “Legii lui Dumnezeu”. Universul este coordonat de aceste Legi, care se autodeclanseaza atunci cand le incalcam. In sufletele noastre legile sunt scrise, ca si informatia genetica. Greseala atrage pedeapsa. Si, chiar atunci cand nu gresim, dar credem ca am gresit, legea functioneaza ca si cum am fi gresit. De aceea a iubi inseamna, mai intai, a nu incalca legile inscrise in sufletele noastre. A gandi bine, a face bine, a simti frumos pentru noi si pentru cei din jur. De aceea exista oameni necredinciosi, care au noroc in viata. Ei respecta legea si, prin aceasta, Il iubesc pe Dumnezeu, fara a fi constienti de iubirea aceasta. Ei daruiesc din tot sufletul si, cand nu daruiesc, sunt siguri ca nu trebuie sa faca darul acela. Ei gandesc bine despre cei din jur si despre ei insisi. Ei dau incredere si primesc incredere. Ei dau speranta si primesc speranta. Gelozia, de exemplu, este modul in care noi incalcam legea, caci prin ea nu dam nici incredere, nici speranta. Gelozia este un exemplu de iubire orgolioasa si infipta in pamant cu toata puterea. De aceea ea are ca rezultat conflictele, supararile, tristetile, despartirile si suferinta. A-L iubi pe Dumnezeu inseamna a da din tine tot ce-i mai bun, deopotriva altuia, cat si tie. Dumnezeu nu sta cocotat in Ceruri si asteapta cu ingamfare iubirea noastra pentru El. Dumnezeu canta cand noi il iubim pe celalalt. De aceea spune Iisus: “Cand il veti hrani pe cel sarman, pe mine ma veti hrani. Si cand il veti imbraca pe el, pe mine ma veti imbraca”. Aceasta este iubirea pentru Dumnezeu. Nimic abstract, nimic imposibil. Dumnezeu este aici, pretutindeni. Este in copil, in floare, in cantec, in fiinta iubita, in colegul de serviciu, in presedintele tarii si-n cersetorul de la coltul strazii. Oare au toti acestia ceva abstract, ceva de neinteles? Nu. Neintelegerea se afla in noi insine.

Iubirea pentru femeie, iubirea pentru barbat
Prima porunca biblica ne da repere pentru fiecare tip de iubire din viata noastra de zi cu zi. Iubirea pentru o femeie sau pentru un barbat urmeaza iubirii pentru Dumnezeu, ca toate celelalte feluri ale noastre de a iubi. Intre barbat si femeie apare atasamentul, dependenta si, prin aceasta, suferinta. Pierzand iubirea unui barbat sau a unei femei, noi vom gasi in tot universul pricini de iubire, iubindu-l pe Dumnezeu in acest Univers. Ne ramane speranta si aceea inchisa ermetic in cutia Pandorei si speranta ca tot ce ne inconjoara poate da si poate primi iubirea noastra. Atunci nu mai strigam cu disperarea indragostitului ranit: “Nu pot sa traiesc fara femeia aceasta”. Viata noastra contine un mare sirag de pierderi. Tocmai iubirea pentru barbat si femeie este invatatorul nostru cel mai bun. Caci fiecare pierde in dragoste de mai multe ori decat castiga si fiecare sufera macar o data in viata din dragoste. Pierderea femeii iubite sau a barbatului iubit este lectia noastra despre iubire. Este un pas catre iubirea cea mare si un pas catre lumina iubirii divine. A invata sa pierzi in dragoste inseamna a invata sa iubesti. Caci in viata noastra invatam in mod egal despre pierdere si castig, despre fericire si suferinta.
Puterea iubirii umane, a contopirii pasionale dintre barbat si femeie, contine in ea secretul maret al continuitatii, al perpetuarii vietii. Taina acestei mari iubiri este “copilul”, in cel mai inalt grad expresia iubirii pentru Dumnezeu. Copilul este mai intai o idee a parintilor sai, este flacara sufletului indragostit. Aici, rolul instinctului sexual capata o greutate fara pereche, caci el incita si tot el impulsioneaza faptuirea, punerea in practica a ideii, adica a copilului. Instinctul sexual nu se dezimblanzeste pana cand nu este satisfacut, pentru ca satisfactia inseamna creatia, inseamna intalnirea unei seminte cu pamantul fertil. Si uniunea aceasta face sa apara copilul. Placerea sexuala este mereu si mereu o noua dorinta de a crea. Un inceput de primavara, o rasarire spectaculoasa si nerabdatoare a soarelui, care da viata.
Iubirea dintre un barbat si o femeie, pasiunea, dezlantuirea sufleteasca nebuna si lipsita de argumente logice se constituie in motivatii ale perpetuarii, care inseamna inmultirea in miliarde de exemplare a iubirii lui Dumnezeu. Nimic josnic in aceasta uniune sexuala, caci ea cheama catre iubire. Barbatul si femeia traiesc taina, sunt taina si creeaza taina. De aceea sentimentul iubirii nu trebuie negat, reprimat, ucis in sufletele noastre. Orice negare a lui atrage legea si pedeapsa. Negarea vine din lumea noastra reala, din strafundurile intunecoase, din invataturile vicioase pe care le primim inca din copilarie. Sa-ti ascunzi sentimentele, fiindca ele te fac sa fii slab. Sa-ti inhibi sentimentul iubirii, pentru ca esti respins de celalalt. Sa nu recunosti iubirea ta, pentru ca aceasta nu duce la nici un rezultat concret. Iata cateva dintre pacatele femeii si ale barbatului, care cauta in concret ceea ce este in sufletul lor atat de liber si de nesupus alterarii. Atat de inalt si de armonios, incat chiar acest sentiment intra intr-o lupta nebuna cu ceea ce omul invata, iar in lupta dintre invatatura primita si aceea a iubirii, iubirea castiga, chiar cu pretul distrugerii omului care i se opune.
Cei ce iubesc, cei ce-au iubit, cei ce vor iubi au nevoie sa schimbe felul lor de a intelege si de a concepe iubirea. Ea nu depinde de altcineva, ci doar de decizia lor de a accepta sentimentul si a-l trai sau a-l respinge, pentru ca asa au invatat sa faca. Nu uitati, sentimentul iubirii va poate vindeca, in acelasi fel in care va poate distruge, cand va impotriviti lui. Si nu el, in sine, produce distrugerea, ci propria voastra decizie de a-l distruge pe el, de a-l respinge, de a-l nega. Momentul in care acceptati sa iubiti pe cineva, pur si simplu, este si momentul in care veti iubi cu adevarat viata si veti gasi ca in ea toate sunt pentru a fi iubite si-a va iubi. Ajungeti, prin aceasta, sa-L iubiti pe Dumnezeu mai presus de orice, adica va intoarceti la “prima si cea mai mare iubire.”

Pasiunea: Unde-i iubirea cand dispare pasiunea?
Fiecare dintre voi are o pasiune. Unul colectioneaza timbre, altul este pasionat de obiectele vechi, altul este pasionat sa adune bani si altul este pasionat de munca lui. Ati vazut cum se catara alpinistii pe cei mai periculosi munti si fac asta din pasiune. Sunt oameni pasionati de miscarea stelelor si oameni pasionati sa gaseasca pe pamant urmele civilizatiilor disparute. Ei bine, toate acestea nu sunt decat forme ale unei singure pasiuni. Aceea izvorata din iubire. Avem in noi capacitatea de a ne muta pasiunea dinspre fiinta iubita inspre multe lucruri, spre ceva inaltator, creator. Cand pierdem pasiunea, noi pierdem iubirea. Si nu este atat de important ca pasiunea sa ramana inghetata intre barbat si femeie. Ea se sfarseste in relatie, dar continua in sufletul nostru si prin aceasta creeaza altceva. Este doar un sfarsit aparent al pasiunii intre barbat si femeie. Cand ea dispare, nu ne mai dam telefoane de zece ori pe zi sau in fiecare zi, dorul din suflet nu ne mai creeaza nerabdarea nabadaioasa de a-l (o) intalni pe cel iubit. Nici instinctul sexual nu mai lumineaza cu forta-i nebuna prin fiecare celula a corpului nostru. Cand se intampla acest fenomen, noi ne speriem si credem ca nu mai avem iubire. Credem ca iubirea a disparut, intram in panica si cautam pe altcineva sa simtim din nou flacara mareata a pasiunii... Dar aceasta ne amageste. Pasiunea dintre oameni nu dispare cu adevarat, ci apare in alt loc. Este o forma a ei, care creeaza realitatea si care ne face sa ne bucuram de viata, sa construim in existenta noastra ceva durabil, ceva deosebit. Daca n-ar disparea de acolo, din locul in care apare, adica dintre barbat si femeie, noi n-am mai face mare lucru in viata. Muntii ar ramane neescaladati, marile opere literare, marile poeme, marile piese de teatru, cantecele aproape ireale, descoperirile, arta. Cultura si tehnica si tot ce facem ar ramane ceva necunoscut. Pasiunea stramutata ne ajuta sa ramanem ancorati in creatie, sa facem mai mult decat un copil, o casa si sa plantam un pom. Priviti cu atentie in vietile voastre si veti simti imediat, veti sti dintr-o ochire, veti intelege brusc fenomenul de “stramutare a pasiunii”. Ea se comporta precum particulele descoperite de fizicieni in univers: apar intr-un loc, dispar si apoi apar din nou, intr-un loc cu totul diferit. Particula este aceeasi, dar isi schimba numai locul. Si acolo creeaza altceva. Deci, nu va amagiti daca ati iubit mult, daca ati trait pasiunea si acum aveti o alta pasiune, cea de-a doua este exact cea dintai. Deci, iubirea nu dispare niciodata, caci pasiunea o ajuta sa creeze mereu altceva, sa fie mereu in alt loc. Frica de pierdere a pasiunii este o frica de pierdere a iubirii. Dar, iata, vedem ca este o frica lipsita de temei. Caci pasiunea este iubire si iubirea devine mereu si mereu ceva, se transforma, capata alte dimensiuni. Pasiunea pentru o femeie sau un barbat devine uneori pasiune pentru munca, pentru catarare pe munte, catre reusita, succes, performanta, lupta, dorinta de a castiga. Sentimentul pierdut intr-o parte, devine succes in alta parte. De aceea trebuie sa-i multumiti mereu – macar in inima voastra- celui pe care l-ati iubit, si poate l-ati pierdut. Sau celui pe care il iubiti acum, dar nu mai simtiti pasiunea. Vestea buna este aceea ca, daca aveti o alta pasiune, iubirea voastra este intreaga si neclintita. Vestea rea este ca, daca nu aveti pasiune pentru nimic, inseamna ca nu ati cunoscut, nu ati trait inca, adevarata iubire.

Increderea: “De ce nu dansezi decat cu partenerul tau ?”
Increderea este una dintre formele sublime de a iubi si de a fi iubiti. Increderea in altul inseamna increderea in tine insuti. Aceasta inseamna armonie, bucurie, libertate, speranta, lipsa conflictului. A avea incredere inseamna a castiga in lupta cu tine insuti elementul esential pentru ceea ce se numeste stabilitate psihica, corporala, spirituala, sociala. Destinul omului care are incredere in partenerul pe care il iubeste capata un aspect armonios. Omul increzator este si cel care are mai mult succes in viata, este omul vesel, dispus pentru miscare, spre libertate, spre creativitate. Daca in dragoste lipseste increderea, dragostea este ciuntita. Sunt oameni care spun:”Ah, dar eu nu pot sa dansez decat cu partenerul de viata. Cu altcineva ma simt stingher”. In cine nu are incredere acest om ? In el insusi. Stinghereala este o buturuga izvorata din neincrederea in sentimentele proprii. Te poti teme ca, dansand cu altcineva, vei simti emotie pentru acel cineva si atunci tu vrei s-o eviti. Si, daca nu te bizui sa iesi singur la o cafenea, te poti teme de reactia partenerului tau, de reactia lui negativa, ceea ce inseamna iar neincredere. Gelozia inseamna neincredere, suferinta, angoasa, deprimare, despartire. Ea este un fel de a spune: “Sunt slab, ma tem ca ma vei parasi. Ma tem ca nu ma iubesti, pentru ca eu nu ma iubesc pe mine. Si, neiubindu-ma pe mine, eu nu te pot iubi nici pe tine.”
Exista un mit printre noi si anume acela ca gelozia inseamna iubire. Ca acela care nu iubeste, nu este gelos. Lucrurile stau tocmai invers. Fiindca iubirea inseamna si incredere, si speranta, si dorinta ca celalalt sa fie fericit. Prin gelozie noi strigam impotriva fericirii celuilalt. Vrem ca el sa fie fericit in cusca pe care i-am pregatit-o inca din vremea copilariei noastre, in inchisoarea in care am fost azvarliti de greutatile pe care le-am avut si de neincrederea pe care altii ne-au azvarlit-o in suflet. Cine iubeste pe altcineva, ii ofera bucuria de a fi fericit asa cum considera el aceasta bucurie. Este felul in care putem oferi libertatea pentru a ne simti noi insine liberi sa traim starea de fericire. Se intampla ca in casnicie un partener sa se simta fericit stand in casa si odihnindu-se, iar altul plecand afara, printre ierburi sau prin multime. Fiecare va fi nevoit sa tina cont de fericirea celuilalt. Iar atunci cand ei se vor intalni din nou acasa, se vor simti impliniti si se vor iubi mai mult unul pe celalalt. Pentru aceasta, este nevoie de forma de a iubi cu incredere. Si increderea contine, inca, multe alte roluri in viata de zi cu zi. Trebuie sa avem incredere chiar in calatorul de alaturi, din tramvai. Cand el te calca pe picior pentru ca s-a dezechilibrat, trebuie sa ai incredere in faptul ca nu te-a calcat intentionat. Cand increderea nu exista, tu incepi sa strigi, sa-i arunci vorbe veninoase si sa-i arunci energia urii tale. Suntem de acord ca aceasta nu este iubire, ci tocmai lipsa ei. De aceea increderea este o forma sublima de a iubi. Caci prin ea iubim un barbat sau iubim o femeie, prin ea iubim un calator necunoscut in tramvai, prin ea iubim un caine, o albina sau un copil. Fara incredere, iubirea este opusul ei.

Actiunea: Mergi pe strada asa cum iubesti
Pare incredibil, dar actiunea este un fel de a va iubi pe voi insiva, de a-i iubi pe altii, de a va iubi viata si de a-L iubi pe Dumnezeu. In limbaj, actiunea este nelipsita, caci ea reprezinta lumea pragmatica, fapta, miscarea, si face aceasta prin verb. Intotdeauna, in limbaj cineva face ceva, fie ca vorbeste, gandeste, simte sau lucreaza. Sentimentul iubirii este radacina oricarei actiuni, a oricarui alt sentiment. Trairea iubirii sau netrairea iubirii, mai bine spus, este radacina actiunilor noastre. Dupa cum vom trai iubirea, asa ne vor fi si actiunile. Si tot asa vor arata si faptele noastre, adica efectele iubirii noastre. Vedeti ca ne intoarcem mereu si mereu la iubirea pentru Dumnezeu, caci fara a intelege esenta ei, noi vom iubi izolat si ne vom atasa de obiectul iubirii noastre. Asta ne duce spre a trai prin el si pentru el propria noastra viata si a ne simti precum cioburile de sticla o data cu pierderea lui. Atunci, nu vom mai actiona decat in scopul plangerii obiectului sau omului pierdut, pierzand astfel energia de a iubi toate lucrurile si fiintele in care se reflecta Dumnezeu. Vom fi deprimati si nu vom face decat sa mancam si sa uram oamenii care asteapta sentimentul nostru de iubire. Ei par vinovati pentru pierderea noastra si asupra lor se va revarsa forta noastra distructiva, izvorata din ura. Vom gandi negativ si vom simti negativ. Vom face lucruri rele pentru noi, impotriva noastra si impotriva celor din jur, iar toate acestea vor fi actiuni, aparute ca efecte ale incapacitatii noastre de a iubi. De aceea se spune ca “unde pui suflet, creste ceva bun.” Cand dai o paine cu dragoste, se vor satura multi saraci cu ea, pentru ca atunci cand o dai cu ura sa fie chiar nociva. Daca gospodina gateste cu dragoste, ea va face o mancare fermecata. Gustul mancarurilor va fi mai bun decat oricand si oamenii se vor simti fericiti la masa ei. Dar, daca gospodina este stresata, gatitul i se pare impovarator, musafirii vor simti aceasta si vor fi tentati sa plece mai repede de la masa, iar altii vor suferi chiar de indigestie. Ce pune gospodina in plus sau in minus, daca ingredientele sunt aceleasi? Iubire. Placere. Dorinta de a darui. Si din acestea se naste actiunea pozitiva sau negativa.
Vedeti cat de importanta este actiunea si cum se face ea ca prin farmec o alta fata frumoasa a iubirii. De aceea se spune ca iubirea este in tot si in toate. Actiunea fiind efectul iubirii, atunci iubirea este prezenta in munca noastra, in mersul pe jos sau cu masina, in relatiile cu prietenii, cu apropiatii, cu femeia, cu barbatul, cu un copil. Daca plantam cu sila un pom, el se va ofili. Si daca facem curatenie in casele noastre cu sila, casa va arata murdara sau dezordonata, chiar daca ne-am spetit sa o facem frumoasa si curata. Chiar intr-o carciuma sau intr-o biblioteca, imaginea nu este niciodata aceeasi. Imaginea noastra – adica ceea ce ne face sa spunem ca-i urat si frumos – este determinata de ceea ce simtim, de iubirea pe care a pus-o fiecare in lucrul pe care l-a facut. Si cand mergem pe strada, daca gandim urat, nu vom fi constienti de faptul ca vom merge asa cum gandim, adica urat. Iubirea noastra este in gand, in suflet, in mers, in lucrurile pe care le facem. Stiind aceasta, vom intelege cat de mult iubim atunci cand vom privi cu luciditate si cu simt autocritic tot ceea ce facem.

Curajul: “Dar, cine nu are curaj sa iubeasca?”
Ei, acum veti spune:”Cine nu are curajul sa iubeasca”? Toata lumea iubeste si toata lumea are un curaj nebun in dragoste. Dar nu, lucrurile nu stau chiar asa. Frica noastra de iubire este mai mare decat toate fricile, iar curajul razboinicului paleste subit in fata trairii unei iubiri. Frica noastra de iubire de indeamna sa credem ca nu putem concepe si nici nu putem ingadui sufletului nostru sa-si iubeasca dusmanul, asa cum spune Iisus. Frica de iubire ascunde lipsa de curaj si, prin aceasta, incapacitatea de a iubi in sensul cel mai inalt si cel mai stralucitor al iubirii.
A avea curaj nu inseamna doar a face pasi mari spre o femeie care iti place si a-i spune: “Draga mea, te plac mult, hai sa bem o cafea”. Nu, nu-i acesta curajul. El contine sensuri si semnificatii mult mai profunde, caci ascunde acolo esenta sufletului nostru nemuritor, facut doar pentru a-l iubi pe Dumnezeu, asa cum am aratat la capitolul “iubirea pentru Dumnezeu”. A avea curaj sa iubesti inseamna a recunoaste ca esti predestinat sa-ti iubesti si dusmanul, in aceeasi masura in care iti iubesti si prietenul. Sa recunosti ca dusmanul este o invetie a lumii, aparuta din educatie, din copilarie, din traumele suferite de-a lungul vietii tale. Sa-ti invingi dusmanul este o mare incercare a vietii, caci ea presupune curajul de a intelege ca-l iubesti si pe el. Dusmanul este produsul acestei existente. Cand cineva iti pune in pericol viata, cand o forta destructiva ameninta integritatea ta corporala, psihica, sociala, cand esti nevoit sa aperi valoarea vietii tale inseamna ca ai un dusman. Azi, insa, ne castigam dusmani cu mult mai multa repeziciune, caci tendinta noastra de a ne simti “cei mai si mai” face ca si atunci cand un alt om ne spune un adevar despre noi, sa credem ca el este dusmanul nostru. Usurinta de a ne face dusmani sesizeaza frica noastra de a iubi oamenii si pe noi insine, o frica paralizanta, o rezistenta puternica in fata sentimentului iubirii. Cand recunosti ca ai gresit, tu faci un pas curajos catre capacitatea ta de a te iubi si a iubi. Cand inveti sa-ti diminuezi sentimentul propriei importante, ai facut un pas curajos catre iubirea de oameni. Si cand iti poti ataca dusmanul, care-ti pune in pericol viata, fara a-l uri, ci numai in scopul de a te salva, este o ofensiva colosala impotriva spaimei tale de iubire. Iubirea nu cere sa fii impasibil in fata celui ce-ti primejduieste viata, ci sa lupti fara ura pentru a o salva pe a ta. Pentru ca puterea de a invinge nu apare din ura, ci din iubire. Eroii pozitivi ai umanitatii ne arata ca la baza luptei se afla curajul si la baza victoriei se afla iubirea pentru valori, pentru viata.
Cand ne inhibam sau ne negam sentimentul iubirii, noi ne aflam in fata unui dusman. Paradoxul face sa credem ca iubim prea mult, dar tocmai acum, cand ni se pare ca iubirea da in clocot, ascunzandu-ne, ucigandu-ne sentimentul iubirii, noi fugim de el si transforma fiinta pe care o putem iubi intr-un mare dusman. Procesul se desfasoara inconstient si este trait de fiecare om, cel putin o data in viata. Atunci spunem: “Ah, cat de mult iubesc aceasta femeie (acest barbat), dar trebuie sa-mi ascund sentimentele pentru ea fiindca va crede ca sunt slab daca voi fi tandru si sunt prost, daca voi accepta sa iubesc fara a primi nimic in schimb”. Nu-i asa ca v-ati intalnit cu acest rationament? Sau cu acela in care v-ati refuzat sa traiti iubirea pentru ca sunteti casatoriti, fiindca aveti o mama sau un tata pe care nu-l puteti parasi? Foarte multi isi reprima iubirea intr-un mod mult mai ascuns, adica prin aparitia unei disfunctii sexuale sau printr-o teama exagerata de casatorie. Aceste exemple ne arata limpede cat de tematori suntem in fata iubirii. Ne temem de acest sentiment la fel de mult pe cat ni-l dorim si cu tot atata patima folosita in a-l cauta. Dar cautam si nu cautam, vrem si nu vrem, ne dorim si ne temem. Aceasta pentru ca asezam iubirea in tiparele noastre. Fiindca a iubi inseamna pentru noi a ramane impreuna, a face copii impreuna, a face sex, a strange bani si a locui in aceeasi casa. Iubirea este in toate acestea enumerate acum, dar si mai mult decat atat. Este un “mult” marunt, dar esential: acela sa ne ingaduim sa ne bucuram de sentimentul nostru cum ne bucuram, pur si simplu, pentru ca apare soarele in fiecare zi. Noi suntem obisnuiti sa ne bucuram doar de raspunsul pe care persoana iubita ni-l da la iubirea noastra si sa credem ca noi iubim. Raspunsul acela este, totusi, ceva ce viiubesc aceasta femeie si acest barbat” si sentimentul meu de iubirene din exteriorul nostru si de aceea, cand pierdem fiinta iubita, noi cadem bezmetici in tristete sfasietoare. Tristetea aceasta este semnul ca n-am inteles, inca, ce este curajul de a iubi, ce este sentimentul iubirii. Ingaduiti-va sa va eliberati iubirea din stransoarea invataturilor primite in viata. Dati-va voie sa simtiti. Atat. Sa va spuneti: “Da, este suficient. Fara a face aceasta, veti transforma fiinta iubita in dusmanul vostru si, ori de cate ori va va refuza un favor, ori de cate ori veti astepta sa va intalniti si nu va veni la intalnire, ori de cate ori va intarzia sa va sune, va veti simti frustrati si veti fi din nou intr-o lupta apriga cu iubirea din voi. Cand veti avea libertatea interioara de a iubi, pur si simplu, veti astepta faptele si schimbarea vietii voastre de la voi insiva, nu de la celalalt. Frica de iubire nu va mai da tarcoale si nu va mai taraste in prapastia neguroasa a conditionarilor, caci simtind ca iubiti, veti intelege ca sunteti stapani pe propriul vostru destin. Si atunci devine important, nu atat sa fii iubit, in sensul de a te simti sufocat. Va fi prea putin important daca fiinta iubita iti va aduce in dar o haina de blana sau un ghiocel, o excursie la Paris sau un simplu sarut, o mangaiere dragastoasa sau o masina luxoasa. Ca va fi una sau alta, iubirea le va percepe la fel. Dar, ai nevoie de curaj, de curajul de a accepta ca iubire este si atingerea, si colierul de aur. Si prezenta, si absenta fiintei iubite. Si ghiocelul, si excursia de la Paris. Te poti lipsi, insa, de cele exprimate prin lucruri si chiar si chiar de cele exprimate prin senzatiile corporale, daca sentimentul iubirii este la tine in suflet. Asta inseamna sa ai curajul de a merge dupa sentimentul tau si nu dupa felul in care el este exprimat de fiinta iubita. Ea isi traieste propriul sentiment. Si, daca te iubeste sau nu ramane o problema a ei, una pe care o va intalni in viata pana ce va invata ca este un curaj sa nu suferi, sa nu te doara dragostea. Dragostea nu doare cand iubesti, ci numai atunci cand ti-e frica sa iubesti.
Protejeaza mediul inconjurator - esti sigur(a) ca e nevoie sa printezi acest e-mail?

Articol preluat de la ... http://www.editura-foryou.ro/